Ospitalitatea.

Ospitalitatea, adica primirea si gazduirea strainilor, in afara oricarui interes, este o trastura esentiala a crestinului, atata timp cat iubirea fata de Dumnezeu se manifesta mai ales prin iubirea fata de aproapele. Ospitalitatea aratata celor straini izvoraste din multumirea adusa lui Dumnezeu pentru darurile primite, din mila crestina, care urmeaza milei Celui care tine toate in fiinta, si din dragostea dezinteresata fata de aproapele aflat in nevoi. Ospitalitatea este o trasatura caracteristica a poporului roman, aceasta manifestandu-se mai ales sub forma unei deschideri spre celalalt, intr-o dorinta curata de comuniune. Ernest Bernea, apostol al ospitalitatii "Ospitalitatea este legea omului innoit prin darurile lui Iisus. Ingenuncheat sub icoana, in umbrele serii, gazda rodnicelor randuieli asteapta sa-i cada drumetul ostenit si sarac, drumetul nestiut si necunoscut, drumetul fara paine, fara capatai. Stergarul ospitalitatii mangaie fruntea asudata, vinul intaritor umezeste buzele arse, vorba unduita si chipul luminat implinesc singuratatea saraca a drumetului." "Ospitalitatea inseamna suflet deschis, primitor si binefacator, inseamna lege a omeniei, dincolo de alegere. Omul se pune pe sine si casa sa la dispozitia unui necunoscut, al unui om nenorocit, a unui ratacitor, culegator de singuratate si lipsa. A-ti primi fratii, parintii sau rudele de orice fel nu inseamna a respecta legea ospitalitatii." "Ospitalitatea se asaza pe treptele superioare ale omeniei si este o expresie a luciditatii desavarsite. A fi ospitalier inseamna a fi gazda tuturor celor care iti bat la usa, inseamna a fi gazda tuturor sarmanilor, a acelora pe care i-a apucat seara fara masa, fara casa, a celor alungati, urati, inseamna a fi gazda omului frate de destin cu tine, gazda fapturii lui Dumnezeu si a adevarului intrupat. Ospitalitatea nu poate fi inteleasa prin randuielile sociale ale moralei, ci numai prin acelea spirituale, picuri din viata si lumina cereasca." Ospitalitatea, modul intalnirii cu Dumnezeu Ospitalitatea crestina izvoraste din modul intruparii Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, care nu se naste in centrul atentiei, ci la marginea societatii, intr-un loc trecut cu vederea de toata lumea. Dumnezeu isi asuma conditia anonimatului si a strainului, declarata raspicat prin modul Intruparii Sale si prin moartea pe Cruce, fiind parasit de toti cei pe care i-a ridicat din necunostinta, din boli si din moarte. In drumul lor spre Emaos, cand Sfintii Apostoli Luca si Cleopa s-au intalnit cu Mantuitorul inviat, crezand ca El nu stie nimic despre evenimentele petrecute in cetate, L-au intrebat, zicand: "Tu singur esti strain in Ierusalim?" (Luca 24, 18). Aceasta intrebare nu este doar un soi de repros adresat strainului, ci si o recunoastere inconstienta a faptului ca Mantuitorul este singurul cu adevarat strain in Ierusalim si in aceasta lume. Cei doi Apostoli s-au milostivit de Cel strain si L-au invitat sa ramana la ei, caci se apropia noaptea. In timpul mesei, cand Iisus a frant painea, atunci ochii lor s-au deschis si L-au cunoscut pe Cel strain, aratand, prin aceasta, ca Dumnezeu ramane strain celor ce nu se impartasesc cu El si se descopera acelora care Il primesc in launtrul lor. In cele din urma, cei doi ucenici s-au aflat musafiri in propria casa, ei fiind gazduiti de strainul intalnit pe cale. Conditia de strain adoptata de Dumnezeu este cea care il obliga pe crestin sa adopte, la randul sau, modelul ospitalitatii absolute, care nu poate trece cu vederea nici un strain. Pentru crestini, calatorul strain Il reprezinta in mod tainic pe Dumnezeu, care iese in intampinarea fiecaruia. Sfintii ii primeau pe oaspeti si pe straini ca si cum L-ar fi primit pe Dumnezeu, cu nespusa smerenie, dragoste si slujire, acestia traind intr-o asteptare continua a Lui. Ospitalitatea lui Avraam Este exemplara ospitalitatea Dreptului Avraam, care, fara a sti mai dinainte, a primit in gazda pe Dumnezeu, in chipul a trei ingeri, carora le vorbea la singular. "Domnul S-a aratat iarasi lui Avraam, la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau. Atunci, ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si cum l-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau! Se va aduce apa, sa Va spalati picioarele si sa Va odihniti sub acest copac. Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti pe la robul Vostru!" (Facere 18, 1-5). Sfantul Apostol Pavel ne indeamna la ospitalitate, facand referire la ospitalitatea lui Avraam: "Primirea de oaspeti sa n-o uitati caci, prin aceasta, unii, fara ca sa stie, au primit in gazda ingeri. Aduceti-va aminte de cei inchisi (intr-o nevoie oarecare), ca si cum ati fi inchisi cu ei; aduceti-va aminte de cei ce indura rele, intrucat si voi sunteti in trup" (Evrei 13, 2-3). Mai mult, insusi Mantuitorul ne spune ca, oridecate ori primim un om in numele lui Dumnezeu, pe El il primim, impreuna cu Tatal, zicand: "Cel care primeste pe cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine Ma primeste; iar cine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine" (Ioan 13, 20). De asemenea, omul care-L iubeste pe Dumnezeu si pazeste poruncile Lui se va invrednici de a-L primi pe El in casa sufletului, precum tot El ne incredinteaza: "Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el" (Ioan 13, 23). Fiul lui Dumnezeu, strainul cel flamand si bolnav "Cand va veni Fiul Omului, intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. (...) Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut" (Matei 25, 31-45). Ospitalitatea sa fie dreapta ! Se spune ca orice fapta buna poate fi subminata de raul care o urmareste. Astfel, pentru cei imprudenti, ospitalitatea si dragostea de straini poate atrage dupa sine foarte usor pacate precum imbuibare si betia, petrecerea si rasul patimas, precum si altele asemenea. Pentru a evita aceste ispite si caderi, Sfintii Apostoli au hotarat ca ospitalitatea sa fie savarsita cu intelepciune, in Duhul Sfant, dupa cum citim: "Cautati sapte barbati dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfant si de intelepciune, pe care noi sa-i randuim la aceasta slujba" (Fapte 6, 1-3). De asemenea, ospitalitatea facuta dintr-un anumit interes, material sau social, este neplacuta lui Dumnezeu, caci nu izvoraste din dragoste curata si din mila, ci din egoism si lacomie. Oridecate ori ne vom multumi cu "cercul stramt" al propriei persoane, orice asteptare a lui Dumnezeu va ramane lipsita de raspunsul mult-asteptat. Pentru a se transforma intr-o autentica intalnire cu Dumnezeu, ospitalitatea trebuie sa se manifeste mai ales ca o iesire din sine, spre celalalt, intr-un gest lipsit de orice urma de egoism. Teodor Danalache www.crestinortodox.ro