Guerrilla

Luarea mesei in familie, izvor de bunatate

2011-08-09T09:56:00.001+03:00

Intr-o vreme in care dragostea a inceput sa scada, comunicarea dintre membrii familiei adesea intampina greutati, iar mersul la fast-food a devenit o adevarata moda, raportarea cuviincioasa la mancare, precum si luarea mesei in comun, in mijlocul familiei, a ajuns sa fie vazuta ca un lucru depasit, daca nu chiar rusinos. Pentru aceasta, astazi, omul mananca adesea singur, in graba, oriunde, oricum si oricand.

Sa nu luam in ras lucrurile pe care parintii nostri le considerau si le simteau a fi sfinte. Nu putini sunt cei care au ajuns sa vada luarea mesei in comun astfel: "Pentru ce tin oamenii mortis sa ia masa in familie? Hai, de Craciun, de Pasti, mai inteleg. Dar eu sunt obisnuit sa iau masa in liniste. La mine in familie nu se vorbeste la masa. Daca mananc singur sau cu ai mei este exact acelasi lucru. Masa este un act administrativ, de mentenanta, este ceva necesar, este satisfacerea unei nevoi; nu e nimic sfant in asta."

Din ce in ce mai putini oameni se bucura de o masa luata in tihna casei lor, impreuna cu familia. O parte nu mai au timp, o alta parte prefera sa stea cu prietenii decat cu familia, iar o alta parte comporta rusinea de "a fi invechit". Masa este una dintre bucuriile reale ale inimii omului, de cand lumea. Din pacate insa, vrand sa fie moderne, din ce in ce mai putine familii calca pe urmele "bine batatorite" ale familiei traditionale.

Oricat s-ar schimba insa mintea omului, mancarea si luarea mesei in comun vor ramane pentru totdeauna ceva cu mult mai inalt si mai profund decat ne putem da seama. Luarea mesei in familie, ori impreuna cu cei apropiati, se va face intotdeauna izvor de liniste, de bucurie si de comuniune, deoarece nu pot sta la aceeasi masa cei dezbinati, precum nici cei straini sufleteste unul de celalalt.

Sederea la masa, cel dintai si cel mai de pe urma lucru

Deschizand prima carte a Sfintei Scripturi, putem spune ca istoria lumii incepe cu "o invitatie la masa". Astfel, dupa ce Dumnezeu l-a creat pe om, El l-a indemnat, zicandu-i: "Din toti pomii din rai poti sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!" (Facerea 2, 16-17) Vedem cum, inca dintru inceput, se face o distintie clara intre mancarea care uneste, dand viata, si mancarea care dezbina, omorand.

Parcurgand celelalte carti ale Sfintei Scripturi, putem vedea cu usurinta cum mai toate marile evenimente se petrec in jurul mesei. Astfel, dreptul Avraam ii aseaza pe Ingeri la masa, unde si primeste de la Acestia fadaduinta nasterii unui fiu (Facere 18, 1-16). De asemenea, toate intalnirile de cinste erau sarbatorite cu asezarea unei mese. Cand tatal (Dumnezeu), il vede pe Fiul cel Risipitor (omul) intorcandu-se acasa, randuieste imediat masa: "Aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim" (Luca 15, 23).

Mantuitorul Iisus Hristos poposea adesea la mesele celor din vremea lui, precum citim: "Iar carturarii si fariseii, vazandu-L ca mananca impreuna cu vamesii si pacatosii, ziceau catre ucenicii Lui: De ce mananca si bea Invatatorul vostru cu vamesii si pacatosii? Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi" (Marcu 2, 16-17). Nu putine minuni a savarsit Mantuitorul la masa, acesta fiind un moment prielnic pentru a vorbi inimii omului. Cina cea de Taina este cea mai sfanta "masa" luata de Mantuitorul, impreuna cu ucenicii Sai, "masa" la care ne cheama si pe noi. Astfel, Hristos se da pe Sine drept hrana datatoare de viata.

Deschizand ultima carte a Sfintei Scripturi, intalnim iarasi "o invitatie la masa", precum citim: "Iata, Eu stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine (Aocalipsa 3, 20). De asemenea, vesnicia este si ea exprimata sub chipul unei cine, la care suntem neincetat chemati: "Fericiti cei chemati la cina nuntii Mielului" (Apocalipsa 19, 9).

Luarea mesei in familie, izvor de bunatate

Luarea mesei in comun, impreuna cu familia sau cu cei apropiati, este unul dintre acele lucruri care amintesc de sfintenia zilei, este una dintre bucuriile simple ale omului curat, este un semn al unui suflet sanatos. Luarea mesei in comun este un moment de apropiere, de blandete si de vulnerabilitate, fiecare trebuind sa fie cu adevarat prezent, atent si personal: la masa, fiecare il priveste in ochi pe celalalt; la masa nu este loc de ascunzisuri, de retrageri sau de pretexte. A sta la masa impreuna cu oameni cu care nu ai nimic in comun sau fata de care inima ta nu se deschide, este un adevarat chin.

Atat de viclean este "stapanitorul acestei lumi", incat a reusit sa strice pana si cele mai marunte bucurii din viata de familie, pe care atat de mult o uraste. Orasul parca a sugrumat randuielile sanatoase ale parintilor nostri, cu care, uneori, parca ne si este rusine sa ne asemanam. Astfel, omul de la oras pune prea usor luarea mesei in comun pe seama taranilor, care "nu prea aveau multe de facut".

Lucrurile stau insa altfel: cel ce nu a simtit nici macar pentru o singura data odihna unei mesei luate in familie, ori impreuna cu cei iubiti ai sai, nu va intelege niciodata sfatul/indemnul de a nu trece cu vederea acest izvor de intarire a unitatii familiei, de impacare cu cei de langa noi, de solidaritate si de comunicare.

Desi unele lucruri se schimba, nu trebuie sa fim de acord cu schimbarea (inlocuirea) anumitor randuieli sanatoase. Daca bucuria mesei in comun se pierde, nici o alta nu ii poate lua locul, in aceeasi masura si cu aceleasi roade.

Pentru multi dintre noi, furati de agitatia vietii de zi cu zi, luarea mesei nu mai are nimic sfant; a devenit un act banal prin care ne satisfacem o simpla necesitate trupeasca. Daca masa nu mai este prilej de comuniune cu cei din familiile noastre, cu atat mai putin, ea se va face prilej de comuniune cu Dumnezeu. Mancam fara sa-L purtam in noi pe Domnul, "Cel ce da hrana la tot trupul".

Daca nici in familie nu ne mai putem aduna, rabda si bucura unul de celalalt, ce pretentii sa mai avem de la restul lumii. Cum sa ne adunam cu totii, in Biserica lui Hristos, in duh de pace, daca in familie nu mai reusim sa fim una?! Din familie incep toate cele bune, din familia in care se odihneste Hristos.

Dragostea fiecaruia fata de ceilalti se masoara in clipele petrecute impreuna, iar masa, care nu poate fi ocolita, este un moment deosebit de important in aceasta privinta. Oriunde ar exista deci familia, luarea mesei in comun comporta aceeasi importanta, ca moment al intalnirii, al vederii si al bucuriei reciproce.

Luarea mesei in comun nu trebuie sa fie vazuta ca si o obligatie, ci mai ales ca "o gura de aer personalizator", intr-o atmosfera din ce in ce mai impersonala. In vremurile noastre, cand serviciul si timpul limitat ne indeparteaza chiar si de cei dragi, o cina luata impreuna cu toti cei al casei este o adevarata punte de legatura cu lumea reala. In asemenea momente se revitalizeaza cu adevarat relatia personala dintre membrii familiei.

Masa este locul intalnirii si al comuniunii. Masa este locul unde toti se aduna, toti ajuta, toti lucreaza, unul facand ceva si altul altceva. Masa este locul unde fiecare se odihneste in celalalt, dupa o zi de munca sau invatat, dupa o calatorie sau inaintea unei plecari. Masa luata in familie trebuie sa fie si o rugaciune de multumire si slava adusa lui Dumnezeu, pentru nenumaratele daruri primite.

Masa in famile este o adevarata binecuvantare, atat pentru parinti, cat si pentru copii, care vor ramane cu aceste frumoase amintiri despre "acasa". Ce poate fi mai frumos decat starea aceea de bucurie, de comuninune, pe care o simti cand toti cei dragi sunt langa tine?! Din pacate, insa, doar cel care a trait aceasta bucurie o poate intelege. Cred ca numai acela care a fost odihnit in vechea familie va naste si in noua familie un asemenea loc de comuniune, de odihna si de dragoste.

Consider ca o familie care nu se aduna impreuna, macar o data in zi, sufera de o rana ascunsa. Atunci cand masa nu se mai ia impreuna in familie, intreaga familie sufera in mod inconstient, intreaga familie ajunge sa simta o lipsa neinteleasa, cu totii ajung sa se simta, mai mult sau mai putin, singuri. Dintre familiile pe care le cunosc, cele mai frumoase si mai odihnitoare sunte acelea care petrec timp impreuna, in pofida tuturor programelor diferite si a varstei membrilor ei.

Luarea mesei impreuna cu familia, macar o data in zi, poate deveni (foarte usor) factor de unitate si intarire a dragostei. Pentru aceasta insa este esential ce facem in timpul zilei. Un om care sta numai la calculator si la TV, ori numai in vreo pasiune care-l izoleaza comuniunii cu ceilalti, nu se va putea simti niciodata odihnit la o masa luata in familie, unde monitorul lipseste, unde zgomotul sportului este absent, unde stirile si emisunile TV nu se mai aud, iar singurul lucru care ramane de facut este mancatul si privitul in ochii celor adunati laolalta.

Daca ne-am umple ziua numai cu lucruri bune, intalnirea din vremea mesei ar fi o urmare fireasca a acestora, deci tot un lucru bun, un moment de impartasire a fiecaruia de ceilalti. Cum ar fi o cina luata in familie, daca fiecare ar injura si ar vorbi numai despre stiri si sport, numai despre accidente si drame ale "star-urilor"?! Nu ar fi oare aceasta o parodie ciudata a ceea ce ar insemna de fapt "luarea mesei in familie"?!

Deci, modul in care ne petrecem ziua poate atrage dupa sine clipe odihnitoare si binefacatoare aproape de cei dragi ai casei. Inceputul cel bun se pune astfel: "Trage-ti un scaun la masa, inchide televizorul, lasa telefonul de o parte si ai sa vezi ca intri intr-o alta dimensiune!" Daca aceasta "dimensiune" va fi odihnitoare sau nu, aceasta tine numai de tine, si anume de ceea ce ai in launtrul tau.

Teodor Danalache
http://www.crestinortodox.ro

Guerrilla: CINE A DECLANSAT SI LA CE AU FOLOSIT RAZBOAIELE MO...

2011-07-18T09:08:00.000+03:00

Guerrilla: CINE A DECLANSAT SI LA CE AU FOLOSIT RAZBOAIELE MO...: "Benjamin H. Freedman, evreul care a spus adevărul, dezvăluind adevăratele intrigi şi motive ale celui de-al Doilea Război Mondial Artico..."

CINE A DECLANSAT SI LA CE AU FOLOSIT RAZBOAIELE MONDIALE?

2011-07-18T09:03:00.002+03:00

Benjamin H. Freedman, evreul care a spus adevărul, dezvăluind adevăratele intrigi şi motive ale celui de-al Doilea Război Mondial
Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010

Discurs ţinut de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui W.Wilson, în 1961

Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări. Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.
Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar "de iure", ci chiar "de facto".
Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.
În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni.
Francezii pierduseră 600 000 de tineri pe Somme, in timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-l iubeau pe Ţar.
Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Nici un singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc "status quo ante basis". Aceasta înseamnă "să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă". Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.
În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi - aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele - au spus: "Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri".
La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei: "Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război Ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie".
Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: "Vom aduce SUA in război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania , Austro-Ungaria şi Turcia". Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.
Şi, la puţin timp după acest moment - şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc - Statele Unite, care erau in cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-l va distruge pe Ţar. Evreii nu-l iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.
Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: "Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia - nici un cent!" În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania , luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.
După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi "huni". Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i. "Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite".
Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea nici un interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat nici un sens ca America să fie implicată în acel război.
După ce noi, americanii, am intrat în război,sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: "Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război". Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă "o chitanţă". Iar "chitanţa" a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour…

Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am făcut-o.

De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania ... Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: "Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?" După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.
Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nici o ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau - un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime - North German Lloyd's şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială.
Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: "Iată, într-adevăr, trădare!".
A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: "Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă". Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză? Probabil nici un chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi…
Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania , doar pentru motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo "un stat evreu".

Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru.
Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză. Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.

Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă, trage storurile şi spune "Shema'Israel" în loc de "Tatăl Nostru". Resentimentele evreieşti mereu crescânde în Germania interbelică nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nici o vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.
Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri ale lumii. Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.
Şi care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiraţie între Anglia , Franţa şi Rusia, pentru a o demola. Nu există un singur istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.
Să revenim la situaţia de după primul război mondial. După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar nici un fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Hull , în 1933, în Germania , ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei. Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.
Acum, nişte rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, comuniştii au preluat puterea în Bavaria , pentru câteva zile. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia puterea guvernamentală pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat războiul, a fugit în Olanda, deoarece bănuia că cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comuniştii şi că el va fi executat, aşa cum păţise Ţarul. Aşa că şi-a căutat refugiu în Olanda.
Apoi însă, după ce ameninţarea comunistă în Germania a fost anihilată, evreii au încercat să reintre în vechile posturi, iar germanii au început să lupte împotriva lor în toate modurile, dar fără să se atingă de vreun fir de păr al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similară cu lupta noastră împotriva delincvenţilor de pe vremea Prohibiţiei. Nu era deci o luptă cu pistoale.

Şi, nu uitaţi, la acea vreme existau între 80 şi 90 milioane de germani contra a numai 460 000 evrei. Numai 0,5% din populaţia Germaniei era evreiască. Şi, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).
Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globală.
Practic evreii au fost îndepărtaţi din structurile nivelurilor sociale, aşa cum noi americanii i-am îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat, inamicului nostru aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare.
După o vreme, evreii lumii au organizat o conferinţă la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit în acest oraş. Şi acei evrei au spus Germaniei: "Îl concediaţi pe Hitler şi instalaţi fiecare evreu în postul pe care-l deţinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteţi trata aşa. Noi, evreii lumii, lansăm aici acest ultimatum împotriva voastră!"
Vă puteţi imagina ce au răspuns germanii….
Ce au făcut în această situaţie evreii? După ce Germania refuzase să se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrările Conferinţei de la Amsterdam au fost întrerupte şi Samuel Untermeyer, şeful delegaţiei americane şi preşedinte al conferinţei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit următoarele cuvinte: "Evreii lumii declară azi război sfânt împotriva Germaniei. Ne aflăm din această clipă angajaţi într-un conflict sacru împotriva germanilor. Şi îi vom înfometa până se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Şi aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comerţul mondial în cadrul afacerilor de export". Era o realitate: două treimi din alimentele necesare, Germania trebuia să le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, fără export două treimi din germani ar fi pierit de foame.
În această declaraţie, tipărită în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrăzneală: "Acest boicot va fi autoapărarea noastră. Chiar preşedintele Roosevelt ne-a recomandat această metodă, în cadrul lui National Recovery Administration". Vă reamintesc că aceasta era entitatea aparţinând de programul New Deal şi care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.
Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai găsi un produs având inscripţionat Made in Germany. Un membru al conducerii reţelei de magazine Woolworth mi-a mărturisit că, atunci, au trebuit să arunce în râu farfurii şi ceramică germană în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfă germană erau, la rândul lor boicotate şi cetăţenii pichetau cu pancarte pe care scria "Hitleriştii!" sau "Asasinii!" - aşa cum se face uneori în Sud.
Într-un magazin Macy (reţea condusă, paradoxal, de familia evreiască Strauss), o femeie a găsit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made in Germany . Imediat magazinul a fost boicotat şi pichetat de sute de cetăţeni cu pancarte antihitleriste.
În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de păr al vreunui evreu. Nu exista suferinţă în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.
Evident, germanii au spus: "Cine sunt aceste persoane care declară boicot împotriva noastră şi ne aduc oamenii în şomaj şi ne fac să ne îngheţe industria?! Cine sunt ei, ca să ne facă aşa ceva?!" Erau evident indignaţi. Unii au început să picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce s-ar fi dus un german să-şi dea banii unui proprietar de magazin din aceeaşi etnie cu cei care îi înfometau ţara prin embargoul mondial, pentru a face Germania să îngenuncheze şi apoi să vină să-i dicteze cine să fie premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp.
Dar, de-abia în 1938, când un tânăr evreu polonez a împuşcat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris , germanii au devenit într-adevăr duri cu evreii din Germania . Astfel au apărut vitrinele sparte şi luptele de stradă şi tot ce cunoaştem.

