Pelerinaje Israel: Tara Sfanta 04.09.2012

Pelerinaje Israel: Tara Sfanta 04.09.2012: TARA SFANTA SI PROMISA 5 Nopți/6 Zile – 4 septembrie   458$+ 355 € /pers                                                 ...

IZGONIREA DIN RAI

Totul a început cu muşcătura nefericită din fructul oprit. Tradiţia pune vina în cârca Evei care, sărmana, fiind mai firavă, trebuie să ducă mereu povara păcatului. Întotdeauna ponoasele unei greşeli le trage după sine cel slab, el fiind considerat responsabil de boacănele celui puternic. Nu vom şti niciodată cu precizie care a fost cel care nu şi-a înfrânat pofta de a muşca din mărul oprit. Ne rămâne doar mesajul biblic, nostalgia raiului şi prostul obicei de a trage la răspundere pe cel ce nu se poate apăra. Iar textul biblic îl retrăim iar şi iar, generaţie după generaţie, bărbaţi şi femei, bogaţi şi săraci, culţi sau analfabeţi, deştepţi sau adormiţi, buni ori răi, frumoşi sau nu prea. Fiecare generaţie de oameni îşi trăieşte propria sa izgonire din rai muşcând dintr-un fruct oprit, cu nume de fantasmă. Altfel, pământul ar fi fost gazdă bună pentru toată omenirea.

Noi, românii, am muşcat cu poftă din politică şi imediat ni s-a strepezit gura. De fiecare dată. Pentru că dacă prima îmbucătură ni s-a părut prea amară, am mai muşcat o dată din dorinţa de a ne drege gustul. Fără rezultatul scontat, desigur. A urmat foarte repede izgonirea din rai, care a început cu inflaţia, cu închiderea întreprinderilor, cu demolarea instituţiilor şi a culminat cu şomajul, neajunsurile de tot felul, creşterea aberantă a fiscalităţii, devalorizarea monedei naţionale şi celelalte pe care le cunoaştem atât de bine încât nu are rost să ne mai amărâm zilele pomenindu-le. Ne-am trezit izgoniţi de acasă, care încotro prin lume, sperând să redresăm o situaţie materială din ce în ce mai precară, mai alarmantă, mai insuportabilă. Nu s-a gândit nimeni că sacrificiul sau supliciul astfel acceptat, ca o ispăşire a păcatului de a crede în normalitate, va fi zadarnic. Pentru că acasă taxele şi impozitele nu au scăzut, ci dimpotrivă, pentru că banii câştigaţi cu trudă şi umilinţă în străinătate dispar precum apa în nisip acasă, incapabili să susţină un sistem sanitar bolnav, un sistem de învăţământ corigibil, o economie dusă din faliment în faliment, o administraţie a risipei, o clasă politică jalnică şi coruptă, ori câte altele pe care le vedem, dar nu le înţelegem, pentru simplul fapt că nu sunt de înţeles. Preţul plătit pentru greşeala naţională îl cunoaştem, îl simţim, îl suportăm. De la destrămarea familiei, la derapajele odraslelor, de la paragina gospodăriei la pirderea proprietăţilor, de la secătuirea ţării la compromiterea instituţiilor fundamentale într-un stat suveran, ducând toate, din rău în mai rău, la faliment naţional. O izgonire din rai prea costisitoare pentru cine doreşte să mai aibă un popor, o ţară, o casă, o familie. Dacă încă mai este cineva care nu înţelege unde am ajuns, trebuie să-i explicăm că locul românilor este acasă, unde să muncească, să producă, să-şi investească energia, inteligenţa şi bunul simţ în propriul stat. O societate se edifică pe temelia formată din economie, civilizaţie, proprietate şi spiritualitate, adică pe ceea ce tocmai se demolează acum. Vom reuşi oare să ne împotrivim izgonirii din rai refuzând să mai muşcăm cu naivitate din fructul oprit, ori nu va mai fi raiul? Casian Balabasciuc