Ultima femeie care a intrat in Sfantul Munte Athos

Sfantul Munte Athos a inceput sa fie un loc de retragere pentru calugari inca din timpul ultimelor persecutii romane impotriva crestinilor, iar in anul 726 cand a fost dat primul edict impotriva icoanelor si pana in anul 843, un insemnat numar de calugari de pe intreg teritoriul bizantin a venit la Muntele Athos. Ei au adus aici acte, documente, moaste, obiecte de arta, numeroase icoane. In aceasta perioada au inceput sa se zideascas primele "lavre" athonite. Un loc rezervat monahilor Pentru a-i pune la adapost de diferitele pretentii ale locuitorilor de pe continent, imparatul Vasile I Macedoneanul, printr-un decret emis in anul 885, a oprit trecerea ilegala peste Canalul Xerxes, declarand in mod oficial Athosul ca "loc al calugarilor" si i-a scutit de plata oricarui fel de taxe catre Stat. Decretul imperial, numit "Avaton", interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. Aceasta masura a fost reconfirmata de imparatul Leon al VI-lea Filozoful, in anul 911, si de imparatul Roman I Lecapenul, in anul 920, care le-au ingaduit sa-si agoniseascasi bunuri personale. Generalul bizantin Nichifor Focas l-a ajutat foarte mult pe Sfantul Atanasie Athonitul, in zidirea primei mari manastiri athonite, Marea Lavra, in anul 963. Noua organizare monahala a Sfantului Atanasie se baza pe urmatoarele criterii: impunerea stilului chinovial, oprirea calugarilor de a poseda averi personale, interzicerea deosebirii dintre calugarii greci si cei apartinand altor popoare, supunerea tuturor monahilor unui protos, cu drepturi superioare fata de cele ale staretilor, oprirea intrarii pe teritoriul Athosului a femeilor, organizarea comunitatii monahale in mod independent fata de orice autoritate.

Toate aceste hotarari au fost stabilite legal, in anul 970, cand imparatul bizantin Ioan I Tzmiskes aproba un „Tipikon”, care urma sa aiba valabilitate pe intreg teritoriul Muntelui Athos. Acest act a fost semnat de Sfantul Atanasie Athonitul, alaturi de ceilalti 54 de conducatori ai asezamintelor monahale athonite, existente la acea vreme in Munte. Valabilitatea "avaton-ului" este confirmata de legislatia in vigoare, mai precis de articolul 186 din Carta Constitutionala a Muntelui Athos (1924), intrata in vigoare in anul 1926, prin ratificarea de catre Statul Grec, prin decretul din 10/26 septembrie 1926. Ultima femeie care a intrat in Sfantul Munte Athos In anul 385, dupa moartea primei sale sotii, Aelia Flaccilla, impreuna cu care a avut trei copii, Arcadie, Honorie si Aelia Pulcheria, imparatul Teodosie cel Mare s-a casatorit cu Galla, fiica imparatului Valentinian I. Impreuna cu cea de-a doua sotie, imparatul a avut doi copii, pe Gratian si pe Galla Plachida. Dintre cei doi copii, doar fiica a supravietuit, ajungand imparateasa.

Potrivit traditiei, Manastirea Vatoped a fost intemeiata pe la sfarsitul secolului al IV-lea, de catre imparatul Teodosie cel Mare. Odata, trecand cu corabia de la Roma, spre Constantinopol, printesa Galla Pachida a venit in Sfantul Munte Athos, spre a se inchina in ctitoria tatalui ei. Vrand sa intre in biserica, femeia a auzit o voce ca de tunet, venind din icoana Maicii Domnului, numita "Antifonitria": "Opreste-te si intoarce-te inapoi, caci eu sunt Imparateasa muntelui acestuia. Pentru ce ai venit sa tulburi linistea supusilor mei? Sa stii ca, de azi inainte, nici o femeie nu va mai calca pamantul sfant al acestui Munte." Credincioasa fiind, fiica imparatului s-a smerit si a plecat in graba din Sfantul Munte Athos. Icoana Maicii Domnului numita "Antifonitria", adica "Impotriva Graitoarea", este una dintre cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului din Sfantul Munte Athos. Icoana se pastreaza inca si astazi in Manastirea Vatoped, zugravita pe peretele stang al pronaosului bisericii celei mari. Candele ard neincetat in fata acestei icoane slab luminata de putina lumina ce intra printr-o mica fereastra.

Desi traditia interzicerii intrarii femeilor in Sfantul Munte era deosebit de veche, aceasta nu a fost intarita printr-un edict imperial decat spre secolele X-XI. Astfel, pastorii vlahi intrau adesea in Munte, printre manastiri, pentru a-si paste turmele, impreuna cu familiile si obiceiurile lor. Aceste incursiuni au mai avut loc, chiar si dupa emiterea edictelor cu pricina. In vremea imparatului Alexie Comneanul, care a domnit intre anii 1081-1118, vlahii inca mai intrau in Sfantul Munte, cu turmele de oi si capre, dar si cu femeile si fetele lor. Astfel, multe pacate s-au savarsit in aceasta perioada, femeile, imbracate in haine barbatesti cutreierand intregul Munte. Despre acest lucru, un manuscris veche, spune: "Precum madineii isi gateau femeile si le aduceau inaintea poporului iudeu, spre a-l corupe si a-l indeparta de Dumnezeu, tot astfel, diavolul a intrat in sufletele vlahilor, de-si impodobeau sotiile si fetele in straie barbatesti, ca sa-i piarda pe acei ce voiau a trai evlavios." Cand monahii s-au plans imparatului Alexie, acesta i-a alungat indata pe vlahi. Dupa alungarea vlahilor, insa, monahii care erau mai neputinciosi au inceput sa le simta lipsa, gandindu-se la bunastarea acelora, care aveau din belsug lapte, branza, lana, carne, vin, petreceri etc. In cele din urma, imparatul si patriarhul au hotarat ca in Sfantul Munte Athos sa nu mai intre pascatorii de turme. Dragostea parintilor athoniti pentru orice femeie ! Fiind intrebat un parinte athonit, de ce calugarii tin atat de mult la "avaton-ul" Sfantului Munte, care interzice accesul femeilor in interior, acesta a raspuns, zicand: "Pentru ca iubesc femeile!" Cine are urechi de auzit, sa auda! In intreg Sfantul Munte nu se afla vreun parinte care sa urasca femeile, ori care sa le dispretuiasca. Toti calugarii athoniti indeamna familia spre fapte cuvioase si, cu multa dragoste, vorbesc despre mama si despre sotie, despre sot, despre tata si despre copii. Teodor Danalache www.crestinortodox.ro