Sarbatoarea dracilor.

Diavolului ii place sa schimonoseasca chipul fapturii create de Dumnezeu. El a fost cel care l-a ispitit pe om sa alunece dinspre perfectiune spre stricaciune. Si ce este in fapt stricaciunea daca nu o schimonosire, o batjocorire a chipului bun in care au fost create lumea si omul? Cine ar fi crezut insa ca va veni o vreme cand omenirea va face o sarbatoare din acest lucru? Cine s-ar fi asteptat, nu cu mult timp in urma - cand inca eram crestini - ca va veni o vreme cand vom abandona cu totul sfintenia chipului lui Hristos din noi pentru a adopta chipul cazut al lui antihrist? Lumea actuala este capabila de a justifica orice. Gaseste deseori justificari pentru sinucideri, pentru necredinta sau pentru traiul in pacat. Dar este un moment trist si apocaliptic atunci cand omenirea, la unison, gaseste justificari si motive pentru imbracarea chipului dracesc. Satana ar rade probabil in hohote vazand in ce hal de prostie i-a adus pe oameni, cat de subjugati de lucrarea lui au ajuns! Dar eu nu cred ca rade. Diavolul e prea serios, nu are timp de glume. Vremea lui, iata, se apropie pe zi ce trece. Lucrarea lui e din ce in ce mai subtila pentru cei ce nu-l cunosc, dar din ce in ce mai evidenta pentru cei ce stiu cu cine au de-a face. O veche vorba din popor spune ca "Cine se aseamana, se aduna". Si in timp ce Hristos zicea ca vine stapanitorul acestei lumi; si el intru Mine n'are nimic, oamenii lumii de azi se regasesc parca intru totul in lucrarile diavolului, cautand sa-l imite ca niste adevarati preoti ai lui. Acestora le spun sa nu aiba nicio indoiala: de traiul impreuna cu diavolul "se vor bucura" in veci. Doar ca in aceasta nu va fi nicio bucurie. Iar pentru noi, cei ce cautam mantuirea, a venit cred momentul sa ne osebim de inchinatorii la diavoli, urmand cuvintele apostolilor: Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? sau ce partasie are lumina cu intunericul? si ce invoire este intre Hristos si Veliar? sau ce are laolalta un credincios cu un necredincios? sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? Ca noi suntem templu al Dumnezeului Celui-Viu, asa cum a zis Dumnezeu. Paul Cocei www.crestinortodox.ro

Statul e o curvă

STATUL E O CURVĂ: îi dai banii înainte şi, când te aştepţi să-ţi presteze serviciile pentru care ai plătit corect, conform târgului, te trezeşti că îţi trânteşte uşa în nas. Afirmaţia nu este a mea, ci a unui bolnav de cancer. Nu este singurul. Este doar unul dintre bolnavii de cancer care acuză statul de imoralitate, din moment ce i-a plătit taxele şi impozitele impuse, aşteptând să i se garanteze siguranţa stării de sănătate. Dar, când a început lupta cu boala, s-a trezit singur şi abandonat. Este STATUL TRĂDĂTOR cel care, deşi îi datora protecţie, a scos de pe piaţă multe citostatice, a eliminat medicamentele ieftine şi l-a făcut să trăiască neputinţa fizică de a-şi procura medicaţia de bază. Umilit, a înţeles că preţul medicamentelor e mai important decât preţul vieţii lui, pentru simplul motiv că el, biet bolnav, nu mai poate aduce beneficii în buzunarul statului; un stat care îl lucrează pe la spate, care e interesat să facă economii, şi nu are niciun interes ca el să trăiască mai bine. Sau măcar să trăiască! Şi asta, pentru că este un STAT MAFIOT, ce dezvoltă structuri paralele, folosind structurile statului clientelar. Boala şi spaima de moarte devin afaceri profitabile. Se închid spitale şi se deschid tot mai multe farmacii, unde se vând medicamente negociate la preţuri avantajoase pentru afacerişti. La mijloc, bolnavul de cancer. Viaţa lui e o afacere: afacerea LOR. Disperarea lui de a trăi satisface nevoia LOR de a trăi mai bine. Trăim într-un STAT CINIC, în care, la nevoia de grijă, sistemul medical răspunde cu dispreţ, batjocură şi umilinţă. În jurul cetăţeanului amărât, doborât de vestea cruntă, nu stau psihologi, care să-i spună cum să lupte cu cancerul, aşa cum se întâmplă în ţările în care 8 din 10 bolnavi îl înving. Un stat agresiv îl face să-şi transforme revolta într-o resemnare mioritică, ce îl plasează automat în rândul celor 8 din 10 care mor. Morfina ajută; devine ultimul prieten adevărat. Dar statul cinic îşi permite, cu indolenţă, să negocieze şi acest drept fundamental al omului de a se stinge în demnitate şi îi taie doza de morfină, lăsându-l pradă chinurilor, torturîndu-l ca în Evul Mediu. E un STAT DUŞMAN, care îi alungă din cetate pe cei care nu mai pot produce pentru el şi îi face să se simtă inutili şi vinovaţi pentru slăbiciunea de a se fi îmbolnăvit. „Vreau să fiu eutanasiată!” – cere public o pacientă disperată – „am obosit să trăiesc şi să mă lupt cu sistemul!” În războiul psihologic dintre bolnavul de cancer şi statul duşman, statul a mai făcut o victimă. Victorie! Ne stăpâneşte un STAT CRIMINAL, care acceptă amatorismul şi afacerismul în structurile de conducere ale sistemului de sănătate, permiţănd promovările pe criterii politice şi menţinîndu-i în funcţii de decizie pe cei care apără diverse interese financiare. Ei au drept de viaţă şi de moarte asupra noastră. A tuturor, căci numai când suntem tineri şi sănătoşi ni se pare că bătrâneţea, boala şi moartea sunt pentru alţii. Cancerul nu e numai pentru alţii! Şi bolnavul de cancer, cândva şi el tânăr şi sănătos, o ştie prea bine! De aceea, epuizat în lupta cu birocraţia şi cu MegaStatul român, nu mai găseşte putere să lupte şi cu boala şi se înregimentează resemnat pe lista celor 465.000 de decese anuale, cu strângerea de inimă că pe noi, ceilalţi, ne-a lăsat în urmă în grija unui STAT BOLNAV. Aurora Martin www.stelian-tanase.ro

Patria şi mapamondul

Spre jumătatea anilor ’90, ministrul francez al Culturii, pe-atunci domnul Jacques Toubon, a făcut o vizită în România. Ambasadorul Franţei a oferit, în onoarea înaltului oaspete, un dineu la care au fost invitaţi, aşa cum se cuvenea, o sumedenie de reprezentanţi ai culturii autohtone, începînd cu omologul dlui Toubon şi continuînd cu artişti, academicieni, universitari din diferite domenii. După inevitabilele discursuri de protocol, românii s-au încălzit şi au declanşat o animată conversaţiune patriotică. Franceza lor nu era decît rareori bună, dar sentimentele erau generoase. Unul dintre comeseni a început, şugubăţ, cu o întrebare legată de literatură (prefer să reproduc totul pe româneşte, spre a evita pitorescul gramaticii şi al pronunţiei, prin care s-a ilustrat întreaga seară): „Domnule ministru, dacă-mi permiteţi: cine a inventat teatrul absurdului?“. Înainte ca dl Toubon să poată risca un răspuns, interlocutorul s-a grăbit să-l pună în temă, cu o drăgălaşă mîndrie: „Un român! Eugen Ionescu!“. „Ah, da, desigur! – s-a bucurat oaspetele. Pînă să ducă la gură un prim dumicat, el s-a văzut însă confruntat cu un nou atac: „Domnule ministru, v-aş întreba cine, după părerea dvs., a inventat sculptura modernă? N-o să credeţi! Un român: Constantin Brâncuşi“. „O, într-adevăr! Fireşte! Ce interesant!“ E momentul în care „partea ştiinţifică“ a mesei a simţit că pierde teren. O voce bine aşezată, cu o nuanţă de îngăduinţă paternă, a rostit întrebarea următoare, în ciuda neliniştii crescînde a francezilor, care trăgeau, tot mai trist, cu ochii spre bucate: „Mi-aţi putea spune, domnule ministru, cum aţi venit în România?“. Ministrul a încercat, mai întîi, să ia lucrurile în glumă. N-a mers! Chestiunea era serioasă. Drept care i s-a explicat de îndată (ca să nu apuce să facă vreo gafă): „Aţi venit cu avionul. Or, nu ştiţi, probabil, că aviaţia, prin oameni ca Aurel Vlaicu, Traian Vuia şi Henri Coandă, este, ca să zicem aşa, o afacere românească“. Domnului Toubon au început să-i tremure pleoapele. Prestigiul său de ministru al Culturii era pus la grea încercare. Ajunsese pe un teritoriu sacru, sursă a mai multor binefaceri tehnice şi culturale, de care el şi concetăţenii săi profitau orbeşte, fără să ştie cui le datorează. Pofta de mîncare se diminua vertiginos, făcînd loc unui amestec insolit de gratitudine şi melancolie. Lucrurile n-au rămas însă aici. Cineva, de la alt colţ al mesei, a ridicat „ştacheta exigenţei“ la noi cote de altitudine: „Domnule ministru, v-aţi gîndit vreodată cum mergeţi?“. Euforia dîmboviţeană forţa deja limitele – convenţionale, desigur – ale politeţii. În aer plutea un discret conflict diplomatic. Se ajunsese la oarecari intimităţi, născătoare de perplexitate. Ce să răspundă bietul ministru? Că nu ştie cum merge? Că umblă ignar prin lume, fără să reflecteze la mecanismele subtile ale avansului în spaţiu? În ochii oficialului francez, ca şi în aceia ai ambasadorului, se întrevedea o vagă spaimă. Anticipau întrebarea fatală: „Savé vu chi a envanté… mersul?“ şi auzeau deja răspunsul copleşitor: „un român!“. Nu erau departe de adevăr. Întrebătorul a explicat rapid că n-am putea merge dacă între corpul nostru şi aerul din jur n-ar exista frecare şi, printr-un salt scurt, a ajuns la problema transmiterii energiei prin lichide, solide şi gaze, adică la tema sonicităţii. Or, „chi a envanté… sonicitatea? Un român: Gogu Constantinescu!“. Atmosfera devenise apăsătoare. Oaspeţii străini se simţeau ca nişte barbari ajunşi în centrul lumii sau, dacă nu, într-o mică şi veselă clinică psihiatrică. Cultura franceză? A se slăbi! Europa? O peninsulă a Valahiei! S-a trecut la felul principal pe fondul unei asistenţe româneşti însufleţite de mîndrie naţională şi al unei asistenţe franţuzeşti umilite. Asta pentru ca să ştie ’mnealor, mă-nţelegi, cu cine au de-a face! Privită dinspre zilele noastre, întîmplarea are ceva profetic: e preistoria Institutului Cultural Român, în varianta sa de ultimă oră. www.dilemaveche.ro

10 remedii minune, venite direct din bucatarie

Natura are toate resursele pentru a ne asigura o viata echilibrata si sanatoasa. Tocmai de aceea, din cand in cand ar trebui sa apelam la remediile naturale pentru a ne trata anumite probleme de sanatate. Desi n-ai crede, puterea vindecatoare a acestora este recunoscuta chiar si de catre medici. 1. Mierea - pentru taieturi, rani si zgarieturi Acest indulcitor natural contine trei componente importante in vindecarea ranilor: zaharoza absoarbe umiditatea, asa ca bacteriile nu se mai pot inmulti sau supravietui in acel mediu, peroxidul de hidrogen dezinfecteaza rana, iar propolisul anihileaza bacteriile si infectiile. Asadar, mierea actioneaza precum un bandaj natural. 2. Uleiul de masline - pentru eczeme Sunt binecunoscute avantajele folosirii uleiului de masline singur sau in componenta anumitor produse dermato-cosmetice. Uleiul de masline contine antioxidanti care reduc inflamatia, nu are substante chimice care sa irite pielea, prevenind si tratand cu succes eczemele sau pielea uscata. 3. Lapte - pentru anxietate Anxietatea, stresul, depresia, toate pot fi "tratate" cu o cana de lapte cald. Acest aliment contine triptofan, un amino acid care induce starea de relaxare, sustine si Bernard Vittone, psihiatru si fondator al Centrului National pentru Tratarea Fobiilor, Anxietatii si Depresiei din Washington, Statele Unite ale Americii. 4. Otet din cidru de mere - pentru cicatrici Otetul din cidru de mere este un excelent anti inflamator natural. Se foloseste in tratamentul acestora singur sau in combinatie cu petrol dublu rafinat sau albus de ou. 5. Ceai de musetel - pentru bataturi sau afectiuni dermatologice ale piciorului Daca ai picioarele mai sensibile si te confrunti deseori cu umflaturi, noduri sau bataturi, atunci ceaiul de musetel ar putea fi solutia salvatoare. De asemenea, ceaiul de musetel calmeaza si catifeleaza pielea. 6. Bicarbonat de sodiu - pentru infectiile tractului urinar Bicarbonatul are efect de alcalinizare a vezicii urinare, fapt ce previne inmultirea bacteriilor, sustine doctorul urolog Larrian Gillespie. Daca prezinti simptome de infectie a tractului urinar, prepara o solutie facuta dintr-un sfert de lingurita de bicarbonat amestecata in aproximativ 0.250 litri de apa. 7. Ghimbir - pentru dureri de stomac, boli gastrointestinale, rau de miscare sau greturi datorate sarcinii Ghimbirul este un foarte bun calmant pentru durerile de stomac, ameliorand si simptomele bolilor gastrointestinale. Ghimbirul mai poate fi folosit si de cei care au rau de miscare sau de femeile insarcinate care se confrunta cu greturi matinale. 8. Lamaie - pentru petele de imbatranire Cateva feliute aplicate pe aceste zone timp de 10-15 minute pe zi vor atenua petele cauzate de imbatranire. Acest fapt se datoreaza acidului continut de lamaie. Specialistii spun ca, pentru a avea rezultate, trebuie sa continui procedeul timp de 6-12 saptamani si sa fii atent la hidratarea pielii, intrucat lamaia poate duce la uscarea acesteia. 9. Apa tonica - pentru sindromul picioarelor nelinistite Chinina din apa tonica ajuta la calmarea contractiilor musculare, asa ca ar fi bine sa se consume un pahar de apa tonica inainte de culcare. 10. Sare - pentru afectiunile dermatologice ale piciorului Solutia salina scade riscul aparitiei fungilor, ciupercilor, a transpiratiei in exces, reusind sa trateze toate aceste probleme. In plus, sarea catifeleaza pielea, ceea ce face ca medicamentele antifungice sa actioneze mai bine. www.ziare.com

De ce insala femeile?

Atat barbatii cat si femeile insala dintr-o varietate de motive - din cauza problemelor din relatie, a lipsei pasiunii, a lipsei de apreciere si/sau iubire, a singuratatii, a nevoii de intimitate, pentru ca au dorinte sexuale neimplinite, din razbunare, plictiseala sau pentru a-si satisface dorinta de nou. Mai simplu spus, oamenii sustin ca nu sunt fericiti intr-o relatie si cauta iubirea in alta parte. Atunci cand vine vorba de diferentele dintre sexe, femeile si barbatii insala din motive diferite. Barbatii au tendinta sa insele din oportunitate si de cele mai multe ori cu o persoana mai putin atractiva sau inteligenta decat actuala partenera. Prin comparatie, femeile insala selectiv. Lor le place sa flirteze, sa-si asume riscuri si-si insala partenerii cu barbati mai masculini si mai atragatori din punct de vedere fizic decat actualii lor parteneri. Desi femeile nu au reusit sa-i intreaca pe barbati in ceea ce priveste infidelitatea, in ultima perioada tot mai multe femei casatorite ajung sa-si insele partenerii. Potrivit unui studiu de specialitate, 14% dintre femeile casatorite si-au inselat partenerii cel putin o data, comparativ cu 22% dintre barbati. Iata care sunt principalele zece motive pentru care femeile isi insala partenerii:

1. Se razbuna pentru ca au fost inselate Nu exista femeie mai furioasa decat una inselata. Pentru ca ai inselat-o, ea vrea sa se razbune pe tine si te trateaza cu o doza din medicamentul pe care chiar tu i l-ai servit. Aceasta va fi razbunarea ei, sansa ei de a-si bate joc de tine. Nu, nu poti da timpul inapoi, dar iti poti cere scuze, o poti ruga sa te ierte si poti promite ca nu se va mai intampla niciodata asa ceva. O femeie va insela atunci cand sufletul, nu libidoul sau are probleme. Mentine deschise toate liniile de comunicare, sprijin-o si incurajeaz-o. Doar asa nu ii vei oferi motive sa te insele. 2. Vor sa se desparta In loc sa se desparta de tine, te insala. In acest fel nu va trebui sa puna ea capat relatiei, fapt mult prea dificil pentru ea. O aventura ofera o cale usoara de a parasi o relatie, cel putin asa vede ea treaba. Acesta este inca un motiv pentru care comunicarea intre doi parteneri este totul. Spune-i mereu ca puteti vorbi despre orice si ca o iubesti suficient de mult incat sa rezolvati toate problemele care apar pe parcurs. 3. Sunt plictisite in dormitor Sexul practicat in aceeasi pozitie, in acelasi pat, in aceeasi casa, cu acceasi persoana poate deveni monoton, nu crezi? O aventura va creste nivelul adrenalinei partenerei tale. Pentru a evita rutina, evita repetitia. Plecati impreuna intr-un weekend romantic, faceti dragoste pe canapea la filme, sarut-o fara motiv... Gesturile neasteptate, spontane, vor alunga plictiseala. 4. Partenerii lor sunt distanti Femeile sunt fiinte emotionale. Nu au nevoie doar de sprijin fizic, dar si de sustinere emotionala. Atunci cand partenerul devine rece si distant, ea va cauta aceasta sustinere in bratele altui partener si ruptura devine inevitabila. Deci, ea nu te insala, ci merge mai departe si-si cauta alt partener de viata. Ca barbat, pentru a evita destramarea relatiei, trebuie sa inveti sa fii prezent in relatie. Chiar daca asta inseamna sa-i impartasesti toate problemele si angoasele tale, este mai bine sa vorbesti cu ea decat sa o pierzi, nu crezi?

5. Se simt neglijate/ignorate/nu sunt suficient apreciate Femeile au cele mai multe roluri intr-o relatie - ele fac menajul, rezolva treburile, fac cumparaturile, ingrijesc copii, merg la serviciu, etc. Atunci cand incepe sa se simta mai mult o sluga decat o iubita, atunci femeia va fi tentata sa te insele. Daca iti petreci prea mult timp la serviciu sau cu prietenii, ea va cauta atentia pe care o merita in alta parte. Nu trebuie sa renunti la job, la prieteni sau la lucrurile care iti plac, dar poti sa incepi prin a-i multimi pentru tot ceea ce face si sa te implici mai activ in casnicie. 6. Le lipseste intimitatea In aparenta aveti de toate, o casa, o masina iar copiii va sunt sanatosi. In interior insa, relatiei voastre ii lipseste ceea ce femeilor le place cel mai mult: intimitatea. Nu doar sexul le face pe femei sa se simta bine intr-o relatie. Este vorba de atingeri, saruturi, imbratisari si de multa, dar multa comunicare. Femeile tanjesc dupa ea si daca nu au parte de asa ceva, vor cauta intimitatea in alta parte. Pentru a imbunatati intimitatea, petreceti cat mai mult timp impreuna, faceti-va masaj, pregatiti cine romantice si faceti orice ar putea sa va aduca mai aproape unul de celalalt si sa va uneasca.

7. Din razbunare Nu, nu ai inselat-o cu alta femeie, dar ai cheltuit toti banii de vacanta la o iesire cu baietii sau te-a prins cu o minciuna maaare si i-ai frant inima. Acum ea nu mai are incredere in tine si vrea sa se razbune. Se simte ranita si tradata, vrea sa te faca sa suferi in acelasi mod si te insala. Pentru a-i redobandi increderea, nu este suficient sa-i spui ca-ti pare rau, trebuie sa i-o si arati. Actiunile au semnificatii mai importante decat cuvintele. 8. Le lipseste stima de sine Se stie ca sexul creste stima de sine atat la femei, cat si la barbati. Pe femei le face sa se simta mai sexi, mai frumoase, mai dorite, mai iubite. Daca sotia sau iubita ta are probleme cu stima de sine, asta nu inseamna ca te va insela in mod automat. Ai insa grija sa o faci sa se simta in siguranta in relatie si nu pierduta. Fii atent la ce vrea ea, pune-i intrebari si nu te retine de la a-i face complimente - putina lauda bucura orice femeie. 9. Din rautate Asa cum barbatii simt dorinta sa insele pentru ca asa vor ei, si unele femei au o anume rautate care abia asteapta ocazia favorabila pentru a se dezlantui. Acest comportament "zburdalnic" este de cele mai multe ori cauzat de schimbari majore din vietile femeilor cum ar fi pierderea in greutate, schimbarea jobului, prieteni noi sau tot felul de crize existentiale. Mentine deschise toate caile de comunicare cu partenera ta pentru a-i oferi sansa sa vorbeasca despre problemele ei, in loc sa aleaga bratele unui alt barbat pentru putina consolare si pasiune.

10. Nu au parte de destul sex Iti mai amintesti vremurile frumoase de la inceput cand "faceati prostii" cat era ziua de lunga? Ulterior, in aceasta combinatie au intrat responsabilitatile, copiii, cariera si, pana sa va dati seama, somnul a devenit mai important decat sexul. Femeilor le place sa se simta dorite iar daca barbatii nu le ofera asa ceva, vor fi tentate sa caute pasiunea sexuala in alta parte. Pentru a mentine vie flacara pasiunii, invita-ti partenera cat mai des in oras, trimite-i sms-uri provocatoare si fa tot posibilul ca saruturile, imbratisarile si sexul sa nu lipseasca din relatia voastra. http://www.roportal.ro

… ticalosia si prostia. Bine, treaca si fudulia

… uite ca Platon a avut inca o data dreptate: ticalosul e, fundamental, prost. Isi imagineaza ca-si face un bine cand, in realitate, isi face un rau. Si, am putea adauga, prostul mai e si fudul. Nu degeaba sustineau batranii ca “daca nu-i fudul, parca nici nu-i prost destul”. Pentru ca prostul care nu se fuduleste cu prostia-i, ci dimpotriva, se rusineaza de ea, nici nu e prost. Si nici ticalos nu e. A lui e Imparatia Cerurilor. Ticalosul e insa si prost si fudul, intr-o spirala vicioasa care se auto-alimenteaza si care nu mai poate fi asadar rezolvata decat din afara. De catre opinia publica. Asa ca pana nu rezolvam problema asta, racnind din rarunchi de indignare, degeaba ne agitam pe fineturi ideologice, reforma educatiei, bacalaureatul profesional, tinichigii versus filosofi sau “grupa zero”. Cand cineva incepe sa ti se usureze in crestetul capului iar tu discuti despre politici culturale si educationale se cuvine sa mergi sa te cauti. N-ai inteles nimic. Nu uita, insa: mai intai trebuie sa te stergi pe fata si sa-ti usuci parul. Eventual, sa-ti piaptani si barba. Si ce altceva se intampla de cateva luni? CV-uri falsificate, plagaturi dovedite si rasdovedite – si? S-a revoltat cineva? Si-a cerut cineva scuze? Si-a pus cineva macar de ochii lumii cenusa-n cap? Si-a pierdut cineva diploma? Postul la universitate? Pozitia publica? A fost aratat cu degetul, pus la stalpul infamiei? Daca asta nu e usurare in capul unui public care prefera sa trancaneasca despre “sisteme” si “hegemonii”, “valori consacrate”, “razboaie politice” – despre orice in afara gorilei din sufragerie – atunci nu stiu ce e. Incepem cu fudulia: prostul vrea recunoastere, vrea o zanganitoare, vrea o diploma. Si-aci intervine ticalosia: isi falsifica CV-ul, isi inventeaza masterate si-si plagiaza lucrarea de doctorat, ferm convins ca toata lumea face la fel. Continuam cu prostia: scandalul CV-urilor falsificate, plagiaturilor, etc dureaza de cateva luni bune. Daca nu esti prost, realizezi ca latul incepe sa se stranga, asa ca faci tot ce-ti sta in putinta sa-ti ascunzi urmele ticalosiei. Nu si daca esti prost. Daca esti prost, te lasi prins si dovedit. Apoi, pentru ca esti ticalos, mai incerci o smecherie: modificarea CV-ului DUPA ce totul a fost dovedit. Fudul, te mai iei si la harta cu ziaristii, ca vrei sa-ti mai reperezi si onoarea. Pentru ca esti prost si nu-ti dai seama nici in a douazecisincea ora ca asta nu se mai poate. Si uite-asa, cercul vicios al ticalosiei, prostiei si fuduliei se autointretine ba chiar isi mareste diametrul, inghitind oameni pana atunci integri. Cine sa-l sparga? Ponta? Sova? Andronescu? Sau Voiculescu? Asa ca voi continuati-va linistiti peroratiile despre crizele de sistem – capitalist, educational, sanatate si ce-o mai fi. Dar, daca la rastimpuri simtiti un lichid fierbinte prelingandu–vi-se de pe crestetul capului pana in barba, sa nu credeti ca e ploaie de vara. Ca nu e. de Alin Fumurescu http://voxpublica.realitatea.net

Parintii, copiii si joaca

Joaca este indispensabila in dezvoltarea normala a unui copil. Un preot de mir se spovedea la un parinte calugar. Dupa ce i-a nascut sotia, parintele de mir a primit de la calugarul duhovnic urmatorul cuvant: "Iti dau canon sa te joci cat poti de mult cu copilul tau." Parintele de mir, deosebit intru toate, a primit ca pe o mare mangaiere acest canon, pe care l-a implinit vreme de sapte ani... si inca il mai implineste. La randul sau, in chip duhovnicesc, calugarul a aratat ca intelege cu adevarat taina familiei, a parintilor si a cresterii copiilor. Inca de la nastere, copilul manifesta o inclinatie spre joaca. Mai apoi, prin joaca, copilul imita si cauta sa inteleaga mai bine lumea parintilor sai. Pentru fiecare copil, joaca este o activitate serioasa, in care el se implica total. Pentru aceasta, timpul pe care copilul il petrece jucandu-se trebuie respectat si valorificat cu multa atentie de catre parintii sai. Copilul nu se bucura insa atat de jucarii, cat se bucura de cel cu care se joaca. Parintii, copiii si joaca Joaca este mult mai mult decat a cumpara copilului jucarii si a-l lasa singur cu ele. Astazi, multi parinti cumpara pentru copiii lor cele mai scumpe jucarii si-i lasa pe acestia singuri, cerandu-le sa se joaca in liniste, in timp ce ei isi vad de viata lor personala (adevarat egoism). Unii ca acestia, desi trec in mod desavarsit cu vederea timpul si felul in care copiii lor se joaca, le pretind acestora sa aiba un comportament perfect, pedepsindu-i cu usurinta, atunci cand gresesc sau nu asculta. Pentru ca nu orice joaca este benefica, precum si nu orice jucarie, parintii trebuie sa se joace impreuna cu copilul, cautand sa-l ajute in formarea lui interioara, prin indreptarea acceselor de manie sau de violenta, atunci cand nu reuseste sa faca un lucru, precum si prin incurajarea atentiei si a rabdarii. Cand copilul se joaca frumos, cu grija si cu mila, acest lucru arata ca el are in minte un model frumos al omului care trebuie sa devina. Cand copilul se joaca insa intr-un mod agresiv, cu violenta si cu duritate, atunci el este deja supus unor tendinte patimase, care se vor transpune in viata de mai tarziu. Mai ales pe acestea din urma trebuie parintii sa le urmareasca si sa le vindece, cat inca se mai pot vindeca. Precum se stie, jucariile "programeaza" cumva comportamentul copilului, atat prin continutul lor, cat si prin utilizarea lor. Pentru fiecare copil, jucariile sunt purtatoare de informatii, acestea constituind lumea lui. Cand jucariile intruchipeaza personaje negative, agresive sau patimase (arme, roboti, monstri etc), ele devin "antijucarii", emanand o putere distructiva. Pentru a avea un copil dezvoltat normal, cu un suflet sanatos, parintii trebuie sa le aleaga cu grija jucariile acestuia. Multi copiii au uitat parca sa se mai bucure, ei fiind adesea tristi, posomorati, plictisiti etc. Bucuria unora ca acestia este inlocuita, cu o viteza inspaimantatoare, de o plictiseala sufocanta si de o starea bolnavicioasa. Am vazut adesea copii ai unor familii instarite, incarcati cu jucarii foarte scumpe, cum stau tristi, privind spre cei care se joaca in nisip sau alearga unul dupa celalalt. Singura bucurie a celor dintai vine in momentul in care alti copii se aduna in jurul jucariei lor. Atunci, intristarea este inlocuita de mandria de a avea un lucru pe care ceilalti nu il au. Bogatia materiala a parintilor duce adesea la saracia sufleteasca a copiilor, care sunt goliti de simplitate, de bucurie, de mila, de smerenie, de curatie etc. Cel bogat ii cumpara copilului cele mai scumpe si mai sofisticate jucarii, iar apoi il lasa pe acesta singur cu ele, pe cand cel sarac mai mult inventeaza jucarii, decat cumpara, insa nu il lasa pe copil singur, ci se aseaza langa el si se joaca impreuna. De multe ori, bogatia mananca in intregime timpul parintilor, le consuma energia si ii face inapti de a se mai juca rabdator impreuna cu copiii lor. Sunt convins ca, daca le-ar sta in putere, copiii ar lua banii alocati pentru jucarii si ar cumpara cu acestia o parte din timpul parintilor, spre a se juca impreuna cu ei. E mult mai bine sa te joci cu copilul tau, decat sa-i cumperi jucarii cu care, mai apoi, sa-l lasi singur. Petrecand impreuna acest timp de joaca, deosebit de important pentru copil, acesta se va simti mult mai atasat de parintii sai. Joaca de unul singur este foarte buna pentru copil, atunci cand survine in chip firesc, din cand in cand. A-l lasa insa pe copil de unul singur aproape tot timpul, doar cu jucariile, inseamna a nu-l iubi cu adevarat. Pentru ca iubirea este odihnitoare si jertfelnica, in acelasi timp, parintii nu trebuie sa vada o povara in a se juca impreuna cu copiii lor. Copiii plini de bucurie, care se joace neconditionat, atat singuri, cat si cu parintii lor, ne arata tocmai acea curatie la care suntem si noi chemati sa ajungem. Bucuria multor copiii vine tocmai din faptul ca parintii lor isi fac zilnic timp sa se joace impreuna cu ei, macar vreme de un ceas. Teodor Danalache www.crestinortodox.ro