Happy New Year (ABBA)

Sfantul Ignat si traditiile la romani

Luna decembrie marcheaza inceputul iernii in calendarul popular – venirea lui Mos Nicolae, cat si in calendarul astronomic. Exista doua denumiri populare ale iernii, care sunt mai raspndite, si care aduc aminte de doua trasaturi esentiale ale acestei luni. Neios, se refera la abundenta zapezilor, iar Undrea – denumire populara a numelui Andrei, arata ca este luna imediat dupa acesta sarbatoare, luna ce marcheaza deschiderea portilor catre cealalta lume , plina de mistere.

In unele sate din Romania, sarbatorile incep inca de pe 6 decembrie odata cu Sf Nicolae, cand placintele sunt pregatite de fetele care muncesc la ele inca din seara de 5 decembrie.In acea seara - la noua fix ( simbolizarea de trei ori a Sfintei Treimi) se aduna flacaii din sat pentru a stabili grupul de buhai, capra etc. si pentru a icnepe repetitiile.

Asteptam sarbatorile si datorita bucatelor alese , facute special pentru acesta ocazie. In spatele obiceiului taiatului porcului in ajunul sarbatorilor , este insa o traditie veche. Pe 20 decembrie se sarbatoreste Sf Ignat sau Ignatul Porcilor – sacrificiul sangeros al porcului, o datina straveche ce a aparut ca o extensie a celebrarii graului.

Exista doua explicatii privitoare la acest ritual. Pe de o parte, istoria religiilor sustine ca acest obicei isi are originea in celebrarea unui mare zeu solar care a luat numele de Sfantul Ignatie Teofanul. Argumentele pro ar fi acelea ca exista multe similaritati intre datina si sacrificiul ritualic : insemnarea capului porcului, prevestirea mortii, invocarea formulelor magice.

Pe de alta parte , in traditia populara se vorbeste de un om pe nume Ignat care si-a ucis din greseala tatal cu securea atunci cand a vrut sa taie porcul. Dupa ingraparea acestuia , omul si-a luat lumea in cap. De aceea cred taranii ca porcul isi viseaza cutitul in nopatea dinaintea Ignatului. Asa s-au nascut multe superstitii vis a vis de Sf Ignat. Cei milosi nu trebuie sa asiste, pentru ca porcul va muri greu si nu va avea carnea buna. Copiii vor trebui sa primeasca binecuvantarea bunicilor, si li se vor desene cruci pe frunte cu sangele celui sacrificat pentru a fi protejati de boli. Daca inima animalului va avea mult sange, va insemna un an bogat. Intreaga zi va trebui dedicata taierii si prepararii porcului, daca cineva va face vreo alta treaba prin gospodarie se considera ca va avea un an cu ghinion

Trenul Vieţii

Tinie Tempah ft. Eric Turner - Written in the Stars (Official Audio)

Nicolae Labis - Crasmarita haiduceasca

Crasmarita haiduceasca,
Cu catrinta de matasa,
Care-mi cunosti dragostile
Si-mi asterni podinile,
Potera de m-o cata,
Arata-le durda mea !
Spune-le ca-s mort de mult
Si c-ascult de sub pamant
Viscolele fascaind,
Peste varfuri de molid !
Frunzulita lemn curat,
Arata-le c-am muscat
Dintr-un gat de om bogat
S-am murit inveninat !

Arizona Dream - In The Death Car

Despre mitocănie de Neagu Djuvara (Atlas de Mitocanie Urbana, 2009)

