Sigur sant nebun!!!!!!!!

"Când eşti considerat nebun? Atunci când părăseşti un cerc de prieteni şi renunţi la obiceiurile care nu îţi aduceau niciun folos, eşti considerat nebun! Atunci când încetezi să mai bârfeşti sau să discuţi despre alţi oameni (ce mănâncă, cum se îmbracă ori, ce muzică ascultă) eşti considerat nebun! Atunci când încetezi să mai fi preocupat cu nimicurile care preocupă pe toată lumea, eşti considerat nebun! Atunci când reuşeşti să te ridici, după ce ai primit o lovitură despre care cei ce te-au cunoscut au crezut că va fi fatală pentru tine, eşti considerat un nebun! Atunci când încetezi să te mai plângi şi să cerşeşti atenţie sau să vrei să captezi privirile tuturor, peste tot pe unde te duci, eşti considerat nebun! Atunci când accepţi situaţia ta, indiferent care ar fi aceea, şi te bucuri de viaţă (de cum este astăzi şi de cât ţi-a mai rămas din ea), eşti considerat un nebun! Atunci când respecţi deciziile celorlalţi şi apoi renunţi să încerci să îi mai formezi pe şi după placul tău, eşti considerat nebun! Atunci când începi să te bazezi pe tine şi, prin urmare, încetezi a mai da ascultare glasurilor „sfătuitoare“, eşti considerat nebun! Atunci când ierţi eşti considerat nebun! Atunci când iubeşti şi faci sacrificii pentru persoana iubită, eşti considerat un nebun! Atunci când iubeşti banii, dar şi când îi urăşti, iar din pricina lumii pe care ai întâlnit-o, alegi să te stabileşti în vârf de munte (pe motiv că nu te poţi regăsi la poalele lui), eşti considerat nebun… Ori, atunci când reuşeşti şi când tot ceea ce ţi-ai propus să faci a devenit o realitate pentru tine ori pentru cei din jurul tău, iar pentru asta oamenii te pot vedea de la o mie de kilometrii distanţă, cei mai puţin fericiţi te vor considera nebun! Ei bine, oare cine este „nebunul“?" ( Alberto Baicoi )...

Un om și o poveste adevărată... Corina Martin!

Am facut Revolutia din '89, in strada in Bucuresti... Am dormit 5 nopti pe jos in facultate, pe saltele aduse de colegii mei bucuresteni. Nu stiu daca mancam....Ne treceau gloantele pe la urechi, dar nu stiam ca sunt gloante adevarate....Eram studenta in anul IV la ASE. Plecasem acasa pe 21 decembrie dimineata, dupa ce s-a incheiat ultimul curs din semestru. Era ziua plecarii in vacanta de iarna, acasa. Eram deja unul din cei 3 studenti problema din noiembrie deja, cand noi, cele 3, am facut scut in jurul colegului nostru de grupa Ionut Radoi, care a scris din senin o scrisoare la Europa Libera...scrisoare citita pe post intr-o duminica seara....De a doua zi dimineata au venit sa-l ridice...Toata Facultatea de Comert din ASE si grupa noastra, unica in tara, ESAPT, paralizati de ceea ce ne lovise drept in cap, fara ca noi sa fi stiut ceva...Pe mine si pe inca 2 colege ne-a apucat revolta. Indignarea. Unde e dus colegul nostru ?! Ce urma sa i se intample ?! De ce nu sar si ceilalti colegi sa il apere ? A fost prima mea lectie despre lasitate. Pana in acea zi, nu aflasem cat putem fi de diferiti, noi, oamenii....De atunci stiu. Unii sunt lasi. Altii aleg sa iasa in fata si sa protesteze. Unii sunt fricosi. Altii au curaj. Si atitudine. Au urmat cateva saptamani in care noi, cele 3, am facut cerc in jurul lui Ionut, ca sa incercam sa aflam imediat daca dispare sau e dus undeva, si sa putem anunta. Pe oricine...Gabriela Gabriela Ilisan, Dalila Leonescu si Mirela Dambean, va amintiti ?...Dupa cateva zile s-a format un grup de simpatie in Politehnica, ne-au cautat. Sa fie solidari. Dupa alte cateva zile, ne-am dat seama ca suntem urmarite. Monitorizate. Numere de 3 litere la masini, pe urmele noastre...Unii profesori ne-au amenintat, ca vine examenul si ...vom pica...Altii ne avertizau....ca avem microfoane in banci...si nu stiam. Si unora, si altora, le port acelasi respect, acum. Nu toti reactioneaza la fel in fata pericolului. Unii sunt lasi. Altii ies la lupta...Dupa putine zile, timp in care miscarea noastra a prins amploare, Ceausescu a iesit sa declare ca va creste bursele la studenti. Cu 100 de lei. Mi-ar fi prins bine suta aia...Bursa aveam si eu, ca aveam parinti cu situatie modesta. Dar nu am renuntat. De acum transmisesem mesajul catre Europa Libera. Stiau de noi...In cateva zile, s-a miscat Timisoara. Asa a inceput totul. Pe 21 decembrie plecam spre ultimul curs. Ni se spusese sa nu cumva sa lipsim. Ne aveau pe lista. Tocmai imi respinsesera adeziunea la PCR. Imi venise randul...Dar m-au respins...Nu mai era nevoie de "cadre" ca mine...Nici nu cerusem, dar asa era regula....

.Nici pana astazi nu am si nu am avut nici un carnet in vreun partid. In dimineata aceea, verisoara mea si sotul ei m-au dus in mare graba si fara un cuvant direct la trenul de Constanta..Sa fug...Eu nu vroiam sa fug...Ce se va intampla cu colegele mele....cu Ionut, daca ne rupem unii de altii ?? Nu am mai avut cum. Toata noaptea, in casa verilor mei au sunat telefoanele de amenintare...Sa ma potoleasca. Sa ma opresc. Sa nu indraznesc, ca altfel....M-au urcat plangand in tren. Tineti minte, Lica si Virgil Bratean ? Eu nu stiam de Timisoara. Nu aveam cum sa stiu ca incepe o Revolutie. Pana cand trenul a intrat in gara la Constanta, nu ma gandeam decat la ai mei. Ca le stric lor visul ca sunt prima din familia lor la facultate. Oameni sarmani. Care stiau doar munca si copiii lor. Ce cautam eu sa fac ce nu face nimeni?! Plangeau in gara. Cu totii gandeam ca voi fi exmatriculata. Anul IV, note bune, intrasem cu brio....Ce cautam eu sa stric acum tot ?! Am coborat din tren cu convingerea ca imi vad ultima oara parintii...Si ca ma vor lua. Abia acasa, la televizorul cu unic program, am vazut ce incepuse...Eram un pericol, dar acum aveau un pericol mult mai mare...Vroiau sa ma ascunda la tara, la bunici, ai mei. La Gura Dobrogei. ( nu stiam pe atunci ca o gura a Dobrogei aveam sa devin peste ani...). Nu am mai fugit. Dar nici nu am putut rabda. Pe 24 decembrie am fugit cu trenul inapoi, la Bucuresti. Ca la televizor se facea intr-una apel ca studentii sa vina sa isi apere facultatile. De cine ?! Nici pana astazi n-am aflat! Dar am fugit sa-mi apar facultatea. Tara. Pe 25 decembrie seara verificam de ce se sting si se aprind lumini la un anumit etaj din Hotelul Dorobanti, exact vis a vis de Comert, unde eram noi in facultate.... Imi treceau gloante suierand pe la urechi...dinspre Piata Cosmonautilor. Inca se mai tragea...Dar nu intelegeam ca pot sa mor. Nici nu conta. Ne aparam tara...! Eram vigilenti de acum. Si mari aparatori..Langa un militian fara arma, ca numai el si cu noi, cativa studenti si o mana de profesori, aparam ASE- ul....Radu Vasile a stat atunci zi si noapte cu noi. El n-a tradat. A devenit intr-o zi Prim Ministru si ii port si acum respect si lumina, in lumea de dincolo... Am ramas pana pe 31 decembrie. Verificam posete, genti, strazi...Ce ni se spunea sau decideam...Pe Ionut nu l-am mai vazut niciodata. Pe colegele mele bucurestence am aflat atunci ca in noaptea aceea cu amenintari le luasera la sectie. Asa...de o perchezitie...Sa le stie acolo.... Da, eu am facut Revolutia in strada. Apoi mineriada din 14-15 iunie....Eram pe Magheru, veneam de la examen.. si nu intelegeam de ce sunt minerii aia pe strada...cu bate...batai si urlete in jurul meu....Nu stiu ce inger de acolo sus din cer mi-a soptit sa dau buletinul de Constanta...si nu legitimatia de student, cand ne-a luat haita la verificat, in strada... Am scapat...socata si marcata pe viata! Si acasa, la Constanta, tot blocul cu ai mei in frunte imi reprosau ca nu poate fi adevarat ce spun eu...ca au vazut ei la televizor! A fost a doua mare lectie de viata. Incepeam sa descopar manipularea. Haosul. Isteria provocata. Si bine condusa... Nu am cerut niciodata certificat de revolutionar. De aceea nici nu am. Desi ziarele studentesti ale vremii au scris atunci despre ce facusem noi in ASE. Poate de aceea m-au ales atunci colegii ca reprezentantul studentilor in Consiliul pentru intaia data mixt , pe care l-am facut imediat dupa Revolutie, in ASE. A fost prima mea asumare ca lider ales. Nici nu stiam pana atunci ca pot. Abia acum imi dau seama ca atunci trebuie sa fi inceput misiunea mea. Nu am certificat de Revolutionar. Pentru ca niciodata nu am cerut. Si acum inteleg de ce eu, nici de atunci incoace, nu am cerut niciodata nimic pentru mine. Intotdeauna pentru ai mei. Ai nostri. Pentru mai bine pentru toti. Poate de aceea fac voluntar tot ceea ce fac , de 9 ani in turism, la conducerea unora dintre cele mai mari organizatii din turismul romanesc. Fara 1 RON. De 9 ani. Nu am povestit niciodata public aceste lucruri pana acum. Asa cum nu am spus multe lucruri despre mine si despre situatia mea, pana acum. Pe mine ma vedeti si ma cunoasteti vorbind despre Constanta, despre Litoral, despre Delta Dunarii si turismul romanesc, despre romani si despre tara mea. Nu despre mine. Tac cand mai citesc pareri gresite. Oamenii nu au cum sa stie, daca tu alegi sa nu spui despre tine. Si astazi, ca si atunci, fac ceea ce imi spune constiinta. Datoria. Si onoarea. Cum altfel as putea explica cum si de ce muncesc 99% din timpul meu pentru a face tot ce stiu si tot ce pot pentru turismul romanesc, fara nici macar un leu de 9 ani, cand eu locuiesc cu chirie de peste un an...pentru ca am plecat cu capul sus dintr-o casatorie... Am scris acum pentru prima oara aceste lucruri...pentru copiii si tinerii din strada. Ceea ce se intampla acum la Universitate si in orasele din tara e inceputul culturii protestului, cum a spus Tudor Chirila. Asta inseamna sa ai ATITUDINE. SA LUPTI! Si ma bucur, dragi copii si tineri din strada, ca voi sunteti acolo. Asa cum am fost si eu si generatia mea, cu 26 de ani in urma. Eu sunt in casa acum pentru ca ma bazez pe voi! E randul vostru acum! Sunt la fel de revolutionara ca acum 26 de ani. Dar eu fac Revolutia unde pot eu mai bine acum. In turismul romanesc, pe frontul de lupta. In fiecare zi si cu capul sus! Ca si pana acum. Puteti sa contati pe mine. Suntem impreuna in lupta. Si suntem multi !

ULTIMA CAFEA

ULTIMA CAFEA Hai, Moarte, să bem o cafea Ţi-o fac cu caimac, aromată Mai leapădă-ţi coasa cea grea Şi mantia asta ciudată. Te rog să iei loc în fotoliu Nu mă supără dacă fumezi După cine eşti, Moarte, în doliu? De ce tot suspini şi oftezi? E foarte fierbinte cafeaua Nu te grăbi, că te frigi Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua Dacă eu am să mor, ce cîştigi? Ai venit să mă iei în persoană Prea mare onoare îmi faci Din toată specia asta umană Numai pe mine mă placi? Hai să-ţi ghicesc în cafea E bine să ştii ce te-aşteaptă O cumpănă grea vei avea Dar tu te descurci, eşti deşteaptă. Eşti tot timpul în criză de bani Aici, te asemeni cu mine De ce să fim noi duşmani? Eu te-nţeleg cel mai bine. Lumea te aplaudă de departe În zvon de corridă, olé! Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte Să văd: după tine ce e? Acum eşti captivă la mine Am vrut să-ţi arăt, draga mea Că nu-mi este frică de tine: Ţi-am pus şoricioaică-n cafea. Corneliu Vadin Tudor

Am devenit milionar si nu a fost asa bine cum mi-am imaginat.

Am facut 15 milioane de dolari inainte de a implini 30 de ani dupa ce am vandut o firma specilizata in tehnologie. M-am gandit mult la ce ar trebui sa fac pentru a ramane asa cum eram inainte de a ma imbogati. Acesta este raspunsul meu: este mai bine sa fii bogat decat sa fii sarac, dar a fi bogat nu este nici pe departe precum ti-ai imaginat. In primul rand, atunci cand esti bogat nu mai trebuie sa-ti faci griji pentru bani. Vor mai fi lucruri pe care nu ti le vei putea permite (si iti vei dori sa ti le poti permite), dar in ceea ce priveste majoritatea lucrurilor nu vei mai fi nevoit sa te gandesti la pret atunci cand vei cumpara ceva. Aceasta situatie este mult mai convenabila, fara nicio indoiala. Cu toate acestea, cand esti bogat te poti confrunta cu unele dezavantaje. Primul lucru la care te gandesti citind asta este faptul ca exagerez. Acesta este unul dintre dezavantaje. Omul bogat nu are voie sa se planga niciodata de nimic. Oamenii cred ca daca esti bogat ai atins starea de nirvana, nu ti se mai permite sa ai nevoi umane sau frustrari vizibile celor din jur. Cand esti bogat, majoritatea oamenilor nu te trateaza ca si cum ai fi o simpla fiinta umana. Acesta este cel de-al doilea dezavantaj. Majoritatea lumii va vrea acum ceva de la tine si iti vei da seama cu greu daca cineva se poarta bine cu tine pentru ca te place sau pentru ca esti bogat. Daca esti necasatorit vei avea indoieli in privinta partenerei si iti vei da seama greu daca scopul acesteia este de a pune mana pe banii tai. De asemenea, trebuie sa iei in considerare si prietenii si familia. Desi relatia voastra nu va deveni dezagreabila, vei intampina anumite dificultati. Relatia cu acestia poate deveni ciudata pe masura ce incep sa te trateze diferit. Ti-ar putea cere un imprumut (este o idee proasta: daca vrei sa ii ajuti, da-le banii cadou). In plus, familia si prietenii un vor mai aprecia cadourile de Craciun asa cum o faceau inainte deoarece atunci cand te imbogatesti ei incep sa aiba asteptari nerealiste privind valoarea cadoului. Astfel, in cazul in care cadoul nu este pe masura asteptarilor, acestia vor fi dezamagiti. Ia in considerare toate acestea si vei incepe sa simti o oarecare stare de izolare. Stai treaz noaptea uneori, intrebandu-te daca ai luat deciziile corecte cu privire la investitiile tale sau daca poti pierde totul. Cunosti sentimentul acela pe care il ai cand te afli intr-o cladire inalta, acel sentiment ca ti-ai putea pierde mintile si ai putea sari? Uneori esti ingrijorat ca ai putea innebuni si ai putea cheltui totul. Urmatorul lucru pe care trebuie sa il intelegi cand vine vorba de bani este faptul ca un lucru nu are valoare pentru tine decat daca nu ti-l poti permite sau daca trebuie sa muncesti mult pentru a-l obtine. Poate ca ai pus ochii pe vreun Audi nou - odata ce ti-l vei putea permite, nu va mai insemna la fel de mult ca inainte. Totul este relativ, esti mai mult sau mai putin neputincios in privinta asta. Intr-adevar, in prima luna in care conduci noul Audi sau cand mananci la un restaurant scump, te bucuri de fiecare moment. Dar dupa un timp te obisnuiesti cu toate acestea. Vei cauta mereu un alt lucru care sa te satisfaca. Problema este ca vei avea mereu alte asteptari astfel incat unele lucruri cu care te-ai obisnuit nu iti vor mai trezi interesul. Asta se intampla tuturor. Sunt oameni care vor lupta impotriva acestei neputinte, fara a se lasa influentati de bani. Dar exista si oameni care nu fac decat sa se planga cu nesimtire de statutul lor. Dar tine minte asta: ti se poate intampla si tie chiar daca pe moment nu crezi asta. Va trebui sa ma crezi pe cuvant. Cei mai multi dintre oameni au iluzia ca daca ar avea mai multi bani, viata lor ar fi mai buna si ei ar fi mai fericiti. Apoi se imbogatesc si cand rezultatul nu este pe masura asteptarilor, acestia se confrunta cu o criza. Daca faci parte din clasa de mijloc, ai oportunitatile necesare pentru a face ce vrei in viata. Daca nu esti fericit acum, nu vei fi fericit nici cand vei fi mai bogat. Fie ca esti bogat sau nu, croieste-ti un drum in viata asa cum vrei tu si nu gasi in bani o scuza. Implica-te, fii activ, urmareste-ti telurile si fa o schimbare. Citeste mai mult: http://www.wall-street.ro/articol/Lifestyle/171704/am-devenit-milionar-si-nu-a-fost-asa-bine-cum-mi-am-imaginat.html#ixzz3U52c0CCy Follow us: @WallStreetRo on Twitter | WallStreetRo on Facebook

Mândria de a fi bucovinean!

