Pacatele tineretilor mele !

Pacatele tineretilor noastre sunt atat cele savarsite in vremea tineretii trupului, cand poftele aprind mai usor trupul, cat si cele savarsite in vremea tineretii sufletului, cand intunericul nestiintei si al necredintei slabeste simtirea mintii. Pentru aceasta, in rugaciunile noastre, ne rugam impreuna cu Psalmistul, zicand: "Pacatele tineretilor mele si ale nestiintei mele nu le pomeni. Dupa mila Ta pomeneste-ma Tu, pentru bunatatea Ta, Doamne" (Psalmi 24, 1-8). Pacatele tineretilor mele ! Desi pacate ale tineretii sunt socotite si cele savarsite cu nestiinta, in vremea tineretii sufletului, care isi numara anii in mod diferit fata de trupul omului, acestea se refera mai ales la cele trupesti, care sunt starnite de duhul viclean si murdar al desfranarii. Sfantul Apostol Pavel, plin de Duhul Sfant, spune: "Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu." (I Corinteni 6, 18-20). Avand in minte aceste cuvinte, nu mai pot adauga decat un singur indemn: Pastrati-va curatia! Atat curatia trupului, in care-L primim pe Dumnezeu, prin impartasirea cu Sfintele Taine, cat si curatia sufletului, fara de care nu putem placea lui Dumnezeu, precum invatam din pilda celor zece fecioare. Mai de dorit este o viata scurta, dar virtuoasa, decat o viata lunga si patimasa. Desavarsirea vietii se cauta, deci, in curatia vietuirii, iar nu in numarul anilor, precum citim: "Batranetile cinstite nu sunt cele aduse de o viata lunga, nici nu le masori dupa numarul anilor. Intelepciunea este la om adevarata caruntete si varsta batranetilor inseamna o viata neintinata. (...) Ajungand curand la desavarsire, dreptul a apucat ani indelungati. (...) Dreptul care moare ii osandeste pe nelegiuitii care traiesc, iar tineretea ajunsa la grabnica desavarsire osandeste lungile batraneti ale celui nedrept" (Intelepciunea lui Solomon 4, 7-18). Omul intelept, deci, nestiind numarul anilor pe care Dumnezeu i-a randuit in cartea vietii sale, se pregateste din vreme pentru sfarsitul vietii sale. Tineretea este vremea cea mai potrivita pentru a ne intocmi bine viata si batranetea. Citim: "Daca in tineretile tale n-ai adunat, cum vei afla la batranetile tale?" (Isus Sirah 25, 5). Intelepciunea, deci, aceasta este: "Adu-ti aminte de Ziditorul tau in zilele tineretii tale, inainte ca sa vina zilele de restriste (greutatile, neputintele) si sa se apropie anii (batranetea) despre care vei zice: "N-am nici o placere de ei..." (Ecclesiast 12, 1). Fiecare etapa din viata omului depinde in mara masura de cea anterioara ei; o copilarie curata ne pregateste pentru o tinerete frumoasa, iar o tinerete-viata crestina ascunde in ea o batranete inteleapta si chiar viata cea vesnica. Evanghelia ne pune inainte cuvinte intelepte: "Deprinde pe tanar cu purtarea pe care trebuie s-o aiba si, chiar cand va imbatrani, nu se va abate de la ea" (Pilde 22, 6). Despartirea tineretii de batranete este una dintre marile inselari in care diavolul cauta sa-l tarasca pe om, pentru ca acesta din urma sa-si traiasca in mod gresit tineretea, sa-si deformeze restul vietii, sa-si ingreuieze batranetea si sa-si rateze mantuirea. Tineretea, cumva, trebuie rastignita. Acest cuvant ii poate scandaliza pe multi, insa il spun avand in vedere cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele" (Galateni 5, 24). Rastignire, adica omorarea pornirilor patimase care ne indeparteaza de Dumnezeu. Cum are loc, insa, aceasta rastignire a tineretii? Ne spune imparatul David, zicand: "Prin ce isi va indrepta tanarul calea sa? Prin pazirea cuvintelor Tale!" (Psalmi 118, 9). Socotind ca tineretea este o vreme a pogoramintelor, in care Dumnezeu ne trece cu vederea pacatele pe care le savarsim cu gandul pocaintei ulterioare, este o mare inselare. Cand calea de mijloc este inteleasa gresit, suferinta nu poate fi evitata. Aceasta este cauza multor necazuri care se abat peste cei tineri, nu atat ca pedeapsa, cat mai ales ca urmare a indepartarii lor de Dumnezeu. Nu trebuie sa ne uimeasca necazurile suferite de tinerii cei patimasi, caci ne sta inainte cuvantul: "Daca nebunia se pripaseste in inima celui tanar, numai varga certarii o va indeparta de el" (Pilde 22, 15). Cred ca mai de fericit este tanarul care, din pricina lipsurilor sau a unor neputinte nu poate pacatui, decat cel care, lipsit de orice constrangere, poate oricand sa intoarca spatele lui Dumnezeu, alegand intunericul, si sa-si implineasca toate poftele. Astfel inteleg cuvantul: "Bine este omului sa poarte un jug din tineretile lui" (Plangerile lui Ieremia 3, 27). Toti cei tineri se cuvine sa ridice cu bucurie jugul smereniei (inaintea prietenilor), al cumpatarii (inaintea lumii), al postirii (inaintea trupului) si al ascultarii de cei care au vietuit bineplacut inaintea lui Dumnezeu. "Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta" (Evrei 13, 7). Indemnuri catre tineri "Fiule! Din tineretile tale alege invatatura si pana la caruntetile tale vei afla intelepciune. Ca si cel ce ara si seamana, apropie-te de ea si asteapta roadele ei cele bune, caci cu lucrarea ei putin te vei osteni si curand vei manca roadele ei. Cat de grea este celor neinvatati si cel nepriceput nu va starui in ea, caci ea (intelepciunea) este pentru el ca o piatra grea de incercare, de aceea el nu va zabovi s-o arunce, ca intelepciunea indreptateste numele ei si nu la multi este aratata. Asculta, fiule, si primeste invatatura mea si nu lepada sfatul meu. Si baga picioarele tale in obezile ei si in lantul ei grumazul tau; incovoaie umarul tau si o poarta pe ea si sa nu-ti fie greu de legaturile ei. Cu tot sufletul tau apropie-te de ea si cu toata puterea ta pazeste caile ei; cearca-o si o cauta si ti se va arata si, daca o vei afla, sa nu o lasi, ca mai pe urma vei afla odihna ei si ti se va intoarce intru bucurie si iti vor fi obezile ei acoperamant de tarie si lanturile ei podoaba de marire, ca podoaba de aur este in ea si legaturile ei fire de iachint. Ca si cu haina de marire te vei imbraca cu ea si cununa de bucurie iti vei pune" (Isus Sirah 6, 18-32). Rugaciune pentru iertarea pacatelor (a Sfantului Ioan Gura de Aur) Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slabeste, lasa, milostiveste-Te si-mi iarta mie, pacatosului, netrebnicului si nevrednicului robului Tau, caderile in pacat, smintelile si greselile mele toate cate am pacatuit fata de Tine, din tineretile mele pana in ziua si ceasul de acum, fie cu stiinta, fie din nestiinta, cu cuvantul, cu fapta, cu gandul, cu cugetul, cu deprinderile si cu toate simturile mele. Mai cu lesnire se vor numara picaturile de ploaie, decat multimea pacatelor mele, pentru ca au covarsit capul meu si ca o sarcina s-au ingreuiat. Caci din tineretile mele si pana acum poftelor celor necuvioase deschizandu-le usa, porniri neinfranate si fara de randuiala am uneltit, intinandu-mi haina Sfantului Botez, cea tesuta de sus, biserica trupului meu manjind-o, ticalosul meu suflet cu patimile necinstirii cu totul spurcandu-l si toata faradelegea si nedreptatea lucrand. Pe care, daca as vrea cu de-amanuntul sa le povestesc, nu ma va lasa vremea povestindu-le. Ca un om am pacatuit, insa Tu, ca un Dumnezeu, iarta-ma! Caci Tu cunosti, Stapane, alunecarea lesnicioasa a firi omenesti si cum ca "plecat este cugetul omului cu osardie spre cele rele, inca din tinerete". Adu-Ti aminte ca din pamant suntem. Adu-Ti aminte ca Tu singur esti curat si fara de prihana si neintinat, iar noi toti intru certari si canonisiri suntem. Adu-Ti aminte de indurarile Tale cele din veac si de mila Ta, si sa nu ma osandesti cu faradelegile mele, nici sa-mi rasplatesti dupa pacatele mele. Stiu multimea faradelegilor mele, ca mare este si fara numar. Dar stiu si noianul iubirii Tale de oameni, ca nemarginit este si nebiruit. Ca Tu esti cel ce ridici pacatul lumii, Care te-ai pogorat din cer pe pamant, ca sa cauti oaia cea ratacita si pierduta, Pastorul cel bun, Cel ce iti pui sufletul pentru oi, si ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintru care cel dintai sunt eu. Teodor Danalache www.crestinortodox.ro

Ce înseamnă turismul?

De ce am ales turismul? Este o întrebare care mi-e adresată destul de des. De mic am fost atras de scris şi de comunicare. Am urmat cursurile unei facultăţi de jurnalism (Şcoala Superioară de Jurnalistică – o adevărată legendă, deşi acum este, din păcate, istorie) şi am început să am colaborări, ca jurnalist, de la 18 ani. Am crezut de la bun început în mesajul lui Marshall McLuchan, un adevărat guru al comunicării, potrivit căruia “mediul este mesajul” (Medium is the Message). Acesta a dorit să ne spună că fiecare mediu de transmisie, independent de conţinut, îi implică diferit pe receptori şi afectează intensitatea şi ritmul comunicării. Ei bine, extrapolând, în 1997 am ajuns la concluzia că unul dintre cele mai frumoase mesaje şi canale de transmisie este turismul. O să vă miraţi, dar nu am descoperit turismul doar prin prisma călătoriilor, ci şi din cea economică, socială, culturală, mediatică. Am realizat că şi... turismul poate fi mesajul! Acest domeniu poate ajuta la îmbunătăţirea comunicării între oameni şi între diverse culturi, la dezvoltarea economică a unei ţări, la deschiderea orizonturilor pentru fiecare individ în parte. Văd turismul atât ca o formă de recreere, cât şi de dezvoltare personală şi de deschidere a minţii. Pe de altă parte, turismul este (sau ar trebui să fie) un domeniu economic prioritar pentru fiecare ţară. Este, aparent, cea mai simplă formă de export de servicii: turiştii vin la tine în ţară şi lasă bani. În acest prim articol de introducere, vă propun “decalogul” meu personal, după care mă ghidez zi de zi, în încercarea mea de a promova avantajele turismului. 1. Turismul este o modalitate de dezvoltare personală. Majoritatea specialiştilor în self help acordă o importanţă mare învăţării în timp şi, de asemenea, punerii în practică a informaţiilor acumulate. Dar puţini se referă şi la… spaţiu! Călătoriile deschid mintea. Mult! Chiar şi cele în ţara de baştină. Toţi prietenii mei sunt altfel când se întorc din deplasări. Eu unul m-am schimbat mult (de fapt enorm e cuvântul potrivit) datorită numeroaselor călătorii. Turismul te ajută să cunoşti oameni noi, culturi noi. Una e să cunoşti un străin la tine în ţară şi alta e să interrelaţionezi pe teritoriul lui! Pe de altă parte, e deja un mit faptul că doar oamenii cu mulţi bani ajung pe plaje exotice sau prin alte ţări, mai mult sau mai puţin îndepărtate. Turismul se dezvoltă, călătoriile nu mai sunt un vis… Deşi, turismul mai e numit uneori şi “industria viselor”. Dezvoltarea personală te scoate din mediul tău de creştere (tata spune “nu se poate”, mama spune “nu poţi face asta”, profesorul spune “viitorul tău este să fii un angajat bun” etc.). Revenind la “travel”… Cel mai mult te scot din sfera de confort circuitele culturale, călătoriile făcute de dragul de a vizita, de a cunoaşte oameni şi locuri, participarea la evenimente, seminarii. Deşi, chiar şi atunci când stai cu burta la soare prin Antalya, cunoşti oameni noi, interrelaţionezi cu un mediu nou. 2. Turismul a devenit foarte accesibil, nu există scuză să nu vrei să călătoreşti. Transporturile s-au ieftinit, pachetele turistice s-au ieftinit, circulăm liber (am şi uitat de nu foarte îndepărtaţii ani ’90, când aveam îngrădiri de circulaţie pe atâtea şi atâtea destinaţii). În plus, avem o ţară turistică foarte frumoasă, care aşteaptă să fie descoperită. 3. Fiecare destinaţie şi fiecare ţară are frumuseţea sa şi merită vizitată. Ca exotism, cel mai mult m-a fascinat Thailanda. Deşi, dincolo de exotismul ei, mi-au plăcut mult oamenii. Mereu zâmbitori, ştiu ce înseamnă să serveşti şi să comunici. Pe de altă parte, fiecare ţară m-a fascinat, pornind de la Grecia, Turcia, Tunisia, până la Austria, Germania, Italia, Portugalia ori Franţa. Şi ţara noastră soră, Republica Moldova, şi-a pus amprenta asupra mea, în special datorită autenticităţii şi a ospitalităţii oamenilor. Orice ţară merită vizitată, asiguraţi-vă doar că veţi fi în siguranţă acolo. 4. Turismul înseamnă cultură. Unicitatea este o replică la standardizarea cu care ne tot confruntăm astăzi. Paradoxal, turiştii doresc să vadă în ţările vizitate ceea ce oferă acestea şi ceea ce le deosebeşte de alte destinaţii/regiuni etc. Standardele sunt necesare, dar pot fi şi o piedică în calea dezvoltării şi a creaţiei. Cine oferă cel mai mult UNICITATEA? Cultura, fireşte. Prin intermediul turismul cultural, putem avea acces la diferite opere de artă, monumente, muzee, diferite culturi şi modele sociale. Internetul, televiziunea, cărţile nu vor ţine niciodată loc experienţelor LIVE, ci doar vor contribui la consolidarea bagajului de cunoştinţe. Toate simţurile sunt satisfăcute dacă suntem la faţa locului. Una e să vizitezi Muzeul Luvru online sau să citeşti despre el, alta este să fii acolo! 5. Turismul încurajează afacerile. Una e să faci afaceri prin telefon şi internet şi alta, la faţa locului. Când se negociază sau se semnează un contract, dacă partenerii sunt din ţări sau chiar din oraşe diferite, una din părţi se va deplasa. Şi va apuca, de cele mai multe ori, să viziteze zona, să beneficieze de servicii turistice. De asemenea, reuniunile, conferinţele, vor avea viitor. Oamenii vor dori să se deplaseze în continuare, însă o vor face într-un mod mai interactiv. Se vor pune în mişcare dacă vor cunoaşte oameni interesanţi şi dacă vor vizita locuri inedite. 6. Turismul încurajează economia unei ţări. Grecia, Spania, Franţa, Austria, ori Turcia trăiesc din turism sau, oricum, o mare parte a Produsului Intern Brut (PIB) le este asigurat de “industria viselor”. Din urmă vin puternic vecinii noştri Ungaria şi Bulgaria. La fel şi Croaţia sau Muntenegru. Ce fac ei? Pe lângă potenţialul turistic de necontestat se promovează, au o imagine turistică, servicii bune şi primesc mulţi turişti străini. Care vizitează, se relaxează, dar şi cheltuiesc, sprijinind astfel economia ţării. 7. Turismul încurajează creativitatea şi comunicarea. Mulţi dintre marii scriitori au călătorit mult, şi un exemplu este Jules Verne. Atunci când călătoreşti, cunoşti oameni noi, deprinzi limbi noi sau le perfecţionezi pe cele pe care le stăpâneşti. Ori de plăcere, ori de nevoie. Dar o faci! 8. Turismul sprijină dezvoltarea durabilă şi economia unei regiuni. Poate suna prea tehnic, dar vizitând multe ţări, m-am convins de importanţa conceptului de dezvoltare durabilă. De-a lungul călătoriilor mele m-am convins ce înseamnă turismul durabil şi sustenabilitatea. Peste tot unde am fost, pe lângă faptul că se marşează mult pe partea ecologică şi pe respectarea mediului înconjurător, inclusiv preparatele culinare fiind din produse din regiune, am observat că marea majoritate a banilor obţinuţi din turism rămân acolo, ajută la conservarea mediului, a tradiţiilor şi la dezvoltarea comunităţii. Când te vei reîntoarce, vei găsi acel loc şi mai dezvoltat dar, în acelaşi timp, nedistrus de impactul turismului. 9. Turismul este cea mai bună formă de recreere şi odihnă, atât a minţii, cât şi a corpului. Da, de multe ori, după o zi plină de vizite şi călătorii sau chiar după un concediu mai de relaxare, avem senzaţia că ne-am întors mai obosiţi decât la plecare. Ei bine, este o impresie falsă! Spiritul nostru este cu mult mai relaxat şi mai odihnit. Încercaţi să vă „relaxaţi” stând câteva zile doar în casă, şi veţi vedea cum veţi fi când veţi ieşi prima oară afară: ameţiţi, plini de anxietate, fără niciun spor... 10. România este o ţară frumoasă, pe care trebuie să o cunoaştem! Când mă gândesc la turism, mă gândesc întotdeauna, în primul rând, la ţara mea. Nu vreau să vă înebunesc cu truisme gen: avem munţi, mare, lacuri, tradiţii, obiceiuri, câmpii etc. Majoritatea ţărilor le au, măcar în mare parte. Dar străinii sunt cei care îmi confirmă mai mereu că ţara noastră are punctele ei unice. Dacă nu avem încredere în noi şi în părerea noastră, poate că putem lua în seamă părerea oaspeţilor noştri, pornind de la prinţul Charles, până la a unui simplu turist. Vă dau numai trei exemple de... „de ce îmi place România”. Unul, de comparaţie. Tocmai mă întorsesem din Thailanda şi eram pe un mic vas de croazieră pe Dunăre, la Cazane. Mă uitam în jur, la stâncile impunătoare, şi îmi dădeam seama că este unul dintre cele mai frumoase locuri din lume. Şi e la noi! Apoi, un exemplu de ataşament faţă de un loc. Anul acesta fac 20 de ani de când merg pe o insulă pe Dunăre, la Capidava (20 de km nord de Cernavoda), unde se desfăşoară Academia de vară Atlantykron. N-aş lipsi nici în ruptul capului de acolo. Nu în ultimul rând, Maramureş şi Bucovina. Când mă aflu acolo, mă întreb mereu: sunt în România sau asta e adevărata Românie? Traian Bădulescu www.adevarul.ro