Să ştiţi că mitocăniile – adică felurile de mitocani „e mai multe”. S-o luăm da capo. Termenul mitocan derivă din cuvântul slavon de origine grecească metoh sau metoc care desemna odinioară o căsuţă alăturată unei mănăstiri şi unde un călugăr ducea singur o... viaţă particulară; mai târziu, mărit, metocul a servit ca loc de găzduire pentru călători. Dar, să fie înţeles, când acei călători erau obraze simandicoase, stareţul catadicsea să-i adăpostească în chiar conacul lui din incinta mănăstirii – aşa că numai omul de rând era trimis la metoc, zis apoi mitoc. Trist, nu-i aşa? Mitocanul, la origine, e doar omul de rând pe care sfinţia sa stareţul de mănăstire nu-l ia în seamă. Aşadar, sens social. Cu vremea însă, termenul a căpătat un sens peiorativ: mitocanul e omul care foloseşte un limbaj grosolan şi care-şi bagă furculiţa în farfuria ta. Şi, din ce în ce, cuvântul s-a încărcat de noi păcate. Dar dacă mitocanii se recrutau cu precădere dintre orăşenii de la periferie sau dintre ţăranii de neam prost - cei care nu trăiau cu frica lui Dumnezeu - mitocanii se puteau găsi şi printre cei care se pretindeau boieri. Să vă povestesc o întâmplare de care am auzit în familie, în copilăria mea. Sora mai mare a mamei era căsătorită cu un baron de Reineck, corcitură de neamţ cu grec: bunică-sa venise din Germania, cum veniseră lord Byron din Anglia şi alţi apuseni, să lupte alături de greci în timpul războiului acestora de independenţă. Credeau că grecii, după 500 de ani de paşalâc turcesc mai erau grecii lui Pericle! Reineck a luat o fată a lui Alexandru Mavrocordat, ăl de la Missolonghi. Dar fiii lui au venit să se căpătuiască în Valahia, ţară mai mănoasă. Acum, să vă spun de mama acestui unchi al meu prin alianţă (un pierde-vară pretenţios; Ranetti, coleg cu el la Automobil Club, îi făcuse catrenul următor:Elegant, scos din cutie, Echipat pentru salon, Capul sus, irezistibil, Intră-n club domnul baron).Maică-sa, o moşiereasă oarecare, supărându-se odată pe logofătul moşiei, îi trânteşte înjurătura naţională: F...-ţi mama ta! Omul, în loc să se supere indignat, îi zice cu un zâmbet: Cu ce, coniţă? Ţăranul mucalit se arată boier, iar baroneasa, mitocancă. (Vărul meu, fiul baronului, şi-a „reabilitat” şi tatăl fandosit şi bunica mitocancă, prin felul în care s-a purtat în război, cu regimentul 4 Roşiori, fără să ia o zi de concediu şi, căzând eroic la Cotul Donului, la încercuirea Stalingradului). Să revenim la încărcătura de înţelesuri a cuvântului mitocan. Nu e, fireşte, mitocan ţăranul – sau nu era – când în sat mai asculta de popă, şi de învăţător, şi de pilda moşilor, şi de Dumnezeu... Mitocani în sat erau cei certaţi cu aceste oprelişti moştenite şi, cu precădere, cei mai mulţi erau de la periferia oraşelor. Dar să nu confundăm mitocan cu mahalagiu, chiar dacă cei mai mulţi mitocani se găseau printre mahalagii. Conu’ Alecu Paleologu, căruia îi plăceau paradoxurile, a făcut cândva elogiul mahalalei. E drept că mahalagiii pot fi simpatici – printre ei şi-a ales Caragiale câteva figuri cărora le-a conferit imortalitatea. Ca mahalagiul să se prefacă în mitocan, trebuie să-i adaugi o anumită agresivitate, un vocabular intenţionat şi mereu grosolan, isprăvind fiecare perioadă cu o înjurătură grasă. Totul putându-se isprăvi şi cu pumnul. Din nefericire, dacă mitocănia era încă un fenomen relativ marginal în societatea de la începutul veacului trecut, „epoca de aur” a comunismului a prefăcut-o într-o stare cvasi-generalizată şi copleşitoare. Cum să explicăm această explozie a mitocăniei după cei 60 de ani de comunism – adică două generaţii (că celor 45 de ani „oficiali”, ţin le să adaug şi vreo 15 din recenta perioadă de „democraţie originală”)? Eu văd două cauze principale:1. S-a scos smântâna de pe ţară. Adică, din burghezia mai educată, încropită în 150 de ani şi din chiaburii satelor au murit câteva sute de mii la canal şi în închisori, iar alte câteva zeci de mii au izbutit să fugă – dar emigrarea a continuat şi continuă şi după decembrie 1989, fenomen cu totul nou în psihologia românilor, poporul care emigra cel mai puţin din toată Europa. S-ar zice că astăzi tinerii români cei mai valabili sunt scârbiţi de propria lor ţară. 2. În locul acestei pături a apărut o nouă oligarhie, cu criterii inverse de selecţie: slugărnicia, ura trecutului, setea de putere şi de îmbogăţire imediată. La asta s-a adăugat transferul brusc şi prea grabnic a unei jumătăţi din populaţia satelor în oraşe extinse în improvizaţie, pentru împlinirea peste noapte a unei ţări industriale „multilateral dezvoltate”. Oamenii rupţi din structurile tradiţionale ale satului, bărbatul şi femeia muncind, copiii au crescut în sălbăticie de junglă. Şi, mai grav, românul s-a înrăit. Asistăm la o dramatică modificare a profilului etnic al românului. De unde putea fi învinuit de o oarecare moleşeală şi de indulgenţă excesivă (formula clasică Ei, săracul!), acum a devenit de o agresivitate şi de o brutalitate nemaiîntâlnite. S-a suit scroafa-n copac, dar scroafa e ca lupul! Când te agaţă un automobilist zicând că tu eşti vinovat de nu ştiu ce manevră, nu-i mai ajunge înjurătura. Iese din maşină şi dă cu pumnul în caroseria ta, când nu ţi-l dă chiar în ochi. Pericol, dom’le!Rezultatul e o mitocănie fantastic de răspândită, mai cu seamă la tineret. Treci prin faţa unui liceu la ieşirea de la ore. În grupul de băieţi (şi fete), în vocabularul băieţilor, termenul neolatin, sonor, desemnând sexul masculin, e folosit încontinuu, gras, apăsat, cu un semn de exclamaţie! L-ai văzut, bă, pe boul ăla de X? Ce crede? „Aia” mea (!) Când i-oi băga pumnu-n gură, „aia” mea! Şi scuipă pe jos. Chiar de faţă cu fetele. Ce se poate face faţă de asemenea avalanşă de grosolănie? Cum să-i vindecăm pe tineri? Nobila campanie care s-a început e bine venită. Dar rămân pesimist. Mi-e teamă că n-o să convingă decât pe cei... deja convinşi, adică rămaşi sfiicioşi şi speriaţi, în afara valului. Şcoala cumva? Ministerul Educaţiei e prost numit: nici Universitatea, nici liceul şi nici măcar şcoala primară nu-s menite să educe moral copilul. Ministerul ar trebui să se numească al Învăţământului. Educaţia e treaba familiei - cei şapte ani de acasă şi chiar de două ori şapte ani. Dar cu noua societate pe care am descris-o mai sus, ce educaţie pot da cei ce sunt de-acum mitocani înrăiţi? Să aşteptăm noua generaţie? Păi, s-a împlinit aproape una şi copiii seamănă cu părinţii. Jele! Să aşteptăm încă o generaţie? N-o să fie cumva la fel? Cerc vicios.Eu văd o mică licărire de speranţă. Ştiţi care? Şederile în străinătate. Fiindcă, după cum am spus la început, mitocăniile „e mai multe”. La nivel internaţional, mitocanul francez, mitocanul englez, mitocanul german sunt altfel decât mitocanul român. Mitocănia e strict naţională. Aşa că, mitocanul român, în contact cu mitocanul francez, de pildă, nu „captează” îndată mitocănia ăstuia, ci numai dacă stă foarte mulţi ani în acea ţară. Deci, normal, el se va lăsa contaminat de ne-mitocăniile străine şi, poate, vindecat...Aştept mântuirea mitocăniei româneşti dintr-o largă ciocnire cu mitocăniile apusene.

Grigore Lese: Zaim Petru invitat la ICR (I)

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Un tambalist "suprem" Zaim Petru, starostele lautarilor bucovineni .

>"
Ioropa? Ce dac-o sa ne bage in Ioropa? Tambalul meu le place la toti. Scot io flacari si din ioropeni!"

L-am vazut intr-un restaurant rustic din Campulung Moldovenesc. A intrat pasind usor, ferindu-se parca sa atraga atentia asupra sa, purtand un tambal mic, petrecut de gat cu o curea de piele groasa si veche. Avea costum cu dungulite subtiri, camasa neagra, cravata bine asortata si pantofi lustruiti de-ti faceai mustata-n ei. L-am "citit": specie pe cale de disparitie - lautar-tigan. Veritabil! Sigur pe sine, elegant, cu maniere aristocratice! In timp ce restaurantul duduia de insufletire si vorbe, batranul a impins usurel cu mana paharele de pe coltul unei mese, a asezat acolo tambalul, a scos betele din buzunarul de la piept al costumului impecabil si a inceput sa cante. Asa, stand in picioare, ca pentru el, ca si cand nimeni n-ar mai fi fost in preajma. Foarte repede, zgomotele din restaurant s-au stins treptat, parca rusinate. Canta chiar cantecul lui Barbu Lautaru, frazand ca lautarii vechi de la curtile domnesti, cu glas grav, ragusit si strident totodata, melancolic si sfasietor. Un muzicant genial din aceeasi stirpe tiganeasca ca si Barbu Lautaru, Petrea Cretul Solcan sau Grigoras Dinicu, artisti mari, peste care Dumnezeu a varsat un car de talent. Si pentru ca toamna se lasa peste vii si vinul nou forfotea in pahare, l-am indemnat pe Zaim Petru sa-si depene povestea vietii, compusa dintr-un sir nesfarsit de nunti.
Pe cand se canta "di crapau stelili"

"Eu is tambalist suprem ca asta mi-o placut mie. Tata mieu, Ion Zaim, a fost mare violonist-stangaci: canta di crapau stelili. Tot Iasu il stia, cele mai mari restaurante il cautau sa le faca program la clienti. Zaim ii neam mare de lautari, sunt si pe la Roman, sunt si la Iasi, da noi suntem pietreni get-beget: la Piatra Neamt am venit io pe lume, in 1929, pe 31 mai, si am trait pan-acu vreo saptescinci de ani. Tata meu, cand eram eu copchil mic, o trecut cu buletinul granita, ca asa era atunci, s-o dus la Budapesta si mi-o cumparat tambal. Mic, din lemn de brad, mi-o placut. Si i-am spus la tata sa ma lase singur sa invat. Eu cant la multe instrumente, si inca bine, nu cant asa, de-a falfaitu. Dar mie mi-a fost drag tambalul. Si la sase ani, m-a luat tata si m-a dus intr-o comuna care se cheama Dragomiresti. Mi-a pus tambalul ista de gat, a luat scripca subsuoara si am mers 26 de km pana acolo in caruta, iarna, de Sarbatorile Craciunului, ca la noi asa se colinda, cu lautari. Atunci am cantat eu prima oara in fata oamenilor. Si-apai, tata m-a luat cu el la nunti, de la sapte ani. Multe cantece am invatat de la el, si altele le-am mai invatat si de la un unchias al meu, Vasile Preda, viorist. Si acela nebunea dupa mine ca tambalist, sa cant cu ei. Si mai era mosu Antica de la Vad, unchiesu mieu, fratele mamii (mama mea, Lucretia, era romanca, tata era tigan-turc). Cand incepea el si canta cu trompeta si in filigoarna niste sarbe, iesea foc din oameni. Nu se facea nunta fara mos Antica, se amanau numai ca sa fie el liber. Si mosu Antica nu ma lasa de langa el, ca si tata meu, care era ginere de-al lui Jenica Bogdan, saxofonist de care nu s-o existat nici prin America, si nici prin Paris, de-o cantat cu Grigoras Dinicu. Si tata mieu o murit in 47, mama o murit in 41 si eram opt copii. Si am ramas de-am cantat numa eu, ca sa-i tin si pe ceilalti, desi eram cel mai mic dintre frati."

Decorul Romaniei

"Doamna sau domnisoara, cum sa va spui? Doamna?! Mersi!... Eh, viata din trecut, pe care am trait-o eu, a fost toata numa o nunta. Petrecerea incepea sambata, cand se pregatea mireasa. Bucataresele forfoteau in ograda, gainile se taiau si galustele fierbeau in oale. Apoi duminica la zece mergeam la biserica si se fa cea cununia. Cand ajungeau inapoi acasa, mesele erau pregatite, deja asezate cu panze din cele albe pe ele. Pe mese erau strachine de bors cu galusti si intre ele felii de paine si bucati

mari de mamaliga, ia asa, ca niste caramizi de mari, si din loc in loc, castraveti murati si ardei iute. Pe vremea aia, nu erau camine culturale, asa ca mesele erau puse afara, in ograda. Cand era vara, era o fromosete, de mai mare dragu, da iarna, cand se punea borsul in castronul cel di lut, pana ti-l aducea la masa se facea racitura. Si sarmalile cand ajungeau, se faceau nuci. Asa de frig era. Dar lumea se distra. Toti joca si se veselea. Eu stateam pe scaunel, cu tambalul meu de gat, si cand ma uitam, cateodata, tata meu era pe mese, canta cu vioara. Si pe urma ma urca vornicul si pe mine pe mese sa cant: si da-i, da-i, si din gura, si cu tambalul, de la lume eram de mirare! Cantam si ma uitam cum jocau "gagiii", adica romanii astia frumosi ca bradul, imbracati in costume nationale. Si daca beau bine, isi aduceau aminte de pricini mai vechi, legate de hatul pamanturilor, si pe urma mai incingeau si cate-o bataie. Ca erau feciori aprigi. Da cum?! Odata plecam de la nunta, eram copil, si cand ieseam pe poarta, am vazut pe ulita babile pe la porti plangand. Si eu, ca un copil de 14 ani ce eram atunci, le-am intrebat: "Da di ce planjeti, matusilor?". Una care merjea asa, in bota sprijinita, zice: "Da tu cini iesti, mo rog?". "Ia, io am cantat la nunta lu Dumitre din Ciubucani!". "Eeeeh, iracan di mini! Tu ai cantat la nunta, mai copchile mai?!" "Da, iaca eu am cantat nunta!", am zis. "Iiiih, d-apai, dupa nunta s-or omorat in bataie!" Cand veneau si-l tocmeau pe tatal meu la nunta, nu se platea angajament. Zicea asa: "Nene Ioane, canti la nunta de sambata si pana joi. Na-ti arvonu!". Si cand se termina nunta, iti dadea restul de bani. Ca ierea bani pe-atunci! Banii ceia care-i loam eu cu tata, traiam toata familia, doua-trei luni, din ei. Asa mi-am dus viata, de la sapte ani pana pe la vreo douazeci de ani, cantand pe la nuntile gospodarilor din Davideni, Ciubucani, Pastraveni, Uriceni, Tortoiesti, Razboieni, Marginea. Eeeh, aista ierea decorul Romaniei. D-aia mi-am luat si eu nevasta de la tara, rumanca, frumoasa ca regina Frantei. Ca erau rumene in obraji si frumoase de picau, imbracate in port si cu bunditele cele din blani scumpe pe ele, incaltate cu ciorapi de lana. Si cu opinci mestesugite de ciobotari, facute din piele de cal, cu care jucau pana le rupeau. Eu le cantam si ele jucau si le scaparau ochii.
Ce le cantam? Pai, doamna, eu nu pot sa "rectific" niste cantece de-astea care se canta azi, ca io cant ca si atunci, cand am invatat de la tata si de la unchesii mei: cantece vechi, balade din batrani, cantece de dragoste si de nunta, cum se petrecea lumea pe vremuri. Si cand a venit razboiul, cantam cantece de razboi si de deportati, de plangeau toate babele si femeile vaduve. Cand am inceput eu de cantam din gura, asa stateau oamenii cu paharul in sus si cu gura cascata. Inainte, cand se facea un cantec, tinea zece-douazeci de ani, nu ca acum, ca ies cu miile de cantece, si unele se canta o data, altele cel mult doua-trei luni. Eu am cantat si am trait cu ceea ce am invatat din batrani. Am si "sidiu", de-asta, care canta aparatul cu el, inregistrat la italieni,

"Bojdeuca" lui Zaim

acum patru ani, cu taraful lui Nita Barsa, unde eu sunt solist tambalist si solist vocal.
P-orma au venit comunistii si s-o infiintat in Piatra un taraf. Dirijorul era unu Tabacaru Ion di la Razboieni, profesor de muzica di la liceu militar. Si o venit la noi in mahala, si ne-o adunat pe toti lautarii, si-o incheiat un taraf de vreo 33 de tigani specialisti. Tabacaru era notist, noi urechisti, dar ne-a invatat si pe noi notele si in 1950 am plecat la Bucuresti, la un festival la care era presedinta juriului Maria Tanase. Si cand s-o dat la o parte cortina si am inceput noi cu "Coraghiasca" de la Ghirov, Maria Tanase ne-a oprit si-a zis catra juriu: "Asta-i adevarat taraf de la talpa pamantului!". Apoi o vinit in fata lui mos Antica, unchesu meu cu trompeta, s-o uitat drept in ochii lui si l-o-ntrebat: "Ce bei?". Asa o vrajit-o de tare! Si-apoi, din 68, ne-a trecut cu taraful la Teatrul de Stat Piatra Neamt. Eu eram copilul orasului, ca veneau stabi d-astia comunisti cu masina la poarta mea si ma chemau sa le cant la petrecerile lor intre tovarasi. Eu ii stiam dupa claxonul masinii, care-s cu Volga, care-s cu Ims-ul. Nevasta mea dintai, care o murit saraca, striga la mine: "Hai, scoal repede, ca o trimis secretaru de partid dupa tine". Imi luam hainele si tambalul si du-te cu ei! Ehe, mult am cantat si la comunisti. Si s-o trecut si timpul lor."

Dupa fire si privire

"Si au crescut copiii, s-au casatorit, a murit nevasta mea dintai, in 1979, si pentru ca n-am mai putut sa stau fara ea, m-am gandit sa plec de-acolo. Am impartit la copii lucrurile si mobila de "masiv" adusa din Franta (ca eu am fost prin turnee peste tot prin lume), le-am lasat si casa si am predat tambalul si serviciul meu de solist vocal si tambalist in Orchestra Teatrului de Stat din Piatra Neamt, baiatului meu, Zaim Aurel (de la patru copii am 19 nepoti, pe care i-am crescut tot eu, cu nevasta dintai si cu tambalul meu). Si eu am venit la Campulung Moldovenesc. Stau aici, in gazda, intr-o bojdeuca din lemn, de 26 de ani. Mi-am gasit si femeie, de-acum 20 de ani. O femeie buna, dintr-o familie de oameni de omenie, tot romanca, cu 19 ani mai tanara. S-a-ndragostit de mine, ca eu cantam la restaurantul "Zimbrul" si ea lucra aici, la hotel, ca si camerista. Imi place aici, ca aista-i oras adevarat, de tarani bucovineni. Sunt oameni corecti si muncitori, care stiu sa si petreaca. Is oameni de ajutat omul la necaz. Cand am fost eu in operatii, tot orasul Campulung Moldovenesc m-o ajutat, nu ca sa ajung sa intind mana. Ca am zis si m-am rugat la Dumnezeu, ca si orb daca ramai, eu tot cant. Ca eu cand pun mana pe instrument, pe tambal, stiu unde ma duce mana, tambalul e ca si trupul meu, face parte din mine si din sufletul

meu. Eu ii compun omului imediat, dupa fire si dupa privire. De Revelion, a trimis masina dupa mine la doispe fara douazeci sa vin sa cant aici, la restaurant. Am cantat singur si mi-a pus lumea bani, ca aveam tambalul plin de hartii de sute de mii, nu mai aveam unde sa bat cu betele. Port betele in buzunarul de la piept si mereu mi le iau turistii astia straini, sa aiba amintire de la mine. Aici is oameni foarte supremi, oameni primitori, ezact tarani adevarati. Eu iubesc orasul acesta. Trag intr-o crasma, imi iau un rom mic, ma cunoaste mai toata lumea, pana si copchiii de scoala. Si simt asa, un fior cald la inima. Si nu ma duc la nimeni sa cer, ca eu is tigan original, ma tin mandru cu voi si voi cu mine, si in alte probleme nu ma amestec. Ioropa? Ce daca o sa ne bage in Ioropa? Tambalul meu le place la toti. Am cantat la mii de nunti, la fel de fel de lume, fel de fel de natii, cu fel de fel de datini si obiceiuri, o sa scot io flacari si din ioropeni."

Gregorian - Stairway To Heaven Live in Prague feat. Violet (Led Zepellin)

SCORPIONUL DIN MINE-PILDA

Un călugăr bătrân se ruga pe malul unei ape curgătoare. Se ruga in mijlocul naturii privea cristalinul apei când remarcă un scorpion căzut în apă şi lupta cu disperare să-şi salveze viaţa. Înduioșat și plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă şi scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înţepă îndată pe chiar salvatorul lui.

După o vreme, când îşi deschise ochii din nou din rugăciune, bătrânul văzu că scorpionul era din nou în apă şi pe punctul să se înece. Din nou îl salvă bătrânul călugăr, iar scorpionul îl înţepă pentru a doua oară la fel de tare încât acesta suspină.

Când această scenă se repetă pentru a treia oară, un pelerin care observa de departe, foarte atent, toate acestea, îl întrebă pe bătrân: “Dar de ce îl ajuţi mereu pe acest scorpion nemernic, care în loc să-ţi mulţumească el te rănește mereu?” “

Fiule, amândoi ne urmăm firile noastre, spuse bătrânul înțelept. Ţine de firea scorpionului să înţepe şi de a mea să fac binele necondiționat, în iubire și compasiune !”

În viața noastră de zi cu zi întâlnim la fiecare pas câte un scorpion dar nu întâlnim în noi pe bătrânul pustnic care obsesiv de frumos iubește pe cel ce-i face rău.

Uneori deznădăjduim când vedem că scorpionii din viața noastră ne arată nerecunoștință.

Întodeauna ne dorim să primim calde mulțumiri, să fim lăudați pentru faptele noastre si nicidecum înșelați în așteptări.

Din păcate însă nu realizăm cât de scorpioni suntem noi înșine cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos pe care-l pălmuim la fiecare pas pentru binele făcut, prin fapte rele, prin judecare și osândire, prin nelucrarea sinelui.

Trăim în „zodia scorpionului” și înțepăm Mâna întinsă a lui Dumnezeu și nici măcar nu ne întristăm pentru asta !

Doamne Dumnezeul meu ajută-mă în lucrarea mea sinceră să scap de scorpionul din mine și să devin candid și înțelept precum bătrânul din poveste !!!

Liberte, Egalite, Expulse (Imnul Expulzatilor din Franta)

Radiorama - Aliens

11 lucruri pe care nu le inveti la scoala.

Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos în evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile “corecte” din punctul de vedere al politicilor educaţionale au creat o generaţie de copii care nu au deloc noţiunea de realitate şi despre felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală.

Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă – obişnuieşte-te cu ideea!

Regula nr. 2: Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.

Regula nr. 3: Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.

Regula nr. 4: Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef!

Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă.

Regula nr. 6: Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.

Regula nr. 7: Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tău, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap.

Regula nr. 8: Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.

Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să “te găseşti”. Faci asta în timpul liber.

Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu.

Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.

Massive Attack - Splitting The Atom (Official Video)

Chris Rea - Looking For The Summer

Toto Cutugno- Insieme

"In ziua in care m-am iubit cu adevarat" - poem scris de Charlie Chaplin

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, a încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.

George Michael-Jesus To A Child - HQ (dome1966**)

Diplomă de Ardelean!

Chris Isaak Blue Hotel 1987 [Official Video]

Scatman John: Scatman 720p (HD)

C'est la vie - Emerson, Lake & Palmer

Ozzy Osbourne - Mama I'm Coming Home com legenda

I Don't Want A Lover - Texas

Rehab - The Jolly Boys (Jamaica)

O piesa de vacanta!

The Pogues - Summer In Siam

Au fost la Campulung!

http://www.pfib.ro/scout.php








Asociaţia Scout
Scurt istoric

Cercetăşia a fost fondată de către tinerii care au răspuns ideilor şi idealurilor formulate în lucrarea "Scouting for Boys", scrisă de Baden Powell în 1908. Ideea iniţială nu a fost aceea de a crea o organizaţie pentru tineret, ci, mai degrabă, de a promova nişte idei pentru educarea caracterului aşa-zis "de cercetaş" pe care apoi organizaţii deja existente (ca "Boys Brigade", spre exemplu), să le preia şi să le adapteze programului propriu.

Oarecum neaşteptat însă, imediat după aceasta, pe întreg cuprinsul Marii Britanii, grupuri de tineri au început să se organizeze singuri în patrule, pe baza materialului conceput de Baden Powel. La scurtă vreme, patrulele astfel formate au aflat că au nevoie de sprijin şi au cerut adulţilor să-i ajute pentru a dezvolta o activitate cercetăşească cât mai bună şi pentru a obţine echipamentul necesar.

Iată aşadar că, încă de la începuturile sale, odată cu organizarea primei patrule, cercetăşia a fost organizată şi condusă de către tineri.

Gheorghe Munteanu-Murgoci, un om de ştiinţă român, aflat în vizită în Anglia, ia contact cu cercetăşia de aici. Întorcându-se la Bucureşti, el va deveni principalul iniţiator şi conducător al primelor grupuri de cercetaşi români. În data de 12 mai 1914, Asociaţia Cercetaşii României a fost înfiinţată şi recunoscută în mod oficial în România.

În timpul Primului Război Mondial, cercetaşii români au dat o mână de ajutor în spatele liniei frontului, fiind prezenţi acolo unde era nevoie, înlocuind sanitari, curieri, telegrafişti... În memoria celor ce au murit atunci, la Tecuci a fost ridicat un monument, singurul din lume dedicat cercetaşilor.

Atât cele două războaie mondiale cât şi realităţile social-politice ale ţării noastre au demonstrat importanţa şi caracterul activ al acestei organizaţii.

Abolită în 1937 de regele Carol al II-lea, asociaţia si-a suspendat orice activitate. Din 1990, Asociaţia Cercetaşii României şi-a reînceput activitatea şi a devenit singura mişcare cercetăşească din România (Organizaţia Naţională Cercetaşii României), reacceptată de OMMC (Organizaţia Mondială a Mişcărilor Cercetăşeşti) în 1993 la cea de-a XXXIII-a Conferinţă Mondială a Mişcării Cercetăşeşti.

* * *

Centrul Local "Fericitul Ieremia"
Scoutul este pentru noi viziunea asupra vieţii. Aplicăm spiritul cercetăşesc şi îl trăim în fiecare clipă. Dar orice poveste are şi un început.

Povestea noastră se naşte în anul 1995 când primii simpatizanţi au început să cunoască tainele cercetăşeşti. Cele trei ramuri (pe atunci lupeţi, exploratori şi roveri) reuneau în jur de 100 de membri.

În anul 1996 s-a depus prima promisiune Scout. Cu elanul corespunzător oricărui început s-au construit prietenii, s-au format personalităţi, dar mai ales s-a aplicat Legea Scout. Nenumărate campusuri specifice au fost răsplata anilor de implicare şi devotament. Chitara, focul, cortul şi jocurile ne-au însoţit în toţi aceşti ani.

Scoutul înseamnă un alt mod de a trăi. Dincolo de ieşirile recreative a fost formarea spirituală, formare ce ne diferenţiază de mulţi alţi tineri din zilele noastre.

An de an s-au cooptat noi membri, s-au premiat cercetaşii anului, s-au expus motivaţii pentru a continua. S-au depăşit momente dificile, dar pentru acest fapt datorăm mulţumiri celor care au dat din timpul şi implicarea lor. Multe generaţii s-au perindat prin această organizaţie, dar important este ce au lăsat în urmă, prin copiii pe care i-a format.

Aventuri şi poveşti sunt multe de spus, dar ceea ce este cel mai important este reprezentat de NOI , de ceea ce suntem şi ceea ce văd alţii în noi.

Istoria Scoutului din acest centru suntem noi. Ceea ce a fost reprezintă lecţia pe care o repetăm în tot ceea ce facem, iar scopul nostru e... "să lăsăm această lume un pic mai bună decât am găsit-o!".

* * *

Rugăciunea Scoutist-ului


Dă-mi Doamne harul să am mâinile curate, curată să-mi fie limba, gândurile curate.

Ajută-mă să lupt pentru binele care se dobândeşte greu, împotriva relelor care se fac uşor.

Nu mă lăsa să mă deprind cu lucruri care-mi ruinează viaţa şi pierd sufletul.

Învaţă-mă să muncesc cu sârguinţă şi să mă comport cu sfinţenie chiar şi atunci când numai tu însuţi mă vezi, ca şi cum m-ar vedea toată lumea.

Iartă-mă atunci când greşesc şi ajută-mă să-i iert pe cei care nu mă tratează bine.

Ajută-mă să-i ajut pe alţii chiar şi atunci când îmi vine greu să o fac.

Dă-mi ocazia să fac un pic de bine în fiecare zi şi fă să-mi găsesc bucuria întotdeauna numai în Tine. AMIN!

* * *

Rugăciunea liderilor


Dă-mi Doamne, harul să Te cunosc,

Şi cunoaşterea să mă facă să Te iubesc,

Şi iubirea să mă împingă să Te slujesc,

În fiecare zi mai generos.

Să te văd, să te iubesc şi să te slujesc,

În toţi fraţii mei,

Dar mai ales în cei pe care mi i-ai încredinţat.

De aceea, ţi-i recomand, Doamne,

Ca pe tot ce am mai drag,

Pentru că Tu mi i-ai dat

Şi la tine trebuie să se întoarcă.

Ajută-mă, Doamne, prin harul tău,

Să le fiu mereu exemplu,

Şi niciodată să nu-i scandalizez.

Ei să Te vadă pe Tine în mine

Şi eu să te caut pe Tine,

Numai astfel dragostea noastră va fi perfectă.

Şi la sfârşitul călătoriei pământeşti,

Faptul că am fost lider,

Să-mi fie spre laudă şi nu spre osândă. Amin.

* * *

Rugăciunea lupişorilor


O, bune Sfinte Francisc, ascultă rugăciunea lupişorilor tăi.

Tu al cărui cuvânt a fost ascultat până şi de păsări, peşti şi lupi, fă să coboare în inima noastră blândă bunătatea Domnului.

Fă să putem iubi şi sluji pe duşmanii noştri, aşa cum ai făcut-o tu.

Fă ca inima noastră să fie inocentă, aşa încât cântecele şi bucuria noastră să ajungă până la tine,

Şi aşa tu să poţi oferii inimile noastre lui Isus. Amin.

* * *

Rugăciunea temerarilor


Sfinte martir Gheorghe,

Protejează aceşti temerari ai tăi care te recunosc ca fiind patronul lor.

Ajută-ne să trăim aventura adolescenţei noastre, să fim fideli darului botezului, deschişi sfatului Duhului, tari în a înfrunta problemele acestor ani frumoşi şi dificili, generoşi în ajutorarea celor care au nevoie de noi.

Astfel, imitând exemplele tale ne vom regăsi într-o zi cu tine în casa Tatălui pentru a continua să trăim în bucurie şi pe veci în marea aventură a fiilor lui Dumnezeu. Amin.

* * *

Rugăciunea exploratorilor


Sfinte Paul, ne bucurăm să te avem ca patron al nostru căci tu ai fost printre primii mesageri ai lui Cristos în lumea păgână. Umblând pe toate drumurile lumii, l-ai iubit, l-ai vestit şi l-ai mărturisit pe Acela care a spus despre sine: Eu sunt calea.

Fă să crească în noi gustul aventurii şi întăreşte voinţa noastră în a-l urma cu elan şi cu iubire pe Cristos, unicul nostru maestru şi ghid spre casa Tatălui.

Ajută-ne să dobândim un caracter umil şi tare, răbdător şi constant în dificultăţi, atent şi generos de a face viaţa mea una cu a ta, ca o slujire lui Dumnezeu şi fraţilor. Amin.

* * *

Promisiunea Scout:

"Promit, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe cuvânt de onoare, sa fac tot ceea ce-mi sta in putinţă pentru:

- a-mi îndeplini datoria fata de Dumnezeu si de tara;

- a-i ajuta pe alţii in orice situaţie;

- a observa Legea Scout"

Legea Scout :

- Atenţi la cuvântul si la chemarea lui Dumnezeu, scoutistii (cercetaşii):

- Îşi fac o onoare din a merita încrederea celorlalţi;

- Sunt loiali;

- Căuta sa fie folositori si-i ajuta pe alţii;

- Sunt prietenii tuturor şi fraţi ai oricărui alt scoutist (cercetaş);

- Sunt politicoşi;

- Iubesc si respecta natura;

- Ştiu sa fie ascultători;

- Surâd şi cânta chiar si atunci când se afla în dificultate;

- Sunt harnici şi economi;

- Sunt curaţi în gânduri, cuvinte şi fapte.


Membrii Scout în anul 2010

Asistent spiritual: pr. Adrian Blăjuţă
Exploratori
Cadar Carmen (lider)
Timaru Nicoleta (lider)
Abătrânului Claudiu (lider)
Măriuţ Eduard
Pal Alina
Matieş Anca
Antoche Bianca
Benedic Cătălina
Fânaru Eduard
Coşa Ioana
Fodor Irina
Huşanu Medeea
Budău Laura
Măriuţ Marcelin
Dornea Mihai
Budău Simona
Diana Barbu
Hazi Iulian
Solomon Mădălina
Tulbure Alina
Cernic Laura
Toma Iustin
Hodoroabă Andreea
Ceobanu Victor

Temerari
Budău Nicoleta
Hodoroabă Diana
Benedic Mădălina
Hazi Paul
Gheţa Cristina
Munteanu Petruţ
Budău Diana
Toma Rafaela
Dancă Ana-Maria
Cadar Damian
Huşanu Evelina
Ceobanu Luiza
Prăjişteanu Dragos
Grădinaru Ionuţ
Mecheci Noemi
Măriuţ Matei
Măriuţ Iulian

Lupişori
Antoche Emanuel
Antoche Robert
Budău Rita
Baciu Antonia
Burcă Oana
Ceobanu Ilaria
Dancă Roxana
Dancă Cristian
Dămătărcă Francesca
Fânaru Dragoş
Fânaru Victor
Gherguţ Marco
Gherguţ Ştefania
Ghiunghiuş Rafael
Cadar Eduard
Prăjişteanu Tania
Proca Larisa
Schifarneţ Alexandra
Canache Liviu

Massive & Vertes - Face a la mer

"Money" - Liza Minnelli, Joel Grey

Bunesti. 30 /06/2010

Bunesti. 30 /06/2010

Ville Valo feat. Natalia Avalon - Summer Wine. Eternul Feminin!

“Cuvintele pot fi dure, tari sau slabe.
Intelesurile… complicate.
Totusi, un lucru nu se schimba-n toate,
Ea si-a ei eternitate.

Geme, cinta sau respira,
Flori de mai isi prinde-n par,
Ginduri albe ma inspira,
Ea si-a ei eterna lira.

Galben, roz sau chiar trandafiriu,
Orice gind tainic ma determina sa fiu
Nervos, gelos, putin chefliu
Ea si-al ei sfios… “nu stiu”.

Ea, ea, ea si numai ea
Eterna ca si Dunarea.
De s-ar varsa odata-n mare
M-as face pod fara-ncetare
Eu, ea si-o simpla cugetare.”

Spice Girls - Viva Forever

Bunesti. 30 /06/2010

Bunesti. 30 /06/2010

Bunesti. 30 /06/2010

TE CAUT IN FLORI DE SANZIENE

Reamonn - Supergirl

You can tell by the way, she walks that she's my girl,
You can tell by the way, she talks she rules the world.
You can see in her eyes that no one is her Chi,
She's my girl, my Supergirl.

And then she'd say: It's OK, I got lost on the way
But I'm a Supergirl and Supergirls don't cry.
And she'd say: It's all right, I got home late last night
But I'm a Supergirl and Supergirls just fly.

And then she'd say, that nothing can go wrong,
When you're in love, what can go wrong?
And then she'd laugh the night turns into the day,
Pushing her fears further along.

And then she'd say: It's OK, I got lost on the way
But I'm a Supergirl and Supergirls don't cry.
And she'd say: It's all right, I got home late last night
But I'm a Supergirl and Supergirls just fly.

Then she'd shout down the line, tell me she's got no more time
Cause she's a Supergirl and Supergirls don't cry.
And then she'd scream in my face, tell me to leave, leave this place
Cause she's a Supergirl and Supergirls just fly.

She's a Supergirl, a Supergirl,
She's sowing seeds, she's burning trees,
She's sowing seeds, she's burning trees,
Yes, she's a Supergirl, a Supergirl,
A Supergirl, my Supergirl.

Complotul şteviei.

"Nu pot să cred că premierul adjunct Boc, constituţionalist de formaţie, umblă cu fofârlica. Chiar dacă a făcut Dreptul la seral - cât de întuneric să fi fost? Nu cred că le aplică pensionarilor şi bugetarilor art. 53, doar ca să tragă pe sfoară Curtea Europeană a Drepturilor Omului: dacă pensionarii şi bugetarii dau România îl dau în judecată, îi plăteşte statul cât nu fac. Şi-atunci e mai bine să explici organismelor internaţionale că te lupţi cu duşmanii poporului, care atentează la siguranţa naţională. La ordinea publică. Chiar şi la moralitate - de ce nu?
De azi-noapte citesc Constituţia. E un bestseller. N-o poţi lăsa din mână. Acum am înţeles că Boc gândeşte just.
Aţi privit vreodată cu atenţie un bandit de pensionar? I-aţi văzut lucirea aia din ochi? Nu vă lăsaţi păcăliţi, nu era o lacrimă. Era o sticlire parşivă: un Vasile ben Ladescu d-ăsta e în stare să se detoneze cu butelia. Ştiţi voi ce cloceşte el? Guvernanţii ştiu. Cu faţa aia scârbită, de zici că şi-a luat medicamentele pe stomacul gol, pensionarul e un pericol potenţial. Chiar faptul că se încăpăţânează să trăiască mi se pare suspect. Nu se lasă convins să iasă din plată -(ce metaforă shakespeariană pentru moarte a găsit ministrul Protecţiei Sociale!) - el vrea mai întâi să golească vistieria, să sece economia. Uite-l cum stă atârnat de buget, ca bunica lu' Bulă!
E clar că pensionarii, în cârdăşie cu bugetarii, în complicitate cu lehuzele, de conivenţă cu şomerii, ne-au adus la dezastru. Un bătrânel de-ăsta periculos înhaţă pensia şi-o ţine la saltea. Ce face un bugetar cu mentalitatea lui de îmbuibat? Investeşte în ştevie şi urzicuţă, consumă ca la balamuc mai mult decât produce. O lehuză, care are pretenţia să primească 85 la sută din salariu, alimentează economia gri (ca să nu zic mai mult): bagă banii în pamperşi. Mai e nevoie să explic cum înţelege să-şi folosească indemnizaţia de şomaj un disponibilizat? Azi o ia, mâine o toacă. Dacă însă un demnitar, un client politic se îndestulează ("fură" e un termen neştiinţific), el împarte cu alţii ("le dă dreptul" e o sintagmă care nu se poate traduce), economiseşte inteligent, iese iar la produs, face pibul să latre.
Pensionari, bugetari, lehuze, şomeri uneltesc de multă vreme împotriva statului. De-acum - când complotul lor a fost dat în fapt - nu mai e mult până patria scapă de ei. Nu, nu vă gândiţi prea departe: să-i extrădezi nu se poate, fiindcă-s aici pe inventar; să-i exporţi - nu-i ia nimeni. Dar, dacă Executivul îşi ascute bine coasa, problema e ca şi rezolvată: o să rămână guvernanţii singuri, ca să poată lucra în linişte pentru binele naţiei.

Vara la tara - PASAREA COLIBRI.wmv

Locuinta mea de vara

E la tara ...
Acolo era sa mor (nu!)
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor! (asa, asa)

Acolo, cand n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal. (medic!)
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.

Nu exista berarie, (au!)
Nici regie ...
Doar un hot de carciumar (hot de carciumar! ha-ha!)
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar'.

| La, ra-ra-ru, la-p-ta,
| La, ri-ra-ra-ra,
| La, ri-li-lu-li-p-ti
2* | La-la-ri-lu-la-la,
| Lu, li-li-lu-li-p-ti,
| Lu-lu-lu-li-lu,
| Li-lu-lu, li-lu-lu, li-lu-lu !

Cand te duci pe drumul mare
La plimbare
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscand domol din coada,
Spre livada
Ale satului cirezi. (mmmmmmuu!)

Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tantari subtiri la glas, (sss! tz-tz-tz-tz!)
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula,
Cu pretentie de nas... (o-ho-hopa!)

| La, ra-ra-ru, la-p-ta,
| La, ri-ra-ra-ra,
| La, ri-li-lu-li-p-ti
2* | La-la-ri-lu-la-la,
| Lu, li-li-lu-li-p-ti,
| Lu-lu-lu-li-lu,
| Li-lu-lu, li-lu-lu, li-lu-lu !

Cand se ia cate-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
"CE-AI CU NOI, MA ?
PENTRU CE SA DAM CU VAR ?"

Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat... (aaah!)
(Am vazut aici-ntr-o noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)

(cucurigu!)
Dar in zori incep cocosii
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal, (cucurigu!)
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai,
Nu-mi mai trebuie alta cura (nu!)
In natura
Sa ma duceti cu alai !

| La, ra-ra-ru, la-p-ta,
| La, ri-ra-ra-ra,
| La, ri-li-lu-li-p-ti
2* | La-la-ri-lu-la-la,
| Lu, li-li-lu-li-p-ti,
| Lu-lu-lu-li-lu,
| Li-lu-lu, li-lu-lu, li-lu-lu !

Mearga pictorii la tara (da!)
Ca sa piara
De caldura si de praf ! (asa le trebuie!)
Mie dati-mi strazi pavate, (se-aude, primaria?)
Maturate, (da!)
Dati-mi cinematograf ! (SI BINGO!)

Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin,
Cu trasuri, femei cochete (ee!)
Si cu fete (EEE!)
Incaltate cel putin ! (hei!)

Mica tiganiada - PASAREA COLIBRI.wmv

Dead Can Dance - Rakim

metalica nothing else matters parcasinin tulumlu hali (selim tarim)

Pink Floyd The Wall - Pink Floyd - Comfortably Numb

Tara Beiusului