Vreau să stabilim din capul locului care-i treaba cu mândria. Să nu înţelegeţi greşit, nu e vorba despre un sentiment urât care să nască reacţii negative, care să-i denigreze pe alţii care nu sunt de aceeaşi speţă. Eu vorbesc despre o mândrie frumoasă, care să nască respect, care să te facă să fii mai bun. Am auzit de multe ori, spre exemplu, contraargumentul „De ce să fii mândru că eşti român/bucovinean/(ce vreţi voi)? Doar nu ai niciun merit că te-ai născut acolo!” Sigur, nu am niciun merit pentru asta. În schimb, sunt absolut convins că zona în care am crescut, printre altele, m-a modelat în omul care sunt acum. Mândria asta s-ar traduce foarte bine prin dragoste. Să fii mândru că eşti român, spre exemplu, înseamnă să-ţi iubeşti ţara, să lupţi pentru ea, să nu vrei s-o furi, să-ţi iubeşti neamul, să nu-l denigrezi, să faci tot ce-ţi stă în putinţă să schimbi în bine ce ţi se pare prost. Bucovina nu e Moldova. Bogăţia Bucovinei stă în munţii împăduriţi şi izvoarele cu apă limpede care-i brăzdează, în aerul uşor rece şi curat, în casele frumoase şi gospodăriile îngrijite sau în datinile şi obiceiurile străvechi încă păstrate. Perioada de ocupaţie habsburgică i-a adus un plus de organizare şi de corectitudine, cât şi o arhitectură distinctă. Iar detaliile astea se văd cu ochiul liber, de îndată ce intri, şi se accentuează pe măsură ce te adânceşti în ţinuturile sale. Graiul e altfel, diferit de accentul moldovenesc. Oamenii sunt buni şi-s în stare să te aşeze cu ei la masă la 5 minute după ce te-au cunoscut. Bucovina, pentru mine, va fi mereu ACASĂ. Este locul pe care-l iubesc cel mai tare pe lumea asta, unde mi-ar plăcea să crească şi copiii mei, locul pentru care mă arde-un dor teribil când trece mai mult de o lună fără să-l văd. Ca şi cum ar fi ceva magic care te cheamă mereu acolo. Este locul despre care spun că-i cel mai frumos din lume şi pe care îl laud ori de câte ori am ocazia şi-i invit pe toţi să vină, să-l vadă ce minunat e. Pentru că, în inima mea, eu sunt al Bucovinei şi Bucovina e a mea. Sursa: vladilaș.ro

Despre femei, altfel…

Bărbații se vor teme mereu de femeile puternice și de femeile care iubesc.

Citind și recitind cărți, texte, comentarii, văzând și revăzând filme, îmi dau seama că femeia ocupă un loc special în societate nu prin ceea ce ar trebui ea să fie, ci prin ceea ce unii nu găsesc în ea. Sau în ei. Foarte multă lume, vorbește despre femeie ca și cum aceasta ar fi un mister, nu o ființă. Și astfel, femeia este tratată ca o teză de doctorat a vieții. Ca o lume de descoperit. Nu de iubit. De respectat. De luat ca atare. De necondiționat. Și tratând femeia ca un obiect, oamenii uită. Uită că, de fapt, femeia este creată din carne, sânge, oase și suflet. Că are în ea o inimă pe care și-o umple de cele mai multe ori cu lucruri mărunte, mici și aparent fără valoare. Dar ea se oprește la ele. Se apleacă și le zâmbește. Le culege în suflet. Femeia are în ea o inimă pe care o umple cu așteptări, cu dăruire, cu vise, cu împliniri, cu trădări și iubiri. Cu amăgiri și ore de grijă pentru cei dragi. Femeia este casa în care de multe ori cresc copii și bărbați mari. Casa unde aceștia devin demni, drepți și frumoși de la suflet la trup și invers. Pentru că ea, a rupt din ea și a lipit unde a fost nevoie, a cusut unde se trebuia cusut și a dat aripi. Nu a contat de multe ori dacă pentru asta le-a tăiat pe ale ei. Pentru o femeie, nu contează atât de mult zborul propriu. Contează bucuria altor zboruri. Pe o femeie nu o dor, de multe ori, rănile ei atât de tare cum o dor ale celor iubiți. Și le îngrijește cu tot ce este ea și în ea. Femeia se roagă. Se roagă mult. Pentru cei dragi. Pentru cei care au nevoie. Și uneori, când nu uită, femeia se roagă pentru sine. Dar, uneori, femeia se schimbă. O schimbă viața. O schimbă societatea. O schimbă un bărbat anume. Și atunci, din acea clipă, chiar dacă ea a fost tot ce am scris mai sus pentru cei din jur, devine un mister! Pentru că și-a luat dreptul de a se schimba. De a alege. De a lua decizii. De a fi ea însăși. De a deveni independentă. Femeia a aflat pe parcurs că nu poate depinde de nimeni. Nici măcar de dragostea sa. Poate iubi, dar nu poate depinde. Poate spera, dar ca să se împlinească trebuie să se bazeze pe sine. A înțeles că bărbații sunt făcuți să fie alinați, alintați, îngrijiți, iubiți, înțeleși și, când devin siguri pe ei, vindecați de temerile, de neiubirile și neîmplinirile lor. Și că aceștia, uneori, pleacă. Pleacă, deoarece învață altă teamă! Teama de femeia adevărată. De femeia care știe ce simte și știe ce vrea. Teama de femeia puternică. Bărbații se vor teme mereu de femeile puternice și de femeile care iubesc. De multe ori, femeile devin superficiale. Unele aparent. Altele pentru că așa le-a modelat societatea. Le-a modelat să devină ființe de plastic, cu chipuri angelice, mereu schimbătoare, la îndemâna oricui, fără suflet, fără resentimente. Niște ființe care înțeleg că doar așa pot găsi un loc de muncă, o stabilitate, o viață. Doar așa pot atinge un scop. Și așa cum ele au fost un scop, așa fac și ele scopuri din alții. Au învățat pe pielea lor că doar așa pot supraviețui unei societăți care nu se mai îndreaptă nicăieri. Doar decade. Nu criticați schimbarea femeii. S-a produs la o cerere de piață. Și totuși, mai sunt femei care nu se tem să fie femei. Care nu se tem să se schimbe, să nască, să alăpteze, să se îngrașe, să aibă riduri și păr cărunt. Să iubească din tot sufletul. Acestea sunt defapt cele mai complexe și puternice femei. Pentru că iau viața în piept și oricând pot să o ia de la capăt. Pot, deoarece au înțeles că lucrurile cu adevărat importante, frumoase și neprețuite, locuiesc în sufletul lor, iar puterea de a înainta le este astfel la îndemână. Au înțeles că ele… pot! Pot, pentru că sunt femei adevărate! Nu îngeri. Nu eroi. Nu mistere. Oameni cu dorințe, cu lacrimi, cu dăruire, cu așteptări, cu căderi, cu ridicări, cu putere de înțelegere. Oameni care ne învață să creștem mari și să alegem ce dorim să fim. Ce pot să spun? Nu încercați să o înțelegeți. Dacă o aveți, iubiți-o cu tot ce sunteți! Femeia funcționează cel mai bine când este iubită! Și nu o subestimați. Niciodată. de @Ramona Sandrina 25 July 2014 http://webcultura.ro/

Turismul rural: de la veşnicia satului la 20 de ani de ANTREC.

Îmi place să subliniez, mereu, că turismul rural este unica formă de turism dezvoltată, oficial, după 1989, de la zero. Această formă de turism a căpătat o amploare mare în ultimii 10-15 ani, vacanţele alternative fiind din ce în ce mai solicitate de către români. Îmi place să subliniez, mereu, că turismul rural este unica formă de turism dezvoltată, oficial, după 1989, de la zero.

Şi este normal să fie aşa: ne-am urbanizat din ce în ce mai mult, în special după aderarea la Uniunea Europeană, şi ne-am cam pierdut (din lipsă de timp şi din cauza stresului din ce în ce mai prezent) contactul cu mediul rural, cu locurile unde ne petreceam copilăria, la bunici. Principalul promotor al acestui tip de turism este Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC), organizaţie înfiinţată în 1994, care în acest an împlineşte 20 de ani de activitate. ANTREC are, în prezent, peste 5000 de pensiuni rurale membre, dispuse în 32 de judeţe.

Turiştii trebuie să ştie că există o diferenţă între pensiunile turistice şi cele rurale. Cele din urmă, faţă de primele, nu pot fi dispuse decât în afara ariilor urbane, în sate sau commune. Potrivit legislaţiei în vigoare, pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, şi pânã la 20 de camere în mediul urban. Acestea funcţionează în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei. Amplasarea pensiunilor turistice rurale trebuie realizată în locuri ferite de surse de poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor. Turismul rural este, în acelaşi timp, şi o formă de ecoturism, care poate fi combinată şi cu turismul montan, cu turismul de aventură sau cu alte forme de turism. Specialiştii Organizaţiei Mondiale a Turismului şi ai Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor chiar ne recomandau, acum 7-8 ani, să ne concentrăm pe câteva forme de turism pentru promovarea României către alte ţări, printre care cel rural şi ecologic. Pensiunile rurale diferă de cele agroturistice, deşi sunt amplasate tot în mediul rural. Structurile de cazare agroturistice se află în proprietatea unor fermieri care au activitate agricolă şi de cele mai multe ori deservesc pensiunea cu produse proprii. Pensiunile rurale se află, bineînţeles, tot în mediul rural, respectă cerinţele, dar proprietarii nu trebuie să fie neapărat agricultori sau locuitori ai satelor respective. Criteriile de clasificare ale pensiunilor rurale şi agroturistice din România respectă standardele Eurogîtes – Asociaţia Europeană de Turism Rural. La un moment dat, Dr. Maria Stoian – cea care a fondat ANTREC alături de mama sa, Mioara Stoian – a fost şi preşedinte Eurogîtes. În România, pensiunile sunt clasificate de către Autoritatea Naţională pentru Turism, alături de ANTREC. Standardele sunt exprimate în margarete (de la una la cinci), în funcţie de gradul de confort. Pentru cei care nu ştiu, veterana turismului rural european este Franţa, a cărei asociaţie, Gîtes de France, s-a înfiinţat în 1951 şi în prezent are, drept membri, proprietari a peste 55.000 de pensiuni. Primul proprietar înregistrat a fost senatorul Emile Aubert, care a creat o pensiune în zona Alpilor de Jos. Dar cum era înainte de 1989? Oficial, turiştii nu se puteau caza decât în structuri de cazare autorizate – hoteluri, hosteluri, vile. Însă mulţi turişti care alegeau să-şi creeze propriile circuite prin România cu automobilul (că în afara ţării era cam greu să ieşi) băteau la porţile unor gazde în sate din zone cu tradiţie precum Maramureş, Bucovina, Mărginimea Sibiului şi altele. Erau primiţi foarte bine, pentru că ospitalitatea românească nu s-a dezminţit niciodată la ţară. Puţini ştiu că şi turiştii străini beneficiau de turism rural înainte de 1989, dar fără cazare. ONT Carpaţi încadra în circuitele României şi plimbări cu căruţa, mese tradiţionale, spectacole folclorice etc. Cu cazarea era prea complicat, deoarece românii « simpli » nu aveau voie să interacţioneze cu străini. După 1989, am observat o schimbare interesantă. Turiştii români doreau vile moderne, cu termopane (că tot erau la modă), chiar dacă amplasate în mediul rural, iar străinii căutau neapărat autenticul şi casele cu iz de vechime. Printre primii străini care au descoperit farmecul turismului rural autohton se numără japonezul Miya Kosei, care, încă din anii ’60, spunea, despre Maramureş:“M-am îndrăgostit de frumuseţea naturală a peisajului, de oamenii şi de tradiţiile milenare ale Maramureşului. A urmat, în anii ’90, Prinţul Charles al Marii Britanii, un adevărat ambasador al turismului românesc. Acum câţiva ani, tot în Maramureş, lângă Deseşti, am descoperit o pensiune transformată dintr-o fostă casă parohială, veche de 214 ani! Şi mai interesant este că aici se stabilise, pentru un an de zile, o familie de francezi, care şi-a dat seama că are nevoie de liniştea Maramureşului pentru a se ocupa mai îndeaproape de copii. Astfel, au renunţat la tumultul Franţei şi au venit aici. Copiii învăţau pe Internet, la distanţă. Familia, pe care am prins-o tocmai când servea masa de prânz, deja căpătase ceva din ospitalitatea românească. Ei bine, de câţiva ani, tocmai datorită urbanizării accelerate, şi românii au început să caute autenticitatea şi să fugă de termopane. Şi, de asemenea, sunt interesaţi de vestita noastră bucătărie tradiţională, care, deşi uneori « grea « , încântă papilele gustative. Deşi ANTREC s-a înfiinţat la 43 de ani după omoloaga sa din Franţa, Gîtes de France, asociaţia română s-a dezvoltat în forţă şi a devenit una din cele mai respectate organizaţii pe plan european. Astfel, între 1997 şi 1999, Maria Stoian, fondatorul ANTREC, era aleasă, după cum aminteam, drept preşedinte al Eurogîtes (structură care are 24 de ţări membre), iar între 1999 şi 2005, vicepreşedinte. Ţările cu cele mai dezvoltate produse de turism rural din Europa sunt Franţa, Austria, Italia, Elveţia, Marea Britanie şi Irlanda. Revenind la România, menţionăm că “zona zero” a turismului rural este Bran-Moieciu. Un aport la dezvoltarea acestei zone, precum şi a ANTREC, l-a avut Mioara Stoian, nimeni altcineva decât mama Mariei Stoian, al cărei vis a fost întotdeauna apariţia turismului rural. Alte regiuni care s-au dezvoltat puternic sunt Bucovina şi Maramureş, locuri unde tradiţiile s-au păstrat aproape intacte. Pentru Maramureş, pionierii au fost Botiza şi Poienile Izei (în prezent judeţul având peste 300 de pensiuni membre ANTREC), iar pentru judeţul Suceava, Sadova şi Vama. De asemenea, judeţul Braşov a continuat să-şi menţină renumele, prin apariţia altor pensiuni în localităţi precum Prejmer, Râşnov sau Zărneşti. Delta Dunării a cunoscut, de asemenea, o dezvoltare a turismului rural în ultimii ani, majoritatea pensiunilor fiind în localitatea Crişan, dar şi în uitata Sulina, Chilia Veche sau Murighiol. În ultimii zece ani, a intrat în atenţia turiştilor şi zona Buzău, cu pensiuni la Gura Tegii, Chiojdu, Mînzăleşti, Pleşcoi, Sărata Monteoru şi Vintilă Vodă. Mai la nord, avem judeţele Vrancea şi Neamţ, şi ele renumite pentru calitatea turismului rural. “Noii veniţi” sunt, dacă ne referim la regiuni, nordul Olteniei, Banatul (în special judeţul Caraş-Severin) şi Apusenii (unde s-a reuşit, într-o manieră unică, punerea în valoare a naturii şi a tradiţiilor). Pentru ultima regiune menţionăm localităţi precum Albac, Ampoiţa şi Rîmetea. De asemenea, în judeţe precum Neamţ şi Bistriţa au început să apară din ce în ce mai multe pensiuni. Am vorbit despre trecut, despre prezent, dar ce ne poate aduce viitorul? Vor apărea, clar, din ce în ce mai multe pensiuni şi va fi introdus şi sistemul de clasificare tematică, după modelul francez. Ei au pensiuni de tranzit, de business, de pescuit şi multe altele, iar această diversitate ajută mult în procesul de marketing şi în structurarea ofertelor, care pot fi promovate mai eficient de către agenţiile de turism. De asemenea, vor fi din ce în ce mai multe evenimente. ANTREC a lansat festivalurile ca atracţie turistică, deşi mereu au existat sărbători în mediul rural, gen Nedeia, iarmaroace, deoarece aceasta reprezintă, până la urmă, viaţa satului. Evenimentele au sprijinit enorm dezvoltarea turistică în diverse zone. De exemplu, comuna Ciocăneşti din judeţul Suceava, lângă Vatra Dornei, nu era atât de cunoscută până când ANTREC nu a organizat acolo Festivalul Păstrăvului pentru prima dată, în 2004. Apoi a urmat Festivalul Ouălor Încondeiate, care a impulsionat şi mai mult turismul din zonă şi a atras agenţiile de turism. La ora actuală, ANTREC organizează anual, în toată ţara, zeci de evenimente importante, pe tot parcursul anului. În acest an, care marchează 20 de ani de la înfiinţarea ANTREC, asociaţia intenţionează să lansăm o strategie de dezvoltare a turismului rural la nivel naţional, având în vedere contextul actual şi evoluţia preferinţelor consumatorilor. Ţinând cont că la sat s-a născut veşnicia, turismul rural va fi veşnic şi mereu ospitalier, aşa cum sunt românii la ei acasă. Traiana Bădulescu www.adevarul.ro