Acum, cu toate că nu-mi place cuvântul (pe care-l consider un nonsens), dar dumneavoastră vă spune ceva, îl voi utiliza în continuare. După cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul şi resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului război mondial şi boicotarea mondială a Germaniei. Şi, în final, se vede că ei deveneau autorii celui de-al doilea război mondial, pentru că deja lucrurile nu mai puteau fi controlate şi era absolut necesar ca germanii şi evreii să-şi încrucişeze săbiile într-un război care avea să decidă odată pentru totdeauna cine va supravieţui şi cine va pieri.
În acea perioadă, trăiam în Germania şi ştiam că germanii deciseseră că Europa urma să fie sau creştină sau comunistă; nu exista cale de mijloc… Şi germanii se deciseseră: aveau să încerce să menţină o Europă creştină, pe cât posibil. Şi au început reînarmarea.
În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietică. URSS devenea foarte puternică, iar Germania şi-a dat seama că, "dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru".
Aşa cum azi, în America , spunem "dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru". Iar guvernul nostru cheltuieşte 84 miliarde de dolari pentru apărare. Şi apărare împotriva cui? Apărare împotriva a 40 000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii.
Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea război mondial? Dacă acţionăm rapid, poate salvăm nişte vieţi care ar putea fi ale fiilor noştri. Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemaţi sub arme şi dvs. nu ştiţi, aşa cum englezii nu au ştiut în 1916, în Londra, că sioniştii făceau un târg cu cabinetul de război britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii să moară într-un război absurd ca toate războaiele. Dar cine a ştiut de asta în SUA, la vremea respectivă? Nimeni.

Nimănui în SUA nu i se permitea să ştie asta. Dar cine a ştiut sigur? Preşedintele Wilson a ştiut. Colonelul House a ştiut. Alţi oameni din interior au ştiut. Mă întrebaţi dacă eu am ştiut? Ceva idei aveam, pentru că eram omul de legătură al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, şi circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era preşedintele Comitetului de finanţare, eram omul de legătură între el şi Rollo Wells, trezorierul.
Deci am asistat la şedinţele lor, cu preşedintele Wilson în capul mesei. Toţi ceilalţi erau acolo şi îi auzeam cum îl bombardează pe preşedinte cu chestiunea impozitelor şi a situaţiei grave a lui Federal Reserve Bank şi îi auzeam cum îl îndoctrinează pe preşedintele nostru cu teorii sioniste. Judecătorul Brandeis şi preşedintele erau acolo şi vorbeau, îi văd şi acum, aproape unul de altul, la fel de lipiţi ca degetele unei mâini. Preşedintele Wilson, când venise la discuţii să afle despre ce este vorba, era la fel de neştiutor ca un nou-născut.
Aşa am fost noi, americanii, atraşi în primul război mondial, în timp ce dormeam cu toţii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi măcelăriţi! Dumneavoastră ştiţi ce fac evreii de Ziua Iertării, care credeţi că este aşa de sacră pentru ei? Eu ştiu, pentru că am fost unul din ei… Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici să vă prezint fapte.
În Ziua Iertării, ca evreu, intri în sinagogă şi rosteşti o rugă, singura rugă care te obligă să rămâi în picioare. Această rugă scurtă se repetă de trei ori: ea se numeşte Kol Nidre. Ruga se referă la un acord pe care-l faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul că orice promisiune, declaraţie sau jurământ pe care-l vei face în următoarele 12 luni să fie nul şi neavenit. Jurământul nu va fi jurământ; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nici o valoare. Cu atât mai mult, Talmudul reaminteşte evreului că ori de câte ori face o promisiune sau un jurământ, să nu uite că legământul făcut sub Kol Nidre, de Ziua Iertării, îl scuteşte de respectarea lor.
Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor? Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. Şi, fără îndoială, noi, americanii, vom avea aceeaşi soartă pe care au avut-o germanii, şi din aceleaşi motive.

Benjamin H. Freedman
Benjamin H. Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap. După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane. Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane.

Discursul pe care l-am redat cititorilor noştri a fost ţinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC, şi publicat la acea vreme de Commori Sense.
Despre actualitatea mesajului său nu e cazul să vă convingem.
E suficient să parcurgeţi cu atenţie discursul său.

Bon Jovi - It's My Life

2011-07-13T09:21:00.000+03:00

Regulile casatoriei

2011-07-01T16:51:00.001+03:00

Eu si sotia mea cunoastem secretul pentru a mentine o casatorie
solida:
1. De doua ori pe saptamana mergem intr-un restaurant dragut -companie
placuta, mancare buna, bem vin...Ea merge marti si joi, eu miercuri si
vineri.
2. Dormim in paturi separate, eu la Bucuresti, ea la Cluj.
3. O duc peste tot, dar ea reuseste mereu sa gaseasca drumul inapoi.
4. Am intrebat-o unde vrea sa mearga pentru aniversarea casatoriei si
mi-a raspuns:"intr-un loc unde nu am mai fost demult".I-am sugerat
bucataria.
5. Ne tinem de mana mereu. Daca nu o fac, incepe sa cheltuiasca.
6. Are un robot de bucatarie electric, un storcator electric, un
prajitor electric si zice ca sunt prea multe in casa, nu are loc de ele
unde
sa stea. Asa ca i-am cumparat un scaun electric.
7. Mi-a spus ca masina nu merge, ca are apa in carburator. Am intrebat
unde e masina si mi-a raspuns: "In lac".
8. A facut o masca de argila. Pentru doua zile a fost frumoasa foc.
Apoi si-a spalat masca de pe fata.
9. A fugit dupa camionul de gunoi, urland: "Sunt in intirziere pt.
gunoi?" Soferul i-a raspuns: "Nu, salta inauntru!"
10. Aminteste-ti mereu, casatoria e prima cauza a divortului.
11. Nu i-am vorbit sotiei timp de 11 luni. Nu indrazneam sa o intrerup.
12. Ultima cearta ! a fost din cauza mea. A intrebat "Ce e pe
televizor?", iar eu i-am raspuns: "Praf".
13. La inceput, Dumnezeu a creat pamantul si s-a odihnit. Apoi a creat
barbatul si s-a odihnit. Apoi a creat femeia. Si nici omul, nici Dumnezeu
nu
s-au mai odihnit niciodata.

Savage Garden - I Want You

2011-06-26T23:00:00.000+03:00

Te-as strange prea duios la san,
dator pe viata sa-ti raman,
dar nu pot suntem la birou
si-am un costum aproape nou!

Te-as strange, diamant, la piept,
dar io am invatat sa astept
si simt sub orce imbratisare
o despartire viitoare

Legea Talionului. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte !

2011-06-08T11:31:00.002+03:00

Legea talionului este una dintre cele mai cunoscute si dure legi vechi, ea fiind practicata si de poporul evreu, mai ales in perioada de inceput a Vechiului Testament, pana la aparitia judecatorilor. In acele vremuri, legea talionului era vazuta ca un real progres, in comparatie cu pedepsele anterioare. Astfel, in urma acestei legi, victimele nu aveau voie sa-l pedepseasca pe raufacator cu un rau mai mare decat cel infaptuit de acela.

Aceasta lege aspra a justitiei mozaice, putand fi numita si "lege a reciprocitatii", imputernicea pe cel pagubit sa rasplateasca celui rau cu aceeasi fapta. Pentru aceasta, aceasta lege a si fost numita "a talionului", cuvantul "talion" insemnand "asemanator". Concentrata in formula "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", legea talionului nu era intalnita insa numai la poporul evreu, ci si in alte culturi vechi.

Cea mai veche marturie despre aceasta lege apare in "Codul lui Hammurabi" (sec XVIII i.Hr). Regele babilonian Hammurabi a compus renumitul cod de legi, alcatuit din 282 de articole, spre a inlesni judecata cazurilor de dezordine sociala. In acest vechi cod de legi, legea talionului apare astfel: "Dinte pentru dinte, vanataie pentru vanataie, picior pentru picior, mana pentru mana, os pentru os, ochi pentru ochi." Codul lui Hammurabi, sapat intr-un bloc de piatra inalt de peste doi metri, a fost descoperit de arheologii francezi in anul 1901, el fiind pastrat astazi in Muzeul Luvru.

Legea Talionului, in Sfanta Scriptura !

Fiind luminat de Dumnezeu, Moise a alcatuit si el o serie de legi, pentru poporul lui Israel. Astfel, pentru a infricosa si pentru a imputina faptele cele rele, legea numita "a talionului" a fost si ea strecurata printre legile mozaice. Frica de pedeapsa era adesea in stare sa-l intelepteasca pe om, sa nu lucreze cele rele.

Dupa ce poporul ales a iesit din Egipt, trecand in chip minunat Marea Rosie, el a inceput a se organiza, potrivit poruncilor date de Moise. Astfel, cand si-au stabilit tabara in fata Muntelui Sinai, Moise a rostit o serie de porunci, printre care si aceasta lege a talionului: "Iar de va fi si alta vatamare, atunci sa plateasca suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, vanataie pentru vanataie" (Iesire 21, 23-25).

In acelasi loc sfant, peste putina vreme, Moise va repeta aceeasi lege, zicand: "De va lovi cineva un om si va muri, acela sa fie omorat. De va lovi cineva dobitoc si va muri, acela sa dea dobitoc pentru dobitoc. De va pricinui cineva vatamare aproapelui sau, aceluia sa i se faca ceea ce a facut el altuia: Frantura pentru frantura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a facut el vatamare altui om, asa sa i se faca si lui. Cel ce va ucide dobitoc sa dea altul; iar cel ce va ucide om sa fie omorat. Aceeasi judecata sa aveti si pentru strain si pentru bastinas" (Levitic 24, 17-21).

Legea talionului va fi amintita si intarita pentru a treia oara, in campia Moab, cu putin mai inainte de a intra poporul in Pamantul Fagaduintei si de a adormi Moise intru Domnul. "Judecatorii sa cerceteze bine si, daca martorul acela va fi martor mincinos si va fi marturisit stramb asupra fratelui sau, sa-i faceti ceea ce voise sa faca el fratelui sau. Si asa sa starpesti raul din mijlocul tau; si vor auzi si ceilalti si se vor teme si nu se vor apuca sa mai faca in mijlocul tau acest rau. Sa nu-l crute ochiul tau, ci sa ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior. Cu raul pe care il va face cineva aproapelui sau, cu acela trebuie sa i se plateasca" (Deuteronom 19, 17-21).

Legea Talionului, un progres social evident

Dupa cum spuneam si la inceput, legea talionului a avut drept intentie principala scaderea in intensitate a faptelor rele. Astfel, legea razbunarii sangelui, lege de o cruzime ce ducea adesea pe razbunator la depasirea raului initial, nu se putea scoate brusc din mentalitatea popoarelor vremii. Legea talionului urmarea deci, pentru inceput, ca razbunarea sa nu fie mai mare decat raul patimit initial de razbunator.

Intamplari de acest gen, in care razbunarea depaseste cu mult fapta rea initiala, pot fi intalnite si in Sfanta Scriptura. Astfel, dupa ce il ucide pe Abel, intunecatul Cain, intaiul ucigas de om, fuge si se ascunde. Dumnezeu insusi ii va randui lui Cain o pedeapsa cu mult mai mare decat fapta lui, dupa cum citim: "Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este mai mare decat as putea-o purta. De ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si oricine ma va intalni, ma va ucide." Si i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain, inseptit se va pedepsi." Si a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care il va intalni sa nu-l omoare" (Facere 4, 13-15).

Intelegand gravitatea faptei sale (crima), Lameh, fiul lui Cain, inteleptindu-se, isi plange singur fapta, cerand o pedeapsa nenumarat mai mare decat a aceluia. "Si a zis Lameh catre femeile sale: "Femeile lui Lameh, luati aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea si un tanar pentru vanataia mea. Daca pentru Cain va fi razbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh de saptezeci de ori cate sapte!" (Facere 4, 23-24).

Unii vinovati fugeau de pedeapsa, insa erau pedepsiti cu mult mai mult, iar altii, intelegand gravitatea faptei lor, cereau singuri o pedeapsa cu mult mai mare. Prin urmare, razbunarea unei fapte rele cu o pedeapsa cu mult mai mare decat fapta insasi, era ceva intarit in viata popoarelor respective. Astfel, acest mod de razbunare ducea adesea la abuzuri si excese de violenta, precum citim in cazul tinerei Dina: "Intr-o zi, Dina, fata Liei, pe care aceasta o nascuse lui Iacov, a iesit sa vada fetele tarii aceleia. Si vazand-o Sichem, feciorul lui Hemor Heveul, stapanitorul pamantului aceluia, a luat-o si, culcandu-se cu ea, a necinstit-o. (...) Feciorii lui Iacov insa, venind de la camp si afland despre aceasta, se amarara si se maniara foarte tare, pentru ca Sichem savarsise o fapta de ocara in Israel, culcandu-se cu fata lui Iacov, ceea ce nu trebuia sa se intample. (...) Cei doi fiii ai lui Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, si-au luat fiecare sabia si au intrat fara teama in cetate si au ucis pe toti cei de parte barbateasca. Apoi fiii lui Iacov se napustira asupra celor morti si jefuira cetatea in care fusese necinstita Dina, sora lor" (Facere 34, 1-31).

In cazul mai-sus amintit, pentru pacatul unuia singur a patimit, mai apoi, intregul neam. Moise, vazand setea de razbunare a celor nedreptatiti, adesea nelimitata, odata cu legea talionului, a hotarat si ca fiecare sa fie tras la raspundere numai pentru faptele sale rele. "Parintii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru vina copiilor si nici copiii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru vina parintilor; ci fiecare sa fie pedepsit cu moartea pentru pacatul sau" (Deuteronom 24, 16).

Astfel, legea talionului, ingaduind inca implinirea setei de razbunare, a fost data de Moise pentru a limita acest gen de abuzuri si excese de violenta. Privind astfel lucrurile, legea talionului ne apare ca fiind una milostiva, intr-o vreme in care cruzimea nu avea margini. Razbunarea nu avea voie, deci, sa fie mai mare decat raul patimit si nici indreptata asupra celor nevinovati.

Un alt aspect benefic al legii talionului este acela ca ea putea fi aplicata numai de preotul sau de judecatorul locului, singurii care aveau voie sa masoare cazul si sa se pronunte asupra lui. Acestia urmau dreptatea in mod obiectiv, lipsiti fiind de manie aprinsa si de razbunare neindreptatita. "De se va ridica asupra cuiva martor nedrept, invinuindu-l de nelegiuire, amandoi oamenii acestia intre care este pricina sa se infatiseze inaintea Domnului, la preot sau la judecatorii care vor fi in zilele acelea. Si judecatorii sa cerceteze bine si, daca martorul acela va fi martor mincinos si va fi marturisit stramb asupra fratelui sau, sa-i faceti ceea ce voise sa faca el fratelui sau. Si asa sa starpesti raul din mijlocul tau; si vor auzi si ceilalti si se vor teme si nu se vor apuca sa mai faca in mijlocul tau acest rau" (Deuteronom 19, 16-20).

Principiul de baza al acestei legi, adica recipricitatea egala, nu era insa unul absolut obligatoriu. Astfel, de multe ori, judecatorul putea hotara o alta pedeapsa, oarecum echivalenta cu fapta rea initiala. "Daca un bou va impunge de moarte barbat sau femeie, boul sa fie ucis cu pietre si carnea lui sa nu se manance, iar stapanul boului sa fie nevinovat. Iar daca boul a fost impungator cu o zi sau cu doua sau cu trei inainte, si stapanul lui, fiind vestit despre aceasta, nu l-a inchis si boul a ucis barbat sau femeie, boul sa fie ucis cu pietre si stapanul lui sa fie dat mortii. Daca insa i se va pune stapanului pret de rascumparare, pentru sufletul sau, ce va fi pus asupra lui, aceea va si plati" (Iesire 21, 28-30). Pedepsele compensatoare au luat nastere dintr-o ratiune foarte practica: pentru pastrarea unei dreptati perfecte, legea talionului nu se putea aplica intotdeaua in litera (daca unui om i se vatama un madular bolnav, iar vinovatul avea sanatos acel madular, el nu putea fi vatamat).

Legea Talionului, o treapta spre iertarea crestina

Fiul lui Dumnezeu, intrupandu-se "la plinirea vremii", adica atunci cand omul putea primi o noua lege, cu mult superioara tuturor celor vechi, a adus legea iertarii si a iubirii desavarsite. Mantuitorul nu a condamnat insa legea talionului, adica nu a suprimat puterea de judecata a tribunalelor, care isi pastreaza pe mai departe rolul de a masura relele si de a aplica pedepse intocmai cu gravitatea lor. Legea noua a iubirii nu este data deci judecatorilor (tribunalelor), ca un nou cod de legi civile, ci fiecarui crestin in parte, spre inmultirea si statornicirea pacii si a dragostei.

Astfel, in predica de pe munte, Mantuitorul Iisus Hristos a dat o noua lege, nu stricand, ci plinind (desavarsind) legea invechita a talionului. "Ati auzit ca s-a zis: "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte." Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua. Celui care cere de la tine, da-i; si de la cel ce voieste sa se imprumute de la tine, nu intoarce fata ta. Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau." Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc" (Matei 5, 38-44).

Legea dreptatii sociale a crescut in lume precum creste un copil, maturizandu-se treptat. Legea veche a razbunarii rasplatea raul cu mult mai mult rau; legea talionului, imbunatatind-o pe cea anterioara ei, rasplatea raul cu un rau egal; legea noua a iubirii crestine, imbunatatind-o pe cea anterioara ei, rasplateste raul cu bine.

Astfel, adevaratul crestin nu este deci acela care pune drepturile sale mai presus de toti, ci acela care stie sa lase la urma chiar si drepturile sale, daca, in felul acesta, poate sa vindece neputintele sufletesti ale cuiva.

Teodor Danalache

http://www.crestinortodox.ro

AC/DC - Thunderstruck

2011-06-07T10:49:00.000+03:00

Copilul, un talant incredintat mamei...

2011-06-01T12:09:00.001+03:00

Copilul este o parte semnificativa din fiecare dintre noi. Copilul se afla la inceputul vietii oricarui om, fie el functionar de rand sau inalt dregator. Primilor ani de viata prefer sa le spun "copil", in loc de "copilarie", spre a nu aluneca intr-o depersonalizare a lor. Copilul este deci acea bucata de vreme pe care o vom duce cu noi toata viata, pana la ultima suflare.

Copilul este ceva viu, in oricare moment al vietii noastre. Poate si de aceasta ni se spune, imperativ: "De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor" (Matei 18, 3). Avem in noi, chiar daca undeva departe, adanc afundata, curatenia la care ne cheama Mantuitorul. Trebuie deci sa redevenim ceea ce am fost si suntem, intr-o masura insa, din ce in ce mai slab perceptibila.

Copiii sunt talanti incredintati mamelor. Mamele primesc acesti talanti spre mantuire, dupa cum citim: "Femeia se va mantui prin nastere de fii, daca va starui, cu intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie" (I Timotei 2, 15). Copii sunt deci daruri ale lui Dumnezeu, facute numai acelora care au nevoie de ele, spre mantuire.

Dar mamele nu se mantuiesc numai nascand copii (primind talantii), ci si crescandu-i pe acestia in credinta si frica de Dumnezeu (inmultind talantii). Acest lucru reiese clar din cuvantul Sfantului Pavel, cand conditioneaza mantuirea mamelor prin "daca va starui, cu intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie".

In pilda talantilor, relatata de Sfantul Matei (cap.25), Mantuitorul ne spune sa luam aminte la ce facem cu darurile incredintate. Sluga care a primit un talant, nelucrand nimic din el, l-a ascuns in pamant, dandu-l iarasi inapoi stapanului. La cuvintele slugii celei lenese: "Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.", stapanul a raspuns, zicand: "Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. (...) Pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor."

Mama deci, odata primind talantul (copilul) incredintat ei de Dumnezeu, este datoare sa il pretuiasca si sa ii creasca valoarea, facand din el "ban de aur", adica suflet curat si iubitor de Dumnezeu, cui si apartine de drept.

Sfantul Ioan Gura de Aur, spune acelasi lucru, zicand: "Mamele sunt adevarat mame nu numai dand nastere copiilor lor, ci mai ales dandu-le o buna crestere." Astfel, nu atat purtarea in pantece o face mama pe cea care naste, cat mai ales o temeinica educatie crestina a celor nascuti, deoarece: "Patimile noastre cele mai mari incep din cea mai frageda copilarie, iar indrumarea de capetenie a noastra e in mainile mamei." (Montaigne)

O mama buna pretuieste cat o multime de invatatori, binestiind faptul ca "profesorii buni fac scolari buni, in timp ce numai mamele bune fac oameni buni". Datorita acestui lucru, nu de putine ori, mamei i s-au atribuit merite nationale: "Decaderea mamei este inceputul decaderii unui popor." (Pr. Mircea Irina) "Numai popoarele care au mame vrednice progreseaza; cand la un popor a decazut maternitatea, la nimic nu foloseste cealalta educatie." (Pr. Dumitru Irina) "Fara mame sanatoase nu vom avea un popor robust." (Nichifor Crainic) "Viitorul tarii il tese femeia." (Carmen Sylva)

Tot o mama a avut si Sfantul Ioan Gura de Aur, una insa care, mai mult decat orice, L-a iubit pe Dumnezeu si si-a crescut fiul in credinta ortodoxa. Dupa moartea sotului, ea si-a inchinat viata educarii si cresterii in Biserica a fiului ei. Libanius, cel mai vestit retor al vremii, care era si pagan, cunoscand-o pe Sfanta Antuza, a spus: "Ce femei (mame) admirabile au crestinii."

Daca fericita Antuza nu s-ar fi ingrijit insa de pastrarea si inmultirea acestui singur talant (copil), cat ar fi pierdut oare lumea?! Un singur talant (copil) a primit aceasta sfanta mama de la Dumnezeu, iar prin el s-a imbogatit intreaga lume, de atunci si pana astazi, si inca se va mai imbogati, pana la sfarsitul lumii.

Parintele Porfirie Bairaktaris - Indemn catre mame !

"Sa le spui mamelor cat de mult le-a cinstit Dumnezeu, Care le-a invrednicit sa devina mame. Din momentul in care poarta in pantece embrionul conceput, au o a doua viata. Sa vorbeasca pruncului inca nenascut si sa-l mangaie, prin propriul lor pantece, iar fatul va simti mangaierea in chip tainic.

Sa se roage cu multa iubire pentru el. Alminteri, nu doar copilul nou-nascut, ci si fatul, simt lipsa de dragoste a mamei, nervii, supararea, scarba. Astfel se provoaca traume sufletelului, care il insotesc toata viata. Daca mamele au simtamite sfinte si duc o viata sfanta, isi sfintesc si copilul, chiar din momentul conceperii sale. Aceleasi lucruri sunt valabile si pentru tata."

Teodor Danalache

Michael jackson Lost children

2011-05-27T09:27:00.000+03:00

Iubirea exagerata fata de animale

2011-05-19T09:37:00.000+03:00

Animalul a ajuns pentru unii dintre noi sa inlocuiasca prietenii sau chiar rudele. Intalnesti persoane care vorbesc despre caini ca fiind copilul lor. Am ramas uimit cand cineva mi-a spus "hai sa-ti arat baiatul meu" si in loc de o fiinta umana, mi-a fost dat sa vad un caine.

Observ ca e la moda terapia cu ajutorul animalelor. Pentru probleme cardiace ai nevoie de un papagal, deprimarea poate fi inlaturata cu ajutorul pisicilor, etc. Nu ar fi exclus ca in cativa ani sa intalnim medici care sa ne prescrie nu doar medicamente, ci si animale de companie.

Si pentru ca mai toata lumea are un caine sau o pisica, s-a trecut la un alt registru: animale exotice: scorpioni, porcusori de Guineea, serpi, iguana, etc. In curand vor aparea si ele in fotografii ca facand parte din familie.

Prospera frizeriile canine. Afli ca nu e vorba de un simplu tuns, ci ca are nevoie de o anumita coafura. Iar in unele frizerii este nevoie de programare.

Nu se mai tine seama de vecini. Unora nu li se pare nefiresc ca un caine sa latre la ora trei dimineata. Si pentru cateva minute bune. Nu avem dreptul sa ne ridicam impotriva acestora, pentru ca suntem catalogati drept "neadaptati". Asa ca trebuie sa ne resemnam si sa ascultam in voie "glasul" de bucurie sau de durere al cainelui. Rezultatul este cutremurator: stapanul prefera sa nu mai vorbeasca cu vecinii, dar sa nu-i ingradeasca "libertatea" cainelui. In astfel de situatii, animalul este mai presus de om.

Pe zi ce trece intalnesti din ce in ce mai multe persoane care nu mai vorbesc de rude sau de prieteni, ci de aventurile fapturilor canine. Sau persoane care cheltuiesc foarte mult pentru hrana animalelor lipsite de stapani.

Unele animale au ajuns sa aiba si pagina personala pe Facebook. Am auzit ca exista un catel din rasa pomeranian, cu numele Boo, care are peste un million de fani. Daca iti doresti si tu unul la fel, trebuie sa platesti in jur de 2.000 de euro.

Nu mai stim ce este important si ce nu. Vedem din ce in ce mai multi tineri care refuza sa aiba un copil, dar isi doresc arzator un animal.

Nu sunt impotriva animalelor, dar trebuie sa intelegem ca oricat de frumoase si inteligente ar fi, ele nu pot suplini o fiinta umana.

Adrian Cocosila

2011-05-19T09:36:00.001+03:00

Jurnalismul de cumetrie Cezar PAUL-BĂDESCU | Cultura pe sticlă

2011-05-16T10:19:00.002+03:00

M-am întrebat de mai multe ori în cadrul acestei rubrici ce caută pe micile noastre ecrane unele figuri de comentatori pe care le vedem toată ziua bună ziua. Aceeaşi nedumerire şi-au exprimat, în repetate rînduri, şi alte voci din presă.

Ce competenţe, ce charismă televizuală, ce calităţi de vorbitor are de exemplu o Monica Tatoiu, de se înghesuie toate televiziunile s-o invite în platourile lor şi s-o pună să-şi dea cu părerea despre absolut orice, de la divorţuri mondene la criza economică, de la problemele amoroase ale vreunui personaj dîmboviţean, la chestiuni de geopolitică? Este inteligentă, informată sau măcar decorativă şi nu-mi dau eu seama? Mare mister!

Sau Bogdan Chireac... Jurnalistul curat, dar care a avut grijă să facă afaceri dubioase cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, omul integru, dar care nu s-a dat în lături să se asocieze într-un şantaj cu Sorin Roşca Stănescu, domnul care afişează în faţa camerelor de luat vederi o morgă de seriozitate, dar care atunci cînd nu e filmat vorbeşte cu organele genitale la vedere, ca orice golănaş de cartier.

Vinerea trecută, Vlad Mixich publica pe site-ul HotNews un articol sub formă de scrisoare deschisă adresată Corinei Drăgotescu, în care-i punea o întrebare legată de Bogdan Chireac, cel pe care moderatoarea îl avusese invitat în emisiunea Ediţie Specială de la Realitatea TV şi căruia i se adresase la un moment dat: „Eu vreau să-l întreb pe Bogdan Chireac, pentru că nu mai vreau minciuni de la nici un politician. Şi atunci îl întreb pe Bogdan Chireac, care este analist şi este în afara zonei politice“. Vlad Mixich aminteşte şi o recomandare de acum un an şi jumătate: „Clubul Român de Presă şi Asociaţia Jurnaliştilor din România «recomandă instituţiilor de presă şi jurnaliştilor să nu-i mai prezinte pe Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chireac drept jurnalişti sau cu orice altă titulatură care face referire la această meserie»“. Dă şi cîteva exemple care ilustrează cum îl văd alţi jurnalişti pe Bogdan Chireac: „Chireac este lubrifiantul prin care politicienii şi presa fac comerţ cu prestaţii reciproce. Ei obţin dividendele îngenunchierii autorităţii în faţa intereselor private. Sînt brokerii de putere“, scria Cătălin Tolontan. Şi Vlad Mixich îşi încheie textul publicat la HotNews: „Raportul Freedom House privind libertatea presei, care menţionează în dreptul României (depăşită chiar şi de Bulgaria şi de Italia) «parţial liberă», este doar o oglindire a realităţii. Acea Realitate în care şantajiştii şi agenţii de influenţă continuă să fie invitaţi şi prezentaţi ca «analişti» credibili. De ce aveţi încredere în astfel de oameni, doamnă Corina Drăgotescu?“.

Aş fi şi eu curios să aflu răspunsul Corinei Drăgotescu la această întrebare, dar mă tem că nici eu, nici Vlad Mixich nu-l vom primi. Nu se va deranja marea formatoare de opinie să răspundă unora care pentru ea nici nu există.

Aşa stînd lucrurile, voi încerca să intuiesc motivele pentru care un personaj iremediabil compromis ca Bogdan Chireac este în continuare pus să arbitreze şi e oferit telespectatorilor drept reper al imparţialităţii. Unul este evident: mulţi jurnalişti îşi desconsideră publicul şi-l cred redus mintal, fără memorie, uşor de prostit. Poate că unii telespectatori chiar aşa sînt, dar, în cazul acesta, mi se pare de-a dreptul imoral să profiţi de handicapul lor, în loc să-i ajuţi să şi-l depăşească. Apoi, invitarea lui Chireac, în continuare, la televiziuni dovedeşte că nu e un caz izolat şi că mulţi alţi jurnalişti îi sînt cumetri. Că sînt conştienţi că joacă în aceeaşi ligă şi că-i unesc aceleaşi interese. Că de fapt aşa e o mare parte din presa românească – ipocrită, şantajistă şi coruptă. Bogdan Chireac e doar partea vizibilă a aisbergului. Un om care a avut neşansa să fie dat de gol şi pe care acum colegii de breaslă se grăbesc să-l reabiliteze, gîndindu-se că s-ar fi putut să fie ei înşişi în locul lui.

Puteţi urmări pe site-ul adevarul.ro ediţia de săptămîna aceasta a emisiunii Cultube, realizată de Cezar Paul-Bădescu.

De ce iubim pisicile Moravuri grele de Iulian Tănase

2011-05-04T08:24:00.002+03:00

Pe pisica mea o cheamă Herta și, în timp ce eu scriu aceste rînduri, Herta stă în brațele mele și se uită la ceea ce scriu eu aici. În vederile ei largi – care, cu totul, însumează 280 de grade – mai intru și eu uneori. Dar, din motive numai de ea știute, brusc mă văd expulzat din generosul ei unghi de vedere, și atunci Herta își vede de-ale ei și eu îmi văd de-ale mele și continuu să scriu despre ea și despre altele, continuu să scriu despre această umanitate pisicească, numită pisicitate.

Herta este nefumătoare, lucru obișnuit pentru pisicile de vîrsta ei. Ori de cîte ori îmi aprind o țigară, Herta mă dezaprobă vehement și devine foarte serioasă. Însă oricît de mult mi-aș iubi pisica, nu mă pot lăsa de fumat. Prefer să-i plătesc Hertei despăgubiri pentru fiecare țigară fumată, prefer să-i dublez rația de pește decît să renunț la țigări. Herta pare să accepte acest schimb, deși cum îmi aprind o țigară, cum fuge din brațele mele. Herta îmi tolerează fumatul, și asta pentru că mă iubește. După ce sting țigara, Herta se întoarce în brațele mele. Îi sînt recunoscător că mă acceptă cu toate defectele și viciile mele.

Și, totuși, de ce iubim pisicile? Eu le iubesc pentru că sînt mai feminine chiar decît înseși femeile, femei pe care, uneori, le iubim doar pentru că sînt aproape la fel de feminine și de senzuale ca și pisicile înseși. Iubesc pisicile pentru că au un schelet miraculos; pentru că întotdeauna cad în picioare; pentru că au nouă vieți; pentru că vînează cu multă grație, pentru că vînează fără să se folosească de arme; pentru că sînt subtile și fertile; pentru că o pisică poate naște, în cele nouă vieți ale ei, 28 de pui, și acest număr se suprapune peste durata ciclului selenar; pentru că sînt un exemplu de independență; pentru că sînt ființe libere; pentru că se pot dresa doar în măsura în care un tigru poate fi dresat; pentru că detestă sclavia, în care cîinii se complac, vai, atît de mult; pentru că pisicile l-au învățat pe om să privească dincolo de ceea ce poate fi văzut; pentru că pisica a fost primul animal divinizat de egipteni; pentru că, în antichitate, pisicile au fost purtătoarele mesajului divin și, poate, încă mai sînt; pentru că pisica i-a salvat viața, în deșert, profetului Mahomed; pentru că, pentru pisică, întunericul nu există; pentru că Gellu Naum iubea pisicile; pentru că e foarte adevărat ce spunea Gellu Naum despre diferența dintre pisici și cîini, citat aproximativ: „Una e să fii stăpînul unei ființe libere și alta e să fii stăpînul unui sclav“; pentru că, scormonind în blana pisicii, oamenii își găsesc liniștea; pentru că Eugène Ionesco iubea pisicile; pentru că pisicile sînt poeți, în timp ce cîinii sînt cel mult eseiști; pentru că, în timp ce murea, regele Bérenger, din Regele moare, și-a amintit de pisica lui iubită, și povestea este una foarte frumoasă, trebuie să o știți:

"Aveam o pisicuță roșcată. O poreclisem Ovreicuța. O găsisesem pe cîmp, fusese furată de la maică-sa, se sălbăticise de-a binelea. Avea cincisprezece zile, poate ceva mai mult. Știa să zgîrîie și să muște. Era ca o fiară. I-am dat de mîncare, am dezmierdat-o, am luat-o cu mine. A devenit pisica cea mai blîndă. O dată, s-a ascuns în mîneca hainei unei musafire. Era făptura cea mai politicoasă, o politețe firească, o prințesă, nu altceva. Venea să ne salute, cu ochii cîrpiți de somn, cînd ne întorceam la miezul nopții. Se ducea iar să se culce, buimacă. Dimineața ne trezea ca să se culce în patul nostru. Într-o zi a găsit ușa închisă. A încercat s-o deschidă, o împingea cu spatele, s-a supărat foc și a făcut un tărăboi nemaipomenit; o săptămînă a stat bosumflată. Îi era groază de aspirator, era o pisică fricoasă, lipsită de apărare, o pisică-poet. I s-a cumpărat un șoricel mecanic. A început să-l miroasă, cam speriată. Cînd am întors cheia și șoarecele a pornit-o din loc, a început să scuipe și a dat fuga să se ascundă sub dulap. Cînd s-a făcut mare, alte pisici se tot foiau pe lîngă casă, îi făceau curte, o chemau. Asta o făcea să-și piardă cumpătul, nici nu se mai clintea din loc. Am vrut s-o fac să cunoască lumea. Am pus-o pe trotuar, lîngă fereastră. Era abătută. În jurul ei zburau porumbeii; îi era frică de porumbei. M-a chemat disperată, gemînd, lipită de perete. Animalele, ca și celelalte pisici, erau pentru ea ființe stranii, în care n-avea încredere, sau dușmani de care se temea. Nu se simțea bine decît cu noi. Noi eram familia ei. De oameni nu-i era frică. Le sărea pe umăr pe neașteptate, îi lingea pe păr. Credea că noi sîntem pisici și că pisicile sînt altceva. Într-o bună zi, totuși, și-a zis către buie să iasă și ea în lume. A fost omorîtă de dulăul vecinilor. Era ca o pisică-jucărie, o pisică ce gîfîie, cu ochiul scos, cu o labă ruptă, da, ca o păpușă stricată de-un copil sadic. Ce rău mi-a părut după ea! Era bună, era frumoasă, era cuminte, toate calitățile. Și mă iubea, mă iubea. Sărmana mea pisică, singura mea pisică!“.

Pentru toate aceste motive și pentru multe alte motive, care acum nu se lasă transcrise, iubesc eu pisicile, și bravomiaaaaaau, pardon, bravo mie!

Text extras din Almanahul "Bătăi în dialog" , A.C. 2006

Câinele ovreiului de George Topârceanu

2011-04-27T10:28:00.002+03:00

Într-un an, cândva-ntr-o vară,Nu ştiu unde, în ce sat,Un ovrei mergând cu marfăÎntr-o curte a intrat.Şi cum intră el pe poartăCu bagajul la spinare,Hop, îi sare înainteUn dulău urât şi mare.,,Ce să fac acum? se-ntreabăBietul Iţic supărat.Dacă strig să vie omul,Pân' să vie — m-a mâncat!Dacă plec pe poartă iară, —Aş pleca eu bucuros,Dar dulăul e în stareSă m-apuce pe din dos...Nici încolo, nici încoace,Eu mai bine stau pe loc;Şi-am să-l iau cu vorbă bună, —Chiar aşa să am noroc!"— Moi Grivei, zic zou, ascultă,De când umblu eu pe josN-am văzut în toată lumeaUn căţel aşa frumos!Mă mai duc la târg eu, lasă,ţi-oi aduce un covrig.Ce folos ai dacă latri?Parcă-ţi iese vrun câştig?Moi Grivei, tu eşti cuminte,Ce-ai cu mine de-mpărţit?Am venit la badea Gheorghe, —Ei şi ce-i dac-am venit?N-am să stau un an la dânsul,Plec îndată la haham...Dar dulăul se repedeŞi mai tare: Ham! ham ham!— Stai pe loc! Ai-vei mi-e frică!Ci păcat că n-am o puşcă!Badi Gheorghe, badi Gheorghe,Ieşi afară că mă muşcă!Badea Gheorghe iese-n uşă,Dă c-o piatră după câineŞi-apoi zice: — Nu te teme!ţine-ţi inima, jupâne!Nu ştii vorba româneascăDe la moşi-strămoşi lăsată,Că un câine care latrăNu te muşcă niciodată?— Ştiu proverbul — zice Iţic —Că-l avem şi la ovrei,Ştiu prea bine... dar e vorbaDacă-l ştie şi Grivei!

Gradina Ghetsimani

2011-04-21T10:11:00.022+03:00

Gradina Ghetsimani - greaca: Γεθσημανι; ebraica: גת שמנים; aramaica: גת שמנא, Gat Šmānê; engleza: Gethsemane - este cea mai renumita gradina din Tara Sfanta, aceasta fiind locul in care Mantuitorul venea adesea. Gradina este asezata in partea de rasarit a Ierusalimului, langa Muntele Templului, in partea de est a Paraului Chedron - Paraul Cedrilor sau Valea lui Iosafat - si pe partea de vest a Muntelui Maslinilor. Ea se intindea la inceput de o parte si de alta a Paraului Cedrilor, care in timpul verii nu are nici un pic de apa. Paraul Cedrilor curge numai in lunile de iarna, cand ploua si uneori chiar ninge.

Ghetsimani inseamna “presa de ulei", termen inpamantenit probabil de la prezenta pe acest munte sadit cu maslini a unei prese care producea ulei. Evanghelia dupa Marcu (14,32) numeste acest loc “chorion", adica "un loc" sau "o proprietate", in timp ce Evanghelia dupa Ioan (18,1) vorbeste despre “kepos", "o gradina" sau "o plantatie".

Gradina de pe Muntele Maslinilor este incadrata in actuala curte a Bisericii Tuturor Natiunilor, cunoscuta si sub denumirea de Biserica Agoniei, construita pe ruinele unei biserici distruse in anul 614, si ale unei alte biserici, cruciate, distruse in anul 1219. Foarte aproape de acest loc se afla Biserica Sfanta Maria Magdalena, a rusilor, cu turlele ei specific moscovite, construita de catre tarul Alexandru al III-lea, in memoria mamei sale.

Gradina Ghetsimani se intinde pe circa 20 de hectare de teren, plantat in special cu maslini. Cea mai mare parte din gradina o stapaneste Biserica Ortodoxa, iar a doua este in posesia Bisericii Romano-Catolice. In Gradina Ghetsimani se afla patru locuri de inchinare, dintre cele mai importante pentru toata lumea crestina: Mormantul Maicii Domnului (potrivit traditiei crestine, acesta este locul in care Apostolii au inmormantat trupul Maicii Domnului), Pestera Ghetsimani (unde S-a rugat Iisus Hristos cu sudori de sange - Luca 22, 44), Piatra prinderii lui Iisus (aici se inalta astazi o biserica catolica), si biserica Sfantului Arhidiacon Stefan.

Gradina Ghetsimani - istoria si pelerinajul

La picioarele Muntelui Maslinilor se afla Valea Cedrilor - Chedron, identificata cu aceea numita in Biblie "Valea lui Iosafat", unde, dupa traditie, va avea loc , a tuturor neamurilor. Tot acolo unde Dumnezeul intrupat va invinge ispita si teama de moarte, va da seama omenirea pentru toate caderile ei, increzatoare totusi in indurarea fara de margini a Aceluia Care a fost "ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat" (Evrei 4, 15).

Gradina Ghetsimani - istoria si pelerinajul

La picioarele Muntelui Maslinilor se afla Valea Cedrilor - Chedron, identificata cu aceea numita in Biblie "Valea lui Iosafat", unde, dupa traditie, va avea loc , a tuturor neamurilor. Tot acolo unde Dumnezeul intrupat va invinge ispita si teama de moarte, va da seama omenirea pentru toate caderile ei, increzatoare totusi in indurarea fara de margini a Aceluia Care a fost "ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat" (Evrei 4, 15).

Gradina Ghetsimani - istoria si pelerinajul

La picioarele Muntelui Maslinilor se afla Valea Cedrilor - Chedron, identificata cu aceea numita in Biblie "Valea lui Iosafat", unde, dupa traditie, va avea loc , a tuturor neamurilor. Tot acolo unde Dumnezeul intrupat va invinge ispita si teama de moarte, va da seama omenirea pentru toate caderile ei, increzatoare totusi in indurarea fara de margini a Aceluia Care a fost "ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat" (Evrei 4, 15).

Gradina Ghetsimani a fost vazuta drept loc de pelerinaj inca din primele secole crestine. Aceasta a fost vizitata de catre pelerinul anonim "din Bordeaux", in anul 333, ale carui note de calatorie sunt considerate a fi cele mai vechi marturii ale pelerinajelor in Tara Sfanta. In cartea “Onomasticon", a lui Eusebiu de Cezareea, gasim notat faptul ca Gradina Ghetsimani este asezata "la poalele Muntelui Maslinilor", aici "venind multime de oameni spre a se ruga".

Urcarea pe Muntele Maslinilor se facea prin coborarea si urcarea a unei intregi serii de trepte, sapate in piatra. Podul zidit peste Valea lui Iosafat, care trecea peste Paraul Cedrilor, se afla si astazi tot in acelasi loc ca acum doua milenii. Acest lucru reiese din prezenta treptelor de piatra, sapate in munte, care coboara din oras si urca pe munte.

Petronius, episcopul de Bologna, in jurul anului 420, si Sofronie, Patriarhul de Ierusalim, vorbesc despre aceste trepte imense de piatra, doi pelerini ai vremii dand marturie si asupra numarului treptelor. Urme ale acestor trepte se mai vad si astazi, mai putin in partea dinspre oras, insa foarte vizibil putin mai sus de Gradina Ghetsimani.

La o distanta de aproximativ 40 de metri de Pestera din Ghetsimani, se afla actuala gradina, de forma patrata, cu fiecare laterala masurand aproximativ 60 de metri lungime. In interiorul acesteia se pastreaza pana astazi o serie de sapte maslini, uitati de vreme, martori ai mileniilor. Cel mai gros maslin masoara 8 metri in circumferinta. Se crede despre acestia ca au participat la rugaciune lui Iisus din noapte prinderii si judecatii. Chiar daca acestia nu sunt exact copacii din acea vreme, cu siguranta ei sunt urmasii directi ai acelora, crescuti in coaja si din radacinile lor.

Ce liniste era odinioara in aceasta tainica gradina, unde venea Domnul sa se roage. Astazi au mai ramas doar cativa maslini uriasi, care se crede ca au fost martori ai rugaciunii si prinderii lui Iisus Hristos. Prin mijlocul gradinii trece soseaua asfaltata ce duce la Betania, Ierihon, Marea Moarta si la Marea Tiberiadei. Circulatia masinilor este asa de intensa, incat cu greu te poti aduna si reculege un ceas sau doua in timpul zilei.

Gradina Ghetsimani - un loc de rugaciune mult iubit de Mantuitorului

Gradina Ghetsimani a fost locul de rugaciune si liniste cel mai iubit de Domnul nostru Iisus Hristos din tot Ierusalimul. Dupa Cina cea de Taina, Hristos si ucenicii Sai, s-au retras in aceasta gradina spre a face rugaciune - . Acesta este locul in care Mantuitorul s-a rugat cu lacrimi de sange, parasit de ucenicii care adormisera, si tot acesta este locul in care ucenicul Iuda isi va vinde Invatatorul cu acel sarut mincinos.

Ajuns in gradina, Iisus le-a spus ucenicilor: "Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga" (Matei 26, 36), apoi, luandu-i cu Sine numai pe Petru si pe fiii lui Zevedeu, S-a retras cu ei mai departe. Fata de cei mai apropiati dintre apostoli, Domnul nu Se sfieste sa-Si arate tulburarea: "Intristat este sufletul Meu pana la moarte", le marturiseste El (26, 38). Niciodata nu a fost Iisus asa de abatut si nu a facut o asemenea destainuire.

La Ghetsimani, teama de moarte si de durerea fizica - sporita fara indoiala si de gandul ca chinurile Sale nu vor cruta nici lui Israel, nici omenirii atatea suferinte - a atins o culme. De aceea atunci a avut loc lupta suprema, din care vointa omeneasca a iesit invingatoare, fara ca totusi Hristos sa ramana impasibil la gandul mortii. Atunci, cum spune asa de frumos , "Iisus s-a cununat in duh cu moartea".

Pascal observa ca Adam l-a pierdut pe om intr-o gradina, sedus de ispita placerii, iar Hristos il va mantui tot intr-o gradina, acceptand de buna voie sa Se impovareze cu durerea, consecinta a pacatului primului om. Ca in toate imprejurarile hotaratoare din viata Sa, Iisus Se afla in mijlocul naturii, pe care a venit sa o izbaveasca de stricaciune, o data cu .

Gradina Ghetsimani - locul despre care ne vorbeste Sfanta Scriptura

"Si dupa ce au cantat laude, au iesit la Muntele Maslinilor. Atunci Iisus le-a zis: Voi toti va veti sminti intru Mine in noaptea aceasta caci scris este: "Bate-voi pastorul si se vor risipi oile turmei". Dar dupa invierea Mea voi merge mai inainte de voi in Galileea. Iar Petru, raspunzand, I-a zis: Daca toti se vor sminti intru Tine, eu niciodata nu ma voi sminti. Zis-a Iisus lui: Adevarat zic tie ca in noaptea aceasta, mai inainte de a canta cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine. Petru i-a zis: Si de ar fi sa mor impreuna cu Tine, nu ma voi lepada de Tine. Si toti ucenicii au zis la fel. Atunci Iisus a mers impreuna cu ei la un loc ce se cheama Ghetsimani si a zis ucenicilor: Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga. Si luand cu Sine pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a inceput a Se intrista si a Se mahni. Atunci le-a zis: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-Se si zicand: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti. Si a venit la ucenici si i-a gasit dormind si i-a zis lui Petru: Asa, n-ati putut un ceas sa privegheati cu Mine! , ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul este neputincios. Iarasi ducandu-se, a doua oara, s-a rugat, zicand: Parintele Meu, daca nu este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, faca-se voia Ta. Si venind iarasi, i-a aflat dormind, caci ochii lor erau ingreuiati. Si lasandu-i, S-a dus iarasi si a treia oara S-a rugat, acelasi cuvant zicand. Atunci a venit la ucenici si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! Iata s-a apropiat ceasul si Fiul Omului va fi dat in mainile pacatosilor. Sculati-va sa mergem, iata s-a apropiat cel ce M-a vandut. Si pe cand vorbea inca, iata a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, si impreuna cu el multime multa, cu sabii si cu ciomege, de la arhierei si de la batranii poporului. Iar vanzatorul le-a dat semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este: puneti mana pe El. Si indata, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Invatatorule! Si L-a sarutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins. Si iata, unul dintre cei ce erau cu Iisus, intinzand mana, a tras sabia si, lovind pe sluga arhiereului, i-a taiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau ti se pare ca nu pot sa rog pe Tatal Meu si sa-Mi trimita acum mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? Dar cum se vor implini Scripturile, ca asa trebuie sa fie? In ceasul acela, a zis Iisus multimilor: Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In fiecare zi sedeam in templu si invatam si n-ati pus mana pe Mine. Dar toate acestea s-au facut ca sa se implineasca Scripturile proorocilor. Atunci toti ucenicii, lasandu-L, au fugit." (Matei 26, 30-56)

"Si dupa ce au cantat cantari de lauda, au iesit la Muntele Maslinilor. Si le-a zis Iisus: Toti va veti sminti, ca scris este: "Bate-voi pastorul si se vor risipi oile". Dar dupa invierea Mea, voi merge mai inainte de voi in Galileea. Iar Petru I-a zis: Chiar daca toti se vor sminti intru Tine, totusi eu nu. Si i-a zis Iisus: Adevarat graiesc tie: Ca tu astazi, in noaptea aceasta, mai inainte de a canta de doua ori cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine. El insa spunea mai staruitor: Si de-ar fi sa mor cu Tine, nu Te voi tagadui. Si tot asa ziceau toti. Si au venit la un loc al carui nume este Ghetsimani, si acolo a zis catre ucenicii Sai: Sedeti aici pana ce Ma voi ruga. Si a luat cu El pe Petru si pe Iacov si pe Ioan si a inceput a Se tulbura si a Se mahni. Si le-a zis lor: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegeheati. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant si Se ruga, ca, de este cu putinta, sa treaca de la El ceasul (acesta). Si zicea: Avva Parinte, toate sunt Tie cu putinta. Departeaza paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voiesti Tu. Si a venit si i-a gasit dormind si a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tarie ca sa veghezi un ceas? Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul neputincios. Si iarasi mergand, s-a rugat, acelasi cuvant zicand. Si iarasi venind, i-a gasit dormind, caci ochii lor erau ingreuiati si nu stiau ce sa-I raspunda. Si a venit a treia oara si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! E gata! A sosit ceasul. Iata Fiul Omului este dat in mainile pacatosilor. Sculati-va sa mergem. Iata, cel ce M-a vandut s-a apropiat. Si indata, inca vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, si cu el multime cu sabii si cu ciomege, de la arhierei, de la carturari si de la batrani. Iar vanzatorul le daduse semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este. Prindeti-L si duceti-L cu paza. Si venind indata si apropiindu-se de El, a zis Lui: Invatatorule! Si L-a sarutat. Iar ei au pus mana pe El si L-au prins. Unul din cei ce stateau pe langa El, scotand sabia, a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu toiege, ca sa Ma prindeti. In fiecare zi eram la voi in templu, invatand, si nu M-ati prins. Dar acestea sunt ca sa se implineasca Scripturile. Si, lasandu-L, au fugit toti." (Marcu 14, 26-52)

"Si, iesind, s-a dus dupa obicei in Muntele Maslinilor, si ucenicii l-au urmat. Si cand a sosit in acest loc, le-a zis: Rugati-va, ca sa nu intrati in ispita. Si El S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, si ingenunchind, Se ruga. Zicand: Parinte, de voiesti, treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca. Iar un inger din cer s-a aratat Lui si-L intarea. Iar El, fiind in chin de moarte, mai staruitor Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant. Si, ridicandu-Se din rugaciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti de intristare. Si le-a zis: De ce dormiti? Sculati-va si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Si vorbind El, iata o multime si cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea in fruntea lor. Si s-a apropiat de Iisus, ca sa-L sarute. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sarutare vinzi pe Fiul Omului? Iar cei din preajma Lui, vazand ce avea sa se intample, au zis: Doamne, daca vom lovi cu sabia? Si unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea dreapta. Dar Iisus, raspunzand, a zis: Lasati, pana aici. Si atingandu-Se de urechea lui l-a vindecat Si catre arhiereii, catre capeteniile templului si catre batranii care venisera asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un talhar ati iesit, cu sabii si cu toiege. In toate zilele fiind cu voi in templu, n-ati intins mainile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru si stapanirea intunericului. Si, prinzandu-L, L-au dus si L-au bagat in casa arhiereului. Iar Petru Il urma de departe." (Luca 22, 39-53)

"Zicand acestea, Iisus a iesit cu ucenicii Lui dincolo de paraul Cedrilor, unde era o gradina, in care a intrat El si ucenicii Sai. Iar Iuda vanzatorul cunostea acest loc, pentru ca adesea Iisus si ucenicii Sai se adunau acolo. Deci Iuda, luand oaste si slujitori, de la arhierei si farisei, a venit acolo cu felinare si cu faclii si cu arme. Iar Iisus, stiind toate cele ce erau sa vina asupra Lui, a iesit si le-a zis: Pe cine cautati? Raspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vanzatorul era si el cu ei. Atunci cand le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat inapoi si au cazut la pamant. Si iarasi i-a intrebat: Pe cine cautati? Iar ei au zis: Pe Iisus Nazarineanul. Raspuns-a Iisus: V-am spus ca Eu sunt. Deci, daca Ma cautati pe Mine, lasati pe acestia sa se duca; Ca sa se implineasca cuvantul pe care l-a spus: Dintre cei pe care Mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul. Dar Simon-Petru, avand sabie, a scos-o si a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea dreapta; iar numele slugii era Malhus. Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia in teaca. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatal? Deci ostasii si comandantul si slujitorii iudeilor au prins pe Iisus si L-au legat." (Ioan 18,1-12)

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Mielul de Sfintele Pasti.

2011-04-13T10:05:00.002+03:00

De Sfintele Pasti exista obiceiul sa se sacrifice miei. Pastile este o sarbatoare pe care o intalnim atat la evrei, cat si la crestini. Pentru evrei Pastile semnifica trecerea din robia egipteana la libertate, in vreme ce pentru crestini, Pastile inseamna trecerea de la moarte la viata.

Mielul de Pasti la evrei

Sarbatoarea Sfintelor Pasti a fost instituita de Dumnezeu prin Moise, inainte ca poporul evreu sa treaca prin Marea Rosie.

Pentru ca egiptenii au refuzat sa-i elibereze pe iudei din robie, Dumnezeu a trimis asupra lor zece plagi, cea mai aspra fiind moartea celor intai nascuti. Pentru a-i feri pe iudei de aceasta pedeapsa, le-a poruncit sa sacrifice un miel si sa unga cu sangele acestuia pragurile usilor si ferestrelor. Astfel, in ziua de 14 nissan (aprilie), fiecare familie iudaica a sacrificat un miel, pe care l-a mancat cu azima (paine nedospita, deoarece nu au avut timp sa lase aluatul sa creasca) si ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei indurate ca robi, iar ierburile amare semnifica viata petrecuta de israeliti in timpul robiei egiptene.

In cartea Exodului ne este relatat modul in care Dumnezeu i-a cerut lui Moise sa celebreze Pastile: "Mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna, si sa luati sau un miel sau un ied, sa-l tineti pana in ziua a paisprezecea a lunii acesteia si atunci toata adunarea obstii fiilor lui Israel sa-l injunghie catre seara. Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi usorii si pragul cel de sus al usii casei unde au sa-l manance. Si sa manance in noaptea aceea carnea lui fripta la foc; dar s-o manance cu azima si cu ierburi amare. Dar sa nu-l mancati nefript deajuns sau fiert in apa, ci sa mancati totul fript bine pe foc, si capul cu picioarele si maruntaiele.

Sa nu lasati din el pe a doua zi si oasele lui sa nu le zdrobiti. Ceea ce va ramane pe a doua zi sa ardeti in foc. Sa-l mancati insa asa: sa aveti coapsele incinse, incaltamintea in picioare si toiegele in mainile voastre; si sa-l mancati cu graba, caci sunt Pastile Domnului, in noaptea aceea voi trece peste pamantul Egiptului, si voi lovi pe tot intai-nascutul in pamantul Egiptului" (Exod 12, 1-11).

Sunt persoane care sustin ca modul celebrarii este o reminiscenta a pastorilor nomazi din Orient, care se mutau dintr-un loc in altul din cauza secetei. Ei sacrificau un miel inainte de plecare, cu credinta ca vor fi feriti de duhurile rele in timpul calatoriei. Cu sangele mielului ungeau stalpii si betele de la corturi.

In timpul regelui Iosia, pe la jumatatea secolului al VII lea i. Hr., Pastile a devenit o sarbatoare care se oficia doar la templul din Ierusalim. Mielul nu mai era sacrificat de capul familiei, ci de un preot, iar cu sangele mielului nu mai erau unse usile caselor, ci era stropit altarul.

In cartea Misna, in partea care poarta denumirea Pesahim, ne este descris modul in care serbau iudeii Pastile, in ultimele zile ale templului lui Irod. Din aceasta carte aflam ca mieii erau sacrificati in curtea exterioara a templului. Preotii erau aliniati pe doua randuri. Pe un rand preotii aveau un lighean de aur in mana, pe celalalt rand, aveau un lighean din argint. In aceste ligheane era strans sangele mieilor sacrificati. Ultimul preot din rand avea datoria de a stropi altarul cu sangele adunat (sangele mielului simbolizeaza eliberarea de pacate).

Dupa ce templul din Ierusalim a fost daramat de romani, in anul 70 d.Hr., s-a adoptat celebrarea Pastelui in familie, asa cum se intampla si in prezent.

Pastile la evrei se celebreaza timp de opt zile, in perioada 15-22 Nisan.

Mielul de Pasti la crestini

Pentru crestini, Sfintele Pasti este tot o trecere, insa una de la moarte la viata. Prin Pasti, noi nu comemoram eliberarea evreilor din Egipt, ci praznuim moartea si Invierea lui Hristos. Profetul Isaia, vorbind despre patima Domnului spune: "ca un miel spre junghiere s-a adus...“ (Is. 53, 7). Deci, pentru crestini, Hristos devine Mielul care Se jertfeste pentru mantuirea neamului omenesc. In Denia Prohodului se spune: "Coasta Ti-au impuns, mainile Ti-au pironit, Stapane si cu rana Ta din coasta ai vindecat neinfranarea mainilor stramosilor".

Mielul jertfit si mancat de evrei cand serbau Pastile, era o prefigurare a Mielului lui Dumnezeu Care ridica pacatele lumii (Iesirea 12, 46) si se ofera ca hrana pentru viata vesnica. Sfantul Apostol Pavel ne indeamna sa serbam Pastile intr-o noua perspectiva: "Iata Hristos, Pastile nostru, S-a jertfit pentru noi; sa praznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curatiei si ale adevarului" (I Cor. 5, 7-8).

Asadar, crestinii nu sunt datori sa taie miei de Pasti, ci sa depuna tot efortul pentru a se impartasi cu Trupul si Sangele lui Hristos in cadrul Sfintei Liturghii.

"Behind Blue Eyes ": Limp Bizkit, featuring Halle Berry

2011-03-25T08:51:00.000+02:00

Pastele evreiesc si Pastele crestin

2011-03-13T15:19:00.001+02:00

Pastele este o sarbatoare pe care o intalnim atat la crestini, cat si la iudei. Crestinii prin Paste sarbatoresc Invierea lui Hristos, iar evreii eliberarea din robia egipteana. Spre deosebire de Pastele crestin care este praznuit obligatoriu duminica, Pastele evreiesc poate fi sarbatorit in orice zi a saptamanii.

Pastele evreiesc

Pastele evreiesc (Pesah) s-a celebrat pentru prima oara chiar in seara ce a precedat iesirea din Egiptul in care evreii au fost robi timp de 430 de ani. Pentru aceasta sarbatoare, evreii sacrifica un miel, perfect sanatos, intre orele 15.00 si 17.00. Este fript in intregime si se consuma cu paine nedospita si cu verdeturi amare. Sangele mielului simbolizeaza eliberarea de pacate, iar verdeturile amare - viata petrecuta de israeliti in timpul robiei egiptene. Pentru aceasta sarbatoare, evreii au mijlocul incins cu o centura, incaltaminte in picioare si un toiag in mana (Exod 12, 11).

Tot de sarbatoarea Pastelui tine si consumarea azimei (paine nedospita cu aluat sau drojdie). Aceasta este consumata timp de sapte zile. Azima este simbolul robiei, semnul mizeriei pe care au indurat-o ca robi la egipteni.

Daca cineva nu putea participa la sacrificarea mielului pascal, era obligat sa indeplineasca acelasi ritual o luna mai tarziu, la aceeasi data. Cel care refuza sa tina acesta sarbatoare era exclus din comunitate prin lapidare (Numerii 9, 13). Cina de Paste consta din miel fript, ierburi amare si patru pahare de vin. Masa era stransa inaintea celui de-al doilea pahar de vin. Urma un dialog intre tata si fiu despre eliberarea evreilor din robie. Apoi erau aduse vasele cu mancare si se canta o parte din Hallel si se bea al doilea pahar de vin. Dupa frangerea painii, era baut al treilea pahar de vin. Se termina de cantat ultima parte din Hallel si se bea cel de-al patrulea pahar de vin.

In vechime, pastorii evrei foloseau sangele animalelor jertfite primavara, in noaptea cu luna plina, pentru a stropi intrarea cortului in care locuiau, pentru a fi paziti de duhurile necurate. Mai tarziu, odata cu sacrificare mielului pascal, evreii vor unge pragurile caselor cu sangele mielului sacrificat.

In cartea Misna, in partea care poarta denumirea Pesahim, ne este descris modul in care serbau iudeii Pastele, in ultimele zile ale templului lui Irod. Din aceasta carte aflam ca mieii erau sacrificati in curtea exterioara a templului. Preotii erau aliniati pe doua randuri. Pe un rand preotii aveau un lighean de aur in mana, pe celalalt rand, preotii aveau un lighean din argint. In aceste ligheane era strans sangele mieilor sacrificati. Ultimul preot din rand avea datoria de a stropi altarul cu sangele adunat.

Pastele la evrei se celebreaza timp de opt zile, in perioada 15-22 Nisan. Dintre acestea primele si ultimele doua zile impun respectarea stricta a regulilor religioase.

Pastele crestin

Daca pentru evrei Pastele este trecerea de la robie la libertate, pentru crestini Pastele este trecerea de la moarte la viata. Sinaxarul din Sfanta si Marea Sambata, arata ca in aceasta zi "praznuim ingroparea lui Hristos si pogorarea la iad, prin care neamul omenesc fiind chemat din slabiciune, a fost mutat la viata vesnica". In crestinism mielul este Hristos, iar prin sacrificiul Sau, aduce vindecare firii omenesti de neascultarea si infranarea care au facut posibila despartirea de Dumnezeu. In Denia Prohodului se spune: "Coasta Ti-au impuns, mainile Ti-au pironit, Stapane si cu rana Ta din coasta ai vindecat neinfranarea mainilor stramosilor".

Hristos la Cina cea de Taina a dat un nou continut painii si vinului: le-a transformat in Trupul si Sangele Sau. Asa putem intelege ca Pastele iudaic a fost o prefigurarea a Pastelui crestin. Astfel, Sfantul Apostol Pavel ne indeamna sa serbam Pastele intr-o noua perspectiva: "Iata Hristos, Pastele nostru, S-a jertfit pentru noi; sa praznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curatiei si ale adevarului" (I Cor. 5, 7-8).

Mielul jertfit si mancat de evrei cand serbau Pastile, era o prefigurare a Mielului lui Dumnezeu Care ridica pacatele lumii (Iesirea 12, 46) si se ofera ca hrana pentru viata vesnica. Lumina Sfintelor Pasti este o pregustare a luminii din Imparatia cerurilor. Nu-i intamplator ca in seara Sfintelor Pasti, in toate lacasurile de cult sunt stinse toate lumanarile. Spatiul intunecat simbolizeaza iadul in care S-a pogorat Hristos. Mantuitorul este simbolizat de candela care ramane aprinsa pe Sfanta Masa din Sfantul altar. Cand preotul aprinde lumanarea de Paste din aceasta candela, da marturie despre faptul ca Hristos a biruit moartea. Chemarea "Veniti de primiti lumina" este chemarea de a trece de la moarte la viata.

Râsul la mormânt

2011-03-11T15:37:00.001+02:00

Autor: Mircea Cărtărescu
Provin dintr-o familie săracă. Nu mă laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit.
Una dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre părinţii mei care, seară de seară, timp de treizeci de ani, cât am locuit cu ei, făceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodată nu le ajungeau banii. În casă erau un singur salariu şi patru persoane.

Azi, părinţii mei trăiesc dintr-o singură pensie şi, credeţi-mă, nu dintre cele nesimţite. Eu însumi ştiu prea bine ce înseamnă sărăcia. Am cunoscut cozile şi frigul dinainte, am cunoscut inflaţia înnebunitoare de după. Timp de douăzeci de ani nu am câştigat nimic din scrisul meu, am trăit din salariul de profesor şi am susţinut din el o familie.

Cunosc şi eu socotelile de fiecare seară şi trasul de bani până la chenzină. E motivul pentru care n-am putut fi niciodată un om de dreapta sau, mai curând, am putut fi raţional, dar niciodată sufleteşte. Fără să fiu nici un om de stânga, ştiu de ce e nevoie de protecţie pentru cei slabi, cei fără noroc, fără şanse, pentru cei care nu fac faţă într-o lume a performanţei. Sunt la mijloc între cruzime şi populism, fără să ader nici la una, nici la alta. Nu pot aproba, deci, îngrozitorul sacrificiu care se cere astăzi compatrioţilor mei, chiar dacă mi se spune că e „răul cel mai mic”.

Nu pot înţelege de ce oamenii cei mai amârâţi din România de azi, cei cu viaţa cea mai năpăstuită, cu veniturile cele mai mici trebuie să-şi ia ultima bucată de pâine de la gură ca să salveze statul român. Mi se spune că statul român nu-i poate susţine, dar statul român uită să-mi explice cum se face că a tolerat, odată cu creşterea sărăciei generale, o creştere nemaiauzită a bogăţiei speciale. Nu mi se explică în ce fel am ajuns, în doar douăzeci de ani, o ţară de tip sud-american, în care câteva sute de familii posedă o bogăţie egală cu a sute de mii de alte familii.

Niciodată nu mi s-a explicat cum, prin ce mecanisme legale, a putut fi posibil să creşti ca venituri, în câţiva ani, de la zero lei şi zero bani, la miliarde. Prin ce forme legale, prin ce privatizări legale, prin ce licitaţii legale, de douăzeci de ani încoace, sub toate guvernările, fără excepţie, România a fost împărţită în câteva sute de bucăţi care-au fost dăruite câtorva sute de oameni?

Nu vreau să înţelegeţi că sunt adeptul „haiduciei” fiscale. Nu cer naţionalizări, confiscări şi deposedări de avere. Nu sunt anticapitalist şi ştiu că, în clasa de mijloc, există oameni care au câştigat cinstit, cu o risipă enormă de muncă şi inteligenţă, fiecare ban de care se bucură azi. Nu orice avere este însă sănătoasă, nu orice avere e sursă de bunăstare generală. Cele mai multe averi de la noi sunt obscene, maladive cumulări obţinute prin reţele subterane politico-economice. Ele nu îmbogăţesc, ci sărăcesc, secătuiesc statul de puterile sale, îi distrug sistemul judiciar, îl împotmolesc în corupţie.

Nu cer confiscarea , ci verificarea lor, elucidarea împrejurărilor în care câteva mii de oa meni au ajuns putred de bogaţi prin conspiraţie securistică, furt calificat şi trafic de influenţă. Clasa politică de la noi trebuie odată să înţeleagă că, sub oblăduirea ei, a apărut un stat al nedrep tăţii sociale, că impasul în care suntem azi i se datorează în întregime şi că e măcar în interesul ei, dacă nu al ţării, să schimbe starea de fapte. Căci un stat nedrept social şi fără respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clasă politică ameninţată. Un stat dispreţuit, pe drept cuvânt, de lumea civilizată.

Am mai spus-o: în România nu există, ca pretutindeni, corupţi, ci un sistem al corupţiei. Este mecanismul care produce sărăcia, conspiraţia care subminează statul. De aceea este monstruos şi nedrept să-i pedepseşti a doua oară pe cei săraci şi să te prefaci mai departe că nu-i vezi pe cei vinovaţi de sărăcia lor.

Nu este cinstit să tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, să ştirbeşti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca să scoţi ţara din groapa de acum. Nu este nici eficient. Poate vom ieşi basma curată de data asta, dar vom cădea imediat în groapa următoare, căci statul român, aşa cum e el azi, nu poate să nu fie sărac.

Cu atât mai cinice, „ca râsul la mormânt” ar fi spus Eminescu, sunt exerciţiile de demagogie de pe canalele mercenare de televiziune, unde vezi zilnic mogulii plângând cu lacrimi de crocodil soarta celor pe care ei înşişi i-au adus în sapă de lemn, prin subminarea continuă a statului de drept. Niciodată hoţii n-au strigat mai tare „prindeţi hoţii!”

Ace Of Base - C'est La Vie (Rough Mix)

2011-03-08T23:01:00.000+02:00

Andre Rieu - Conquest of Paradise

2011-03-05T09:20:00.001+02:00

Judecarea aproapelui

Judecarea aproapelui este un pacat. Daca Mantuitorul a venit in lume, nu ca sa o judece, ci ca aceasta sa se mantuiasca prin El (Ioan 3, 17), atunci nici omul nu trebuie sa vorbeasca despre caderile semenilor, ci trebuie sa caute venirea acestora in fire.

Adeseori se spune ca ajungem sa-l judecam pe celalalt, din dorinta de a-l indrepta. Ne uitam la faptele lui, vedem ce este nepotrivit, i le comunicam si ii cerem sa ia alt chip. Dar cand facem aceasta critica, mai tinem seama de cuvintele Mantuitorului: "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? … Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mt 7, 1-5)? Ma tem ca nu. Nu mai spun ca de multe ori ceea ce i se pare omului drept, pentru Dumnezeu este nedrept.

Iar pentru a nu porni cu usurinta spre judecata, voi aminti de episodul cu femeia desfranata care urma sa fie omorata cu pietre. Mantuitorul le spune celor ce doreau sa arunce cu pietre in ea: "Cel fara de pacat dintre voi sa arunce primul cu piatra" (Ioan 8, 7). Si raspunsul acestora este pilduitor pentru fiecare dintre noi cei care dorim sa judecam: "Iar ei auzind, si mustrati fiind de cuget, ieseau unul cate unul" (Ioan 8, 9).

Potrivit judecatii omenesti, cel care a facut un rau trebuie judecat si pedepsit. Exista si credinta ca prin astfel de sanctiuni, cel care a gresit se poate indrepta. Dar pierdem din vedere ca judecata omului nu este judecata lui Dumnezeu. "Nu sunt gandurile Mele ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre" (Is. LV, 8). Cel care a ajuns la masura sacrificului de sine si la iubirea vrasmasilor, nu mai are nevoie de tribunale. Prin aceste afirmatii nu doresc sa se inteleaga ca Biserica este impotriva instantelor de judecata, ci doresc sa subliniez ca Biserica le accepta ca semn al neputintei omenesti de a iubi vrajmasii.

Ceea ce este important inaintea lui Dumnezeu este ca omul sa nu ramana lipsit de relatia cu cineva. El trebuie sa-i aiba in inima pe toti, chiar si pe cei cu care s-a certat. Iar asezarea in inima a celui cu care ai fost in conflict, nu se poate face decat prin iertare, nu prin justitie.

Inchei cu sfatul Sfantului Macarie "Cel ce se roaga sa nu judece pe cel ce lucreaza pentru ca nu se roaga; cel ce lucreaza sa nu judece pe cel ce se roaga, zicand ca acela sta, iar el lucreaza; iar cel ce slujeste sa nu judece pe altii. Deci, fiecare, de face ceva, spre slava lui Dumnezeu sa o faca. Cel ce citeste sa arate iubire si bunavointa fata de cel ce se roaga, cugetand intru sine ca si pentru el se roaga; iar cel ce se roaga sa gandeasca despre cel care lucreaza, ca fapta lui spre folosul tuturor se face".

Toti suntem putin luati

2011-02-27T19:18:00.000+02:00

Maria, Regina României - Povestea vieţii mele

2011-02-24T19:40:00.001+02:00

„Vremurile, circumstanţele, ambiţia, înrâuririle, toate se îmbină pentru a face pe copii să se deosebească de părinţi; şi apoi, adesea, mama uită când un copil o uimeşte sau o dezamăgeşte, că nu ea singură a plămădit acel copil. Într-un copil curg totdeauna două izvoare de sânge; un lung şir de străbuni – iluştri sau nu, aceasta nu importă – sunt părtaşi la făurirea copilului, pe care fiecare mamă din instinct îl crede numai al ei, fără doar şi poate, căci nu l-a purtat ea nouă luni şi, la urmă, nu i-a dat ea viaţă, cu preţul chinului ei?

Părinţii mei mai aveau trei fiice. Victoria Melita, născută la Malta în 1876, Alexandra Victoria, născută la Coburg doi ani mai târziu şi, în sfârşit, Beatrice, care se născu şi dânsa la Eastwell în 1883. Ea era „copilul preferat” al familiei şi se pricepea foarte bine să se întărească în această situaţie de invidiat.
Copilăria noastră a fost o copilărie fericită şi fără griji, copilăria unor copii bogaţi şi sănătoşi, feriţi de loviturile şi de asprele realităţi ale vieţii.

Mama ţinea în viaţa noastră un loc mai mare decât tata – el fiind marinar, lipsea adesea dintre noi, ba chiar era întrucâtva un străin pentru noi, un străin oarecum minunat, frumos, pârlit de soare, cu ochi albaştri, şi, după cât îmi amintesc, cu părul aproape negru, – cu toate că mai târziu am băgat de seamă în portretele lui, că părul nu-i era atât de negru cât părea ochilor mei de copil. Aveam noi oarecare teamă de el? Poate că da, puţintel; orişicum, el era pentru noi ceva cu totul deosebit şi zilele în care ne băga în seamă erau zile de sărbătoare pentru noi; dar mama era marea realitate a vieţii noastre. Mama era aceea care hotăra despre toate, mama era aceea la care alergam, mama care venea să ne sărute la culcare, care ne lua la plimbare pe jos sau cu trăsura, care ne mustra sau ne lăuda, şi care ne spunea ce trebuie să facem sau ce nu.

Ne iubea cu patimă. Întreaga-i viaţă era dăruită copiilor ei: noi îi eram grija de căpetenie şi însuşi miezul existenţei sale. Avea, însă, ideile ei proprii asupra severităţii şi niciodată n-a admis vreun amestec între generaţii. N-a fost niciodată tovarăşa noastră, ci în mod foarte hotărât a rămas exclusiv mamă, aceea care întruchipează autoritatea şi totodată dragostea – suverană, stăpână în căminul ei, aceea care ţine sceptrul şi te face să simţi că puterea asupra binelui şi a răului este a ei. Tata era marinar – şi era şi sportsman, trăgaci de seamă şi, ca orice englez, aştepta cu deosebită plăcere anotimpul vânătorilor. Toamna, multă lume era poftită în parcul de la Eastwell, domni şi doamne cu nume strălucite şi de felurite naţionalităţi.
Integral pe jurnalul.ro

Dragobetele sarbatoarea tineretii si a iubirii!

2011-02-23T09:23:00.002+02:00

Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii, in special tinerii, intra si ei in rezonanta cu ea.

Cine este Dragobetele?

Divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Nu bland ca Sf. Valentin, ci navalnic el era la daci zeul care, ca un "nas cosmic", oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi.
Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului".
Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii...

Ce traditii sunt de Dragobete?

Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!".

Credinta populara româneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.

De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.

In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie.

La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.

Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.

Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc.

orizonturi

2011-02-17T20:31:00.000+02:00

The Godfather Waltz - André Rieu (HD)

2011-02-17T16:18:00.000+02:00

Chiriaşul lui Ţutea

2011-02-09T16:08:00.002+02:00

A doua întâlnire a fost în legătură cu Petre Ţuţea, vecin de cartier cu Părintele. Împreună cu Părintele şi cu fratele acestuia am organizat garsoniera lui Ţuţea astfel încât să pot sta cu el.
Am lucrat aproape doi ani la măsuţa de pescuit a lui Dom’ Mitică, mucalitul frate al Părintelui şi primul său mare admirator. De fiecare dată când venea la Bucureşti de la Mânăstirea Văratec, unde era retras după pensionare pentru a lucra la diortosirea (îndreptarea) Sfintei Scripturi, adică a Bibliei, Părintele mă invita la masă şi aveam ocazia să intru în contact cu prietenii lui: Alexandru Paleologu, Horia Bernea, Părintele Stăniloae.

Alţii, precum părinţii de fericită memorie Constantin Voicescu (care m-a găzduit după internarea lui Ţuţea la “Christiana”), Grigore Băbuş sau Sofian Boghiu, aveau să mă ocrotească nemijlocit, fără să îmi dau mereu seama, în vremuri destul de confuze precum anii tranziţiei, la început de ‘90. Toţi erau “academicieni”, adică făcuseră puşcăria politică. Atunci când se întâlneau, amintirile şi umorul dominau atmosfera.

Nimic din dorinţa de răzbunare sau din acreala celor învinşi de istorie nu se făcea simţit. Erau pur şi simplu senini, împăcaţi cu propria lor soartă şi având o evidentă recunoştinţă pentru şansa dată de Dumnezeu de a fi supravieţuit terorii. Prin contactul cu astfel de oameni am înţeles mai repede, înainte de a citi cărţile din domeniu, ce a însemnat comunismul, care sunt riscurile libertăţii, ce rol joacă în asemenea momente de cotitură caracterul fiecăruia, cum istoria ne poate doborâ, dar nu şi anihila. Au fost, indirect, profesorii mei de istorie.

O întâlnire destinală
Legat de cele două mari calităţi, teologică şi literară, ale Părintelui Anania, întâlnirea cu el a fost pentru mine cum nu se poate mai potrivită. A fost, pe bună dreptate, o întâlnire destinală. Eu eram în acea perioadă mai curând atras de lumea literelor, preocuparea teologică fiind una intimă, mai puţin vizibilă, legată de căutarea echilibrului interior. Literatura şi mai ales critica literară erau pentru mine pe primul loc.

Dialogul cu Părintele Anania, alături de întâlnirile repetate cu Părintele Stăniloae (care mi-a povestit de propria lui nehotărâre, litere versus teologie) şi, apoi, cu doamna Zoe Dumitrescu-Buşulenga, maica Benedicta de mai târziu – toate acestea m-au ajutat să îmi identific drumul. Ulterior, am avut nemeritata şansă de a mă bucura de prietenia sau cel puţin de atenţia unor oameni de anvergura lui Alexandru Duţu, faţă de care port o afecţiune ce depăşeşte pragul vieţii acesteia, Virgil Cândea, Părintele Galeriu sau Alexandru Elian care mi-au confirmat anumite intuiţii şi mi-au dat impulsuri noi. Nu pot decât să le fiu recunoscător!
http://corinanegreanu.blogspot.com/

Pelerinaje Israel: BUNAVESTIRE la NAZARETH

2011-02-02T14:30:00.000+02:00
Pelerinaje Israel: BUNAVESTIRE la NAZARETH: "Circuit 7 zile 24 martie-30 martie 2011 Pret: 679 /pers in cam.dbl/tpl cu taxe (grup minim 40 pax) CADOU SURPRIZA !!!!! PRETUL INCLUDE..."

Pelerinaje Israel: "Venitit sa luati lumina" PASTE 2011 in Israel

2011-02-01T16:26:00.000+02:00
Pelerinaje Israel: "Venitit sa luati lumina" PASTE 2011 in Israel: "ISRAEL: IERUSALIM, BETHLEHEM, CAPERNAUM, TABGHA, NAZARET, GALILEEA PRET: 649 euro/pers cu taxe; Data de plecare: 22 - 27 Aprilie 2011 - (..."

Simply Red - If You Don't Know Me By Now

2011-01-28T13:29:00.000+02:00

Targul de TURISM Touristica, Editia de Vara 2011

2011-01-21T11:23:00.001+02:00

Vă invitam la Ediţia a IV-a a Târgului de Turism Touristica, cel mai mare targ de turism din Transilvania.

Evenimentul se desfăşoară în perioada 25-27 martie 2011 la Polus Center şi
promite a fi unul de succes prin participarea celor mai puternice companii
din domeniul turismului.

Pe parcursul celor 3 zile vă aşteptăm pentru crearea de noi relaţii sau
îmbunătăţirea celor existente într-un cadru informal şi plăcut, reduceri de
early booking, o mulţime de destinaţii promovate.

Vizitatorii sunt întâmpinaţi de profesionişti ai domeniului pentru a-şi
alege destinaţia pentru vacanţă, cu tombole şi alte surprize.

Vă aşteptăm cu drag!

Familia este legământ de iubire,legământul vieții si sanctuarul iubirii.

2011-01-17T13:26:00.001+02:00

De institutia divină a familiei si a căsătoriei depinde bunul mers al intregii societăti si viitorul omenirii: Binele persoanei si a societătii umane si crestine este srâns legată de bunul mers al comunitatii conjugale si familiei! (GS 47)

Petru Gherghel
Episcop de Iasi

Incepe anul pastoral al familiei si al căsătoriei creştine.

2011-01-04T08:30:00.002+02:00

"Binele persoanei şi al societăţii umane şi creştine este strâns legat de bunul mers al comunităţii conjugale şi familiale" (GS 47). Aceasta este convingerea puternică pe care o are Biserica şi păstorii ei, fiind, în acelaşi timp, şi factorul care a declanşat iniţiativa PS Petru Gherghel de a propune credincioşilor din Dieceza de Iaşi un an dedicat, în mod special, familiei şi căsătoriei creştine. Anul familiei (2010-2011) se va deschide în prima duminică din Advent, 28 noiembrie 2010, şi va avea ca moto cuvintele luate din exortaţia apostolică Familiaris consortio (17) a papei Ioan Paul al II-lea: „Familie, devino ceea ce eşti” .

Prin această iniţiativă pastorală amplă se urmăreşte reliefarea importanţei familiei ca celulă a societăţii şi a Bisericii. Astfel, credincioşii şi preoţii sunt invitaţi să iniţieze momente de rugăciune, misiuni populare, predici, cateheze care să aibă în centru realitatea familiei şi a căsătoriei după planul lui Dumnezeu.

Este o deosebită onoare pentru parohia noastră că deschiderea Anului Familiei se va face în prezenţa icoanei Maicii Domnului de la Cacica, care va ajunge la Iaşi duminică, 28 noiembrie, la ora 10.45. La ora 11.00 este programată o sfântă Liturghie solemnă, prezidată de PS Petru Gherghel, prin care se va marca deschiderea solemnă a anului dedicat familiei. Icoana va rămâne timp de o săptămână în catedrală urmând ca fiecare parohie din Iaşi şi din împrejurimi, împreună cu congregaţiile prezente în Iaşi, să vină rând pe rând pentru a se ruga în prezenţa Maicii Domnului, ocrotitoarea familiilor.

Joi, 2 decembrie, după sfânta Liturghie de la ora 18.00, va avea loc şi un recital Ave Maria, susţinut de corurile de tineri ale celor trei parohii din Iaşi.

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului se va încheia sâmbătă seara printr-o Liturghie pontificală la care sunt invitaţi toţi credincioşii din parohiile ieşene şi persoanele consacrate. După sfânta Liturghie se va organiza o procesiune pe Bd. Ştefan cel Mare cu lumânări aprinse.

O rugăm pe Mama lui Cristos şi a Bisericii să mijlocească pentru familiile din parohia noastră, din Dieceza noastră şi din lumea întreagă pentru ca ele să devină, într-adevăr, ceea ce sunt chemate să fie!

Happy New Year (ABBA)

2010-12-28T09:39:00.000+02:00

Sfantul Ignat si traditiile la romani

2010-12-15T15:45:00.001+02:00

Luna decembrie marcheaza inceputul iernii in calendarul popular – venirea lui Mos Nicolae, cat si in calendarul astronomic. Exista doua denumiri populare ale iernii, care sunt mai raspndite, si care aduc aminte de doua trasaturi esentiale ale acestei luni. Neios, se refera la abundenta zapezilor, iar Undrea – denumire populara a numelui Andrei, arata ca este luna imediat dupa acesta sarbatoare, luna ce marcheaza deschiderea portilor catre cealalta lume , plina de mistere.

In unele sate din Romania, sarbatorile incep inca de pe 6 decembrie odata cu Sf Nicolae, cand placintele sunt pregatite de fetele care muncesc la ele inca din seara de 5 decembrie.In acea seara - la noua fix ( simbolizarea de trei ori a Sfintei Treimi) se aduna flacaii din sat pentru a stabili grupul de buhai, capra etc. si pentru a icnepe repetitiile.

Asteptam sarbatorile si datorita bucatelor alese , facute special pentru acesta ocazie. In spatele obiceiului taiatului porcului in ajunul sarbatorilor , este insa o traditie veche. Pe 20 decembrie se sarbatoreste Sf Ignat sau Ignatul Porcilor – sacrificiul sangeros al porcului, o datina straveche ce a aparut ca o extensie a celebrarii graului.

Exista doua explicatii privitoare la acest ritual. Pe de o parte, istoria religiilor sustine ca acest obicei isi are originea in celebrarea unui mare zeu solar care a luat numele de Sfantul Ignatie Teofanul. Argumentele pro ar fi acelea ca exista multe similaritati intre datina si sacrificiul ritualic : insemnarea capului porcului, prevestirea mortii, invocarea formulelor magice.

Pe de alta parte , in traditia populara se vorbeste de un om pe nume Ignat care si-a ucis din greseala tatal cu securea atunci cand a vrut sa taie porcul. Dupa ingraparea acestuia , omul si-a luat lumea in cap. De aceea cred taranii ca porcul isi viseaza cutitul in nopatea dinaintea Ignatului. Asa s-au nascut multe superstitii vis a vis de Sf Ignat. Cei milosi nu trebuie sa asiste, pentru ca porcul va muri greu si nu va avea carnea buna. Copiii vor trebui sa primeasca binecuvantarea bunicilor, si li se vor desene cruci pe frunte cu sangele celui sacrificat pentru a fi protejati de boli. Daca inima animalului va avea mult sange, va insemna un an bogat. Intreaga zi va trebui dedicata taierii si prepararii porcului, daca cineva va face vreo alta treaba prin gospodarie se considera ca va avea un an cu ghinion

Trenul Vieţii

2010-12-14T19:34:00.000+02:00

Tinie Tempah ft. Eric Turner - Written in the Stars (Official Audio)

2010-12-10T16:20:00.000+02:00

Nicolae Labis - Crasmarita haiduceasca

2010-12-03T08:36:00.002+02:00

Crasmarita haiduceasca,
Cu catrinta de matasa,
Care-mi cunosti dragostile
Si-mi asterni podinile,
Potera de m-o cata,
Arata-le durda mea !
Spune-le ca-s mort de mult
Si c-ascult de sub pamant
Viscolele fascaind,
Peste varfuri de molid !
Frunzulita lemn curat,
Arata-le c-am muscat
Dintr-un gat de om bogat
S-am murit inveninat !

Arizona Dream - In The Death Car

2010-11-26T10:48:00.000+02:00

Despre mitocănie de Neagu Djuvara (Atlas de Mitocanie Urbana, 2009)

2010-11-17T08:13:00.003+02:00

Să ştiţi că mitocăniile – adică felurile de mitocani „e mai multe”. S-o luăm da capo. Termenul mitocan derivă din cuvântul slavon de origine grecească metoh sau metoc care desemna odinioară o căsuţă alăturată unei mănăstiri şi unde un călugăr ducea singur o... viaţă particulară; mai târziu, mărit, metocul a servit ca loc de găzduire pentru călători. Dar, să fie înţeles, când acei călători erau obraze simandicoase, stareţul catadicsea să-i adăpostească în chiar conacul lui din incinta mănăstirii – aşa că numai omul de rând era trimis la metoc, zis apoi mitoc. Trist, nu-i aşa? Mitocanul, la origine, e doar omul de rând pe care sfinţia sa stareţul de mănăstire nu-l ia în seamă. Aşadar, sens social. Cu vremea însă, termenul a căpătat un sens peiorativ: mitocanul e omul care foloseşte un limbaj grosolan şi care-şi bagă furculiţa în farfuria ta. Şi, din ce în ce, cuvântul s-a încărcat de noi păcate. Dar dacă mitocanii se recrutau cu precădere dintre orăşenii de la periferie sau dintre ţăranii de neam prost - cei care nu trăiau cu frica lui Dumnezeu - mitocanii se puteau găsi şi printre cei care se pretindeau boieri. Să vă povestesc o întâmplare de care am auzit în familie, în copilăria mea. Sora mai mare a mamei era căsătorită cu un baron de Reineck, corcitură de neamţ cu grec: bunică-sa venise din Germania, cum veniseră lord Byron din Anglia şi alţi apuseni, să lupte alături de greci în timpul războiului acestora de independenţă. Credeau că grecii, după 500 de ani de paşalâc turcesc mai erau grecii lui Pericle! Reineck a luat o fată a lui Alexandru Mavrocordat, ăl de la Missolonghi. Dar fiii lui au venit să se căpătuiască în Valahia, ţară mai mănoasă. Acum, să vă spun de mama acestui unchi al meu prin alianţă (un pierde-vară pretenţios; Ranetti, coleg cu el la Automobil Club, îi făcuse catrenul următor:Elegant, scos din cutie, Echipat pentru salon, Capul sus, irezistibil, Intră-n club domnul baron).Maică-sa, o moşiereasă oarecare, supărându-se odată pe logofătul moşiei, îi trânteşte înjurătura naţională: F...-ţi mama ta! Omul, în loc să se supere indignat, îi zice cu un zâmbet: Cu ce, coniţă? Ţăranul mucalit se arată boier, iar baroneasa, mitocancă. (Vărul meu, fiul baronului, şi-a „reabilitat” şi tatăl fandosit şi bunica mitocancă, prin felul în care s-a purtat în război, cu regimentul 4 Roşiori, fără să ia o zi de concediu şi, căzând eroic la Cotul Donului, la încercuirea Stalingradului). Să revenim la încărcătura de înţelesuri a cuvântului mitocan. Nu e, fireşte, mitocan ţăranul – sau nu era – când în sat mai asculta de popă, şi de învăţător, şi de pilda moşilor, şi de Dumnezeu... Mitocani în sat erau cei certaţi cu aceste oprelişti moştenite şi, cu precădere, cei mai mulţi erau de la periferia oraşelor. Dar să nu confundăm mitocan cu mahalagiu, chiar dacă cei mai mulţi mitocani se găseau printre mahalagii. Conu’ Alecu Paleologu, căruia îi plăceau paradoxurile, a făcut cândva elogiul mahalalei. E drept că mahalagiii pot fi simpatici – printre ei şi-a ales Caragiale câteva figuri cărora le-a conferit imortalitatea. Ca mahalagiul să se prefacă în mitocan, trebuie să-i adaugi o anumită agresivitate, un vocabular intenţionat şi mereu grosolan, isprăvind fiecare perioadă cu o înjurătură grasă. Totul putându-se isprăvi şi cu pumnul. Din nefericire, dacă mitocănia era încă un fenomen relativ marginal în societatea de la începutul veacului trecut, „epoca de aur” a comunismului a prefăcut-o într-o stare cvasi-generalizată şi copleşitoare. Cum să explicăm această explozie a mitocăniei după cei 60 de ani de comunism – adică două generaţii (că celor 45 de ani „oficiali”, ţin le să adaug şi vreo 15 din recenta perioadă de „democraţie originală”)? Eu văd două cauze principale:1. S-a scos smântâna de pe ţară. Adică, din burghezia mai educată, încropită în 150 de ani şi din chiaburii satelor au murit câteva sute de mii la canal şi în închisori, iar alte câteva zeci de mii au izbutit să fugă – dar emigrarea a continuat şi continuă şi după decembrie 1989, fenomen cu totul nou în psihologia românilor, poporul care emigra cel mai puţin din toată Europa. S-ar zice că astăzi tinerii români cei mai valabili sunt scârbiţi de propria lor ţară. 2. În locul acestei pături a apărut o nouă oligarhie, cu criterii inverse de selecţie: slugărnicia, ura trecutului, setea de putere şi de îmbogăţire imediată. La asta s-a adăugat transferul brusc şi prea grabnic a unei jumătăţi din populaţia satelor în oraşe extinse în improvizaţie, pentru împlinirea peste noapte a unei ţări industriale „multilateral dezvoltate”. Oamenii rupţi din structurile tradiţionale ale satului, bărbatul şi femeia muncind, copiii au crescut în sălbăticie de junglă. Şi, mai grav, românul s-a înrăit. Asistăm la o dramatică modificare a profilului etnic al românului. De unde putea fi învinuit de o oarecare moleşeală şi de indulgenţă excesivă (formula clasică Ei, săracul!), acum a devenit de o agresivitate şi de o brutalitate nemaiîntâlnite. S-a suit scroafa-n copac, dar scroafa e ca lupul! Când te agaţă un automobilist zicând că tu eşti vinovat de nu ştiu ce manevră, nu-i mai ajunge înjurătura. Iese din maşină şi dă cu pumnul în caroseria ta, când nu ţi-l dă chiar în ochi. Pericol, dom’le!Rezultatul e o mitocănie fantastic de răspândită, mai cu seamă la tineret. Treci prin faţa unui liceu la ieşirea de la ore. În grupul de băieţi (şi fete), în vocabularul băieţilor, termenul neolatin, sonor, desemnând sexul masculin, e folosit încontinuu, gras, apăsat, cu un semn de exclamaţie! L-ai văzut, bă, pe boul ăla de X? Ce crede? „Aia” mea (!) Când i-oi băga pumnu-n gură, „aia” mea! Şi scuipă pe jos. Chiar de faţă cu fetele. Ce se poate face faţă de asemenea avalanşă de grosolănie? Cum să-i vindecăm pe tineri? Nobila campanie care s-a început e bine venită. Dar rămân pesimist. Mi-e teamă că n-o să convingă decât pe cei... deja convinşi, adică rămaşi sfiicioşi şi speriaţi, în afara valului. Şcoala cumva? Ministerul Educaţiei e prost numit: nici Universitatea, nici liceul şi nici măcar şcoala primară nu-s menite să educe moral copilul. Ministerul ar trebui să se numească al Învăţământului. Educaţia e treaba familiei - cei şapte ani de acasă şi chiar de două ori şapte ani. Dar cu noua societate pe care am descris-o mai sus, ce educaţie pot da cei ce sunt de-acum mitocani înrăiţi? Să aşteptăm noua generaţie? Păi, s-a împlinit aproape una şi copiii seamănă cu părinţii. Jele! Să aşteptăm încă o generaţie? N-o să fie cumva la fel? Cerc vicios.Eu văd o mică licărire de speranţă. Ştiţi care? Şederile în străinătate. Fiindcă, după cum am spus la început, mitocăniile „e mai multe”. La nivel internaţional, mitocanul francez, mitocanul englez, mitocanul german sunt altfel decât mitocanul român. Mitocănia e strict naţională. Aşa că, mitocanul român, în contact cu mitocanul francez, de pildă, nu „captează” îndată mitocănia ăstuia, ci numai dacă stă foarte mulţi ani în acea ţară. Deci, normal, el se va lăsa contaminat de ne-mitocăniile străine şi, poate, vindecat...Aştept mântuirea mitocăniei româneşti dintr-o largă ciocnire cu mitocăniile apusene.

Grigore Lese: Zaim Petru invitat la ICR (I)

2010-11-13T09:02:00.000+02:00
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Un tambalist "suprem" Zaim Petru, starostele lautarilor bucovineni .

2010-11-13T08:43:00.007+02:00

>"
Ioropa? Ce dac-o sa ne bage in Ioropa? Tambalul meu le place la toti. Scot io flacari si din ioropeni!"

L-am vazut intr-un restaurant rustic din Campulung Moldovenesc. A intrat pasind usor, ferindu-se parca sa atraga atentia asupra sa, purtand un tambal mic, petrecut de gat cu o curea de piele groasa si veche. Avea costum cu dungulite subtiri, camasa neagra, cravata bine asortata si pantofi lustruiti de-ti faceai mustata-n ei. L-am "citit": specie pe cale de disparitie - lautar-tigan. Veritabil! Sigur pe sine, elegant, cu maniere aristocratice! In timp ce restaurantul duduia de insufletire si vorbe, batranul a impins usurel cu mana paharele de pe coltul unei mese, a asezat acolo tambalul, a scos betele din buzunarul de la piept al costumului impecabil si a inceput sa cante. Asa, stand in picioare, ca pentru el, ca si cand nimeni n-ar mai fi fost in preajma. Foarte repede, zgomotele din restaurant s-au stins treptat, parca rusinate. Canta chiar cantecul lui Barbu Lautaru, frazand ca lautarii vechi de la curtile domnesti, cu glas grav, ragusit si strident totodata, melancolic si sfasietor. Un muzicant genial din aceeasi stirpe tiganeasca ca si Barbu Lautaru, Petrea Cretul Solcan sau Grigoras Dinicu, artisti mari, peste care Dumnezeu a varsat un car de talent. Si pentru ca toamna se lasa peste vii si vinul nou forfotea in pahare, l-am indemnat pe Zaim Petru sa-si depene povestea vietii, compusa dintr-un sir nesfarsit de nunti.
Pe cand se canta "di crapau stelili"

"Eu is tambalist suprem ca asta mi-o placut mie. Tata mieu, Ion Zaim, a fost mare violonist-stangaci: canta di crapau stelili. Tot Iasu il stia, cele mai mari restaurante il cautau sa le faca program la clienti. Zaim ii neam mare de lautari, sunt si pe la Roman, sunt si la Iasi, da noi suntem pietreni get-beget: la Piatra Neamt am venit io pe lume, in 1929, pe 31 mai, si am trait pan-acu vreo saptescinci de ani. Tata meu, cand eram eu copchil mic, o trecut cu buletinul granita, ca asa era atunci, s-o dus la Budapesta si mi-o cumparat tambal. Mic, din lemn de brad, mi-o placut. Si i-am spus la tata sa ma lase singur sa invat. Eu cant la multe instrumente, si inca bine, nu cant asa, de-a falfaitu. Dar mie mi-a fost drag tambalul. Si la sase ani, m-a luat tata si m-a dus intr-o comuna care se cheama Dragomiresti. Mi-a pus tambalul ista de gat, a luat scripca subsuoara si am mers 26 de km pana acolo in caruta, iarna, de Sarbatorile Craciunului, ca la noi asa se colinda, cu lautari. Atunci am cantat eu prima oara in fata oamenilor. Si-apai, tata m-a luat cu el la nunti, de la sapte ani. Multe cantece am invatat de la el, si altele le-am mai invatat si de la un unchias al meu, Vasile Preda, viorist. Si acela nebunea dupa mine ca tambalist, sa cant cu ei. Si mai era mosu Antica de la Vad, unchiesu mieu, fratele mamii (mama mea, Lucretia, era romanca, tata era tigan-turc). Cand incepea el si canta cu trompeta si in filigoarna niste sarbe, iesea foc din oameni. Nu se facea nunta fara mos Antica, se amanau numai ca sa fie el liber. Si mosu Antica nu ma lasa de langa el, ca si tata meu, care era ginere de-al lui Jenica Bogdan, saxofonist de care nu s-o existat nici prin America, si nici prin Paris, de-o cantat cu Grigoras Dinicu. Si tata mieu o murit in 47, mama o murit in 41 si eram opt copii. Si am ramas de-am cantat numa eu, ca sa-i tin si pe ceilalti, desi eram cel mai mic dintre frati."

Decorul Romaniei

"Doamna sau domnisoara, cum sa va spui? Doamna?! Mersi!... Eh, viata din trecut, pe care am trait-o eu, a fost toata numa o nunta. Petrecerea incepea sambata, cand se pregatea mireasa. Bucataresele forfoteau in ograda, gainile se taiau si galustele fierbeau in oale. Apoi duminica la zece mergeam la biserica si se fa cea cununia. Cand ajungeau inapoi acasa, mesele erau pregatite, deja asezate cu panze din cele albe pe ele. Pe mese erau strachine de bors cu galusti si intre ele felii de paine si bucati

mari de mamaliga, ia asa, ca niste caramizi de mari, si din loc in loc, castraveti murati si ardei iute. Pe vremea aia, nu erau camine culturale, asa ca mesele erau puse afara, in ograda. Cand era vara, era o fromosete, de mai mare dragu, da iarna, cand se punea borsul in castronul cel di lut, pana ti-l aducea la masa se facea racitura. Si sarmalile cand ajungeau, se faceau nuci. Asa de frig era. Dar lumea se distra. Toti joca si se veselea. Eu stateam pe scaunel, cu tambalul meu de gat, si cand ma uitam, cateodata, tata meu era pe mese, canta cu vioara. Si pe urma ma urca vornicul si pe mine pe mese sa cant: si da-i, da-i, si din gura, si cu tambalul, de la lume eram de mirare! Cantam si ma uitam cum jocau "gagiii", adica romanii astia frumosi ca bradul, imbracati in costume nationale. Si daca beau bine, isi aduceau aminte de pricini mai vechi, legate de hatul pamanturilor, si pe urma mai incingeau si cate-o bataie. Ca erau feciori aprigi. Da cum?! Odata plecam de la nunta, eram copil, si cand ieseam pe poarta, am vazut pe ulita babile pe la porti plangand. Si eu, ca un copil de 14 ani ce eram atunci, le-am intrebat: "Da di ce planjeti, matusilor?". Una care merjea asa, in bota sprijinita, zice: "Da tu cini iesti, mo rog?". "Ia, io am cantat la nunta lu Dumitre din Ciubucani!". "Eeeeh, iracan di mini! Tu ai cantat la nunta, mai copchile mai?!" "Da, iaca eu am cantat nunta!", am zis. "Iiiih, d-apai, dupa nunta s-or omorat in bataie!" Cand veneau si-l tocmeau pe tatal meu la nunta, nu se platea angajament. Zicea asa: "Nene Ioane, canti la nunta de sambata si pana joi. Na-ti arvonu!". Si cand se termina nunta, iti dadea restul de bani. Ca ierea bani pe-atunci! Banii ceia care-i loam eu cu tata, traiam toata familia, doua-trei luni, din ei. Asa mi-am dus viata, de la sapte ani pana pe la vreo douazeci de ani, cantand pe la nuntile gospodarilor din Davideni, Ciubucani, Pastraveni, Uriceni, Tortoiesti, Razboieni, Marginea. Eeeh, aista ierea decorul Romaniei. D-aia mi-am luat si eu nevasta de la tara, rumanca, frumoasa ca regina Frantei. Ca erau rumene in obraji si frumoase de picau, imbracate in port si cu bunditele cele din blani scumpe pe ele, incaltate cu ciorapi de lana. Si cu opinci mestesugite de ciobotari, facute din piele de cal, cu care jucau pana le rupeau. Eu le cantam si ele jucau si le scaparau ochii.
Ce le cantam? Pai, doamna, eu nu pot sa "rectific" niste cantece de-astea care se canta azi, ca io cant ca si atunci, cand am invatat de la tata si de la unchesii mei: cantece vechi, balade din batrani, cantece de dragoste si de nunta, cum se petrecea lumea pe vremuri. Si cand a venit razboiul, cantam cantece de razboi si de deportati, de plangeau toate babele si femeile vaduve. Cand am inceput eu de cantam din gura, asa stateau oamenii cu paharul in sus si cu gura cascata. Inainte, cand se facea un cantec, tinea zece-douazeci de ani, nu ca acum, ca ies cu miile de cantece, si unele se canta o data, altele cel mult doua-trei luni. Eu am cantat si am trait cu ceea ce am invatat din batrani. Am si "sidiu", de-asta, care canta aparatul cu el, inregistrat la italieni,

"Bojdeuca" lui Zaim

acum patru ani, cu taraful lui Nita Barsa, unde eu sunt solist tambalist si solist vocal.
P-orma au venit comunistii si s-o infiintat in Piatra un taraf. Dirijorul era unu Tabacaru Ion di la Razboieni, profesor de muzica di la liceu militar. Si o venit la noi in mahala, si ne-o adunat pe toti lautarii, si-o incheiat un taraf de vreo 33 de tigani specialisti. Tabacaru era notist, noi urechisti, dar ne-a invatat si pe noi notele si in 1950 am plecat la Bucuresti, la un festival la care era presedinta juriului Maria Tanase. Si cand s-o dat la o parte cortina si am inceput noi cu "Coraghiasca" de la Ghirov, Maria Tanase ne-a oprit si-a zis catra juriu: "Asta-i adevarat taraf de la talpa pamantului!". Apoi o vinit in fata lui mos Antica, unchesu meu cu trompeta, s-o uitat drept in ochii lui si l-o-ntrebat: "Ce bei?". Asa o vrajit-o de tare! Si-apoi, din 68, ne-a trecut cu taraful la Teatrul de Stat Piatra Neamt. Eu eram copilul orasului, ca veneau stabi d-astia comunisti cu masina la poarta mea si ma chemau sa le cant la petrecerile lor intre tovarasi. Eu ii stiam dupa claxonul masinii, care-s cu Volga, care-s cu Ims-ul. Nevasta mea dintai, care o murit saraca, striga la mine: "Hai, scoal repede, ca o trimis secretaru de partid dupa tine". Imi luam hainele si tambalul si du-te cu ei! Ehe, mult am cantat si la comunisti. Si s-o trecut si timpul lor."

Dupa fire si privire

"Si au crescut copiii, s-au casatorit, a murit nevasta mea dintai, in 1979, si pentru ca n-am mai putut sa stau fara ea, m-am gandit sa plec de-acolo. Am impartit la copii lucrurile si mobila de "masiv" adusa din Franta (ca eu am fost prin turnee peste tot prin lume), le-am lasat si casa si am predat tambalul si serviciul meu de solist vocal si tambalist in Orchestra Teatrului de Stat din Piatra Neamt, baiatului meu, Zaim Aurel (de la patru copii am 19 nepoti, pe care i-am crescut tot eu, cu nevasta dintai si cu tambalul meu). Si eu am venit la Campulung Moldovenesc. Stau aici, in gazda, intr-o bojdeuca din lemn, de 26 de ani. Mi-am gasit si femeie, de-acum 20 de ani. O femeie buna, dintr-o familie de oameni de omenie, tot romanca, cu 19 ani mai tanara. S-a-ndragostit de mine, ca eu cantam la restaurantul "Zimbrul" si ea lucra aici, la hotel, ca si camerista. Imi place aici, ca aista-i oras adevarat, de tarani bucovineni. Sunt oameni corecti si muncitori, care stiu sa si petreaca. Is oameni de ajutat omul la necaz. Cand am fost eu in operatii, tot orasul Campulung Moldovenesc m-o ajutat, nu ca sa ajung sa intind mana. Ca am zis si m-am rugat la Dumnezeu, ca si orb daca ramai, eu tot cant. Ca eu cand pun mana pe instrument, pe tambal, stiu unde ma duce mana, tambalul e ca si trupul meu, face parte din mine si din sufletul

meu. Eu ii compun omului imediat, dupa fire si dupa privire. De Revelion, a trimis masina dupa mine la doispe fara douazeci sa vin sa cant aici, la restaurant. Am cantat singur si mi-a pus lumea bani, ca aveam tambalul plin de hartii de sute de mii, nu mai aveam unde sa bat cu betele. Port betele in buzunarul de la piept si mereu mi le iau turistii astia straini, sa aiba amintire de la mine. Aici is oameni foarte supremi, oameni primitori, ezact tarani adevarati. Eu iubesc orasul acesta. Trag intr-o crasma, imi iau un rom mic, ma cunoaste mai toata lumea, pana si copchiii de scoala. Si simt asa, un fior cald la inima. Si nu ma duc la nimeni sa cer, ca eu is tigan original, ma tin mandru cu voi si voi cu mine, si in alte probleme nu ma amestec. Ioropa? Ce daca o sa ne bage in Ioropa? Tambalul meu le place la toti. Am cantat la mii de nunti, la fel de fel de lume, fel de fel de natii, cu fel de fel de datini si obiceiuri, o sa scot io flacari si din ioropeni."

Gregorian - Stairway To Heaven Live in Prague feat. Violet (Led Zepellin)

2010-10-28T08:46:00.000+03:00

SCORPIONUL DIN MINE-PILDA

2010-09-25T14:50:00.002+03:00

Un călugăr bătrân se ruga pe malul unei ape curgătoare. Se ruga in mijlocul naturii privea cristalinul apei când remarcă un scorpion căzut în apă şi lupta cu disperare să-şi salveze viaţa. Înduioșat și plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă şi scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înţepă îndată pe chiar salvatorul lui.

După o vreme, când îşi deschise ochii din nou din rugăciune, bătrânul văzu că scorpionul era din nou în apă şi pe punctul să se înece. Din nou îl salvă bătrânul călugăr, iar scorpionul îl înţepă pentru a doua oară la fel de tare încât acesta suspină.

Când această scenă se repetă pentru a treia oară, un pelerin care observa de departe, foarte atent, toate acestea, îl întrebă pe bătrân: “Dar de ce îl ajuţi mereu pe acest scorpion nemernic, care în loc să-ţi mulţumească el te rănește mereu?” “

Fiule, amândoi ne urmăm firile noastre, spuse bătrânul înțelept. Ţine de firea scorpionului să înţepe şi de a mea să fac binele necondiționat, în iubire și compasiune !”

În viața noastră de zi cu zi întâlnim la fiecare pas câte un scorpion dar nu întâlnim în noi pe bătrânul pustnic care obsesiv de frumos iubește pe cel ce-i face rău.

Uneori deznădăjduim când vedem că scorpionii din viața noastră ne arată nerecunoștință.

Întodeauna ne dorim să primim calde mulțumiri, să fim lăudați pentru faptele noastre si nicidecum înșelați în așteptări.

Din păcate însă nu realizăm cât de scorpioni suntem noi înșine cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos pe care-l pălmuim la fiecare pas pentru binele făcut, prin fapte rele, prin judecare și osândire, prin nelucrarea sinelui.

Trăim în „zodia scorpionului” și înțepăm Mâna întinsă a lui Dumnezeu și nici măcar nu ne întristăm pentru asta !

Doamne Dumnezeul meu ajută-mă în lucrarea mea sinceră să scap de scorpionul din mine și să devin candid și înțelept precum bătrânul din poveste !!!

Liberte, Egalite, Expulse (Imnul Expulzatilor din Franta)

2010-09-22T12:49:00.000+03:00

Radiorama - Aliens

2010-09-14T19:39:00.000+03:00

11 lucruri pe care nu le inveti la scoala.

2010-09-06T14:20:00.002+03:00

Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos în evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile “corecte” din punctul de vedere al politicilor educaţionale au creat o generaţie de copii care nu au deloc noţiunea de realitate şi despre felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală.

Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă – obişnuieşte-te cu ideea!

Regula nr. 2: Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.

Regula nr. 3: Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.

Regula nr. 4: Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef!

Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă.

Regula nr. 6: Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.

Regula nr. 7: Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tău, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap.

Regula nr. 8: Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.

Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să “te găseşti”. Faci asta în timpul liber.

Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu.

Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.

Massive Attack - Splitting The Atom (Official Video)

2010-09-03T14:42:00.000+03:00

Chris Rea - Looking For The Summer

2010-08-28T15:26:00.000+03:00

Toto Cutugno- Insieme

2010-08-26T18:32:00.000+03:00

"In ziua in care m-am iubit cu adevarat" - poem scris de Charlie Chaplin

2010-08-24T19:19:00.001+03:00

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, a încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.

George Michael-Jesus To A Child - HQ (dome1966**)

2010-08-23T15:09:00.000+03:00

Diplomă de Ardelean!

2010-08-19T14:57:00.000+03:00

Chris Isaak Blue Hotel 1987 [Official Video]

2010-08-17T17:51:00.000+03:00

Scatman John: Scatman 720p (HD)

2010-08-09T16:08:00.000+03:00

C'est la vie - Emerson, Lake & Palmer

2010-08-07T12:15:00.000+03:00

Ozzy Osbourne - Mama I'm Coming Home com legenda

2010-08-06T11:14:00.000+03:00

I Don't Want A Lover - Texas

2010-08-02T15:38:00.000+03:00

Rehab - The Jolly Boys (Jamaica)

2010-07-31T11:18:00.000+03:00

O piesa de vacanta!

The Pogues - Summer In Siam

2010-07-29T11:52:00.000+03:00

Au fost la Campulung!

2010-07-27T12:09:00.003+03:00

http://www.pfib.ro/scout.php

Asociaţia Scout
Scurt istoric

Cercetăşia a fost fondată de către tinerii care au răspuns ideilor şi idealurilor formulate în lucrarea "Scouting for Boys", scrisă de Baden Powell în 1908. Ideea iniţială nu a fost aceea de a crea o organizaţie pentru tineret, ci, mai degrabă, de a promova nişte idei pentru educarea caracterului aşa-zis "de cercetaş" pe care apoi organizaţii deja existente (ca "Boys Brigade", spre exemplu), să le preia şi să le adapteze programului propriu.

Oarecum neaşteptat însă, imediat după aceasta, pe întreg cuprinsul Marii Britanii, grupuri de tineri au început să se organizeze singuri în patrule, pe baza materialului conceput de Baden Powel. La scurtă vreme, patrulele astfel formate au aflat că au nevoie de sprijin şi au cerut adulţilor să-i ajute pentru a dezvolta o activitate cercetăşească cât mai bună şi pentru a obţine echipamentul necesar.

Iată aşadar că, încă de la începuturile sale, odată cu organizarea primei patrule, cercetăşia a fost organizată şi condusă de către tineri.

Gheorghe Munteanu-Murgoci, un om de ştiinţă român, aflat în vizită în Anglia, ia contact cu cercetăşia de aici. Întorcându-se la Bucureşti, el va deveni principalul iniţiator şi conducător al primelor grupuri de cercetaşi români. În data de 12 mai 1914, Asociaţia Cercetaşii României a fost înfiinţată şi recunoscută în mod oficial în România.

În timpul Primului Război Mondial, cercetaşii români au dat o mână de ajutor în spatele liniei frontului, fiind prezenţi acolo unde era nevoie, înlocuind sanitari, curieri, telegrafişti... În memoria celor ce au murit atunci, la Tecuci a fost ridicat un monument, singurul din lume dedicat cercetaşilor.

Atât cele două războaie mondiale cât şi realităţile social-politice ale ţării noastre au demonstrat importanţa şi caracterul activ al acestei organizaţii.

Abolită în 1937 de regele Carol al II-lea, asociaţia si-a suspendat orice activitate. Din 1990, Asociaţia Cercetaşii României şi-a reînceput activitatea şi a devenit singura mişcare cercetăşească din România (Organizaţia Naţională Cercetaşii României), reacceptată de OMMC (Organizaţia Mondială a Mişcărilor Cercetăşeşti) în 1993 la cea de-a XXXIII-a Conferinţă Mondială a Mişcării Cercetăşeşti.

* * *

Centrul Local "Fericitul Ieremia"
Scoutul este pentru noi viziunea asupra vieţii. Aplicăm spiritul cercetăşesc şi îl trăim în fiecare clipă. Dar orice poveste are şi un început.

Povestea noastră se naşte în anul 1995 când primii simpatizanţi au început să cunoască tainele cercetăşeşti. Cele trei ramuri (pe atunci lupeţi, exploratori şi roveri) reuneau în jur de 100 de membri.

În anul 1996 s-a depus prima promisiune Scout. Cu elanul corespunzător oricărui început s-au construit prietenii, s-au format personalităţi, dar mai ales s-a aplicat Legea Scout. Nenumărate campusuri specifice au fost răsplata anilor de implicare şi devotament. Chitara, focul, cortul şi jocurile ne-au însoţit în toţi aceşti ani.

Scoutul înseamnă un alt mod de a trăi. Dincolo de ieşirile recreative a fost formarea spirituală, formare ce ne diferenţiază de mulţi alţi tineri din zilele noastre.

An de an s-au cooptat noi membri, s-au premiat cercetaşii anului, s-au expus motivaţii pentru a continua. S-au depăşit momente dificile, dar pentru acest fapt datorăm mulţumiri celor care au dat din timpul şi implicarea lor. Multe generaţii s-au perindat prin această organizaţie, dar important este ce au lăsat în urmă, prin copiii pe care i-a format.

Aventuri şi poveşti sunt multe de spus, dar ceea ce este cel mai important este reprezentat de NOI , de ceea ce suntem şi ceea ce văd alţii în noi.

Istoria Scoutului din acest centru suntem noi. Ceea ce a fost reprezintă lecţia pe care o repetăm în tot ceea ce facem, iar scopul nostru e... "să lăsăm această lume un pic mai bună decât am găsit-o!".

* * *

Rugăciunea Scoutist-ului

Dă-mi Doamne harul să am mâinile curate, curată să-mi fie limba, gândurile curate.

Ajută-mă să lupt pentru binele care se dobândeşte greu, împotriva relelor care se fac uşor.

Nu mă lăsa să mă deprind cu lucruri care-mi ruinează viaţa şi pierd sufletul.

Învaţă-mă să muncesc cu sârguinţă şi să mă comport cu sfinţenie chiar şi atunci când numai tu însuţi mă vezi, ca şi cum m-ar vedea toată lumea.

Iartă-mă atunci când greşesc şi ajută-mă să-i iert pe cei care nu mă tratează bine.

Ajută-mă să-i ajut pe alţii chiar şi atunci când îmi vine greu să o fac.

Dă-mi ocazia să fac un pic de bine în fiecare zi şi fă să-mi găsesc bucuria întotdeauna numai în Tine. AMIN!

* * *

Rugăciunea liderilor

Dă-mi Doamne, harul să Te cunosc,

Şi cunoaşterea să mă facă să Te iubesc,

Şi iubirea să mă împingă să Te slujesc,

În fiecare zi mai generos.

Să te văd, să te iubesc şi să te slujesc,

În toţi fraţii mei,

Dar mai ales în cei pe care mi i-ai încredinţat.

De aceea, ţi-i recomand, Doamne,

Ca pe tot ce am mai drag,

Pentru că Tu mi i-ai dat

Şi la tine trebuie să se întoarcă.

Ajută-mă, Doamne, prin harul tău,

Să le fiu mereu exemplu,

Şi niciodată să nu-i scandalizez.

Ei să Te vadă pe Tine în mine

Şi eu să te caut pe Tine,

Numai astfel dragostea noastră va fi perfectă.

Şi la sfârşitul călătoriei pământeşti,

Faptul că am fost lider,

Să-mi fie spre laudă şi nu spre osândă. Amin.

* * *

Rugăciunea lupişorilor

O, bune Sfinte Francisc, ascultă rugăciunea lupişorilor tăi.

Tu al cărui cuvânt a fost ascