Trebuie sa invatam sa imbratisam „ciudateniile” si „ciudatii” care le nascocesc. Pentru ca unii dintre ei sunt de fapt progresul, care ne bate deghizat la usa.
De cand ne-am despartit de regnul animal, una din caile de a crea valoare (adica de a ridica statutul nu doar social, ci si economic al unei comunitati) este gasirea sau nascocirea de lucruri pe care nu le-a mai avut nimeni inainte, niciodata. Pentru asta, e nevoie de mesteri, barzi, visatori, atleti, clovni, vraci, povestitori sau orice alt fel de „nebuni” (semi)geniali. Si de circumstante favorabile pentru ca ei sa se manifeste.
Daca se intampla o singura data, comunitatea respectiva devine un loc de pelerinaj religios sau laic. Ganditi-va la Maglavit (si la multele alte locuri din toata lumea unde diversi credinciosi au avut epifanii), sau la locurile pe unde a vietuit Vlad Tepes. Se castiga o paine si in Sighisoara, si la Bran din asta. Nu foarte alba, dar nici nu se moare de foame.
Dar daca se intampla mai mereu, nu prin repetitie ci printr-un flux constant de lucruri nemaivazute, localitatea (sau regiunea) respectiva devine o Mecca. Pe de-a dreptul vorbind, ciudate, lucrurile, ideile si persoanele noi exercita o evidenta atractie atat pentru alte lucruri, idei si persoane noi cat si pentru capitalul mereu dornic sa se inmulteasca. Odata pornit, procesul acesta de atractie nu e liniar, ci devine repede un cerc virtuos care se auto-amplifica. Si care inseamna o paine mult mai alba si mai mare decat cea care iese din vanzarea de tricouri cu vampiri.
Stiu ca o faceti deja, dar nu va ganditi doar la Silicon Valley – lumea e plina de exemple, si mai vechi si mai noi decat capatul sudic al golfului San Francisco. Iar diferentierea prin noutate „ciudata” nu genereaza valoare doar in domenii-vedeta precum tehnologiile avansate sau energia, ci si in agricultura, medicina sau educatie. Un profesor care transforma modul de gandire al unei generatii sau un bucatar care schimba obiceiurile alimentare ale unui intreg oras sunt la fel de valorosi ca un arhitect de software care lucreaza la sistemul de operare pentru urmatorul must-have gadget. Iar in jurul lor cresc alti oameni si alte locuri de munca si alte idei si alti oameni...
E un scenariu frumos, dorit si cautat in toata lumea. In cel mai recent articol pe aceasta tema pe care l-am citit (http://bit.ly/103KZxP), cineva de la MIT1 provoca foarte direct managerii comunitatilor locale sa incurajeze „ciudatii” si sa-i lase sa infloreasca (a se citi: sa inoveze), inclusiv prin a se da la o parte din calea lor atunci cand e cazul. Pentru ca nu de putine ori, circumstantele favorabile de care scriam mai sus sunt de fapt o combinatie cu doar doua ingrediente. Unu: un nivel acceptabil al infrastructurii care deserveste nevoile elementare (de la siguranta publica si canalizare la comunicarea electronica). Si doi: eliminarea sau prevenirea aparitiei piedicilor birocratico-legislative, de la legendara stampila pe bon pana la finantarile bine intentionate (europene sau nu) dar care ingradesc inovatia prin conditionarile kafkiene cu care vin la pachet.
Ziceti ca suna prea frumos ca sa se intample si la noi, in Romania? Ei bine, de data asta eu sunt optimist si zic ca o sa se intample. In urmatorii trei pana la sapte ani vom vedea primari si consilii de pe la noi care vor face exact acest lucru, in mod sistematic si cu o suplete mentala si operationala neobisnuita pentru birocratii sau pentru alesii romani. Nu dintr-o mare pasare pentru semeni, ci dintr-un pragmatism foarte pronuntat. Retetele traditionale de succes in domeniul lor2 se perimeaza incetul cu incetul, in vreme ce incurajarea (sau macar netulburarea) „nebunilor” nascocitori de inovatii si business poate genera capital financiar si politic serios fara sa coste comunitatile, figurativ vorbind, o mana si un rinichi.
Asa ca lasati „ciudatii” sa vina la voi, sa se adune si sa faca ce stiu ei mai bine. Pana nu-i ademenesc altii, sa creeze bunastare in alta parte.
Citeste mai mult: http://www.wall-street.ro/editorial/684/Sa-imbratisam-ciudatenia#ixzz2TR56zyjx
Follow us: @WallStreetRo on Twitter | WallStreetRo on Facebook
joi, 16 mai 2013
Sa imbratisam ciudatenia.
Trebuie sa invatam sa imbratisam „ciudateniile” si „ciudatii” care le nascocesc. Pentru ca unii dintre ei sunt de fapt progresul, care ne bate deghizat la usa.
De cand ne-am despartit de regnul animal, una din caile de a crea valoare (adica de a ridica statutul nu doar social, ci si economic al unei comunitati) este gasirea sau nascocirea de lucruri pe care nu le-a mai avut nimeni inainte, niciodata. Pentru asta, e nevoie de mesteri, barzi, visatori, atleti, clovni, vraci, povestitori sau orice alt fel de „nebuni” (semi)geniali. Si de circumstante favorabile pentru ca ei sa se manifeste.
Daca se intampla o singura data, comunitatea respectiva devine un loc de pelerinaj religios sau laic. Ganditi-va la Maglavit (si la multele alte locuri din toata lumea unde diversi credinciosi au avut epifanii), sau la locurile pe unde a vietuit Vlad Tepes. Se castiga o paine si in Sighisoara, si la Bran din asta. Nu foarte alba, dar nici nu se moare de foame.
Dar daca se intampla mai mereu, nu prin repetitie ci printr-un flux constant de lucruri nemaivazute, localitatea (sau regiunea) respectiva devine o Mecca. Pe de-a dreptul vorbind, ciudate, lucrurile, ideile si persoanele noi exercita o evidenta atractie atat pentru alte lucruri, idei si persoane noi cat si pentru capitalul mereu dornic sa se inmulteasca. Odata pornit, procesul acesta de atractie nu e liniar, ci devine repede un cerc virtuos care se auto-amplifica. Si care inseamna o paine mult mai alba si mai mare decat cea care iese din vanzarea de tricouri cu vampiri.
Stiu ca o faceti deja, dar nu va ganditi doar la Silicon Valley – lumea e plina de exemple, si mai vechi si mai noi decat capatul sudic al golfului San Francisco. Iar diferentierea prin noutate „ciudata” nu genereaza valoare doar in domenii-vedeta precum tehnologiile avansate sau energia, ci si in agricultura, medicina sau educatie. Un profesor care transforma modul de gandire al unei generatii sau un bucatar care schimba obiceiurile alimentare ale unui intreg oras sunt la fel de valorosi ca un arhitect de software care lucreaza la sistemul de operare pentru urmatorul must-have gadget. Iar in jurul lor cresc alti oameni si alte locuri de munca si alte idei si alti oameni...
E un scenariu frumos, dorit si cautat in toata lumea. In cel mai recent articol pe aceasta tema pe care l-am citit (http://bit.ly/103KZxP), cineva de la MIT1 provoca foarte direct managerii comunitatilor locale sa incurajeze „ciudatii” si sa-i lase sa infloreasca (a se citi: sa inoveze), inclusiv prin a se da la o parte din calea lor atunci cand e cazul. Pentru ca nu de putine ori, circumstantele favorabile de care scriam mai sus sunt de fapt o combinatie cu doar doua ingrediente. Unu: un nivel acceptabil al infrastructurii care deserveste nevoile elementare (de la siguranta publica si canalizare la comunicarea electronica). Si doi: eliminarea sau prevenirea aparitiei piedicilor birocratico-legislative, de la legendara stampila pe bon pana la finantarile bine intentionate (europene sau nu) dar care ingradesc inovatia prin conditionarile kafkiene cu care vin la pachet.
Ziceti ca suna prea frumos ca sa se intample si la noi, in Romania? Ei bine, de data asta eu sunt optimist si zic ca o sa se intample. In urmatorii trei pana la sapte ani vom vedea primari si consilii de pe la noi care vor face exact acest lucru, in mod sistematic si cu o suplete mentala si operationala neobisnuita pentru birocratii sau pentru alesii romani. Nu dintr-o mare pasare pentru semeni, ci dintr-un pragmatism foarte pronuntat. Retetele traditionale de succes in domeniul lor2 se perimeaza incetul cu incetul, in vreme ce incurajarea (sau macar netulburarea) „nebunilor” nascocitori de inovatii si business poate genera capital financiar si politic serios fara sa coste comunitatile, figurativ vorbind, o mana si un rinichi.
Asa ca lasati „ciudatii” sa vina la voi, sa se adune si sa faca ce stiu ei mai bine. Pana nu-i ademenesc altii, sa creeze bunastare in alta parte.
Citeste mai mult: http://www.wall-street.ro/editorial/684/Sa-imbratisam-ciudatenia#ixzz2TR56zyjx
Follow us: @WallStreetRo on Twitter | WallStreetRo on Facebook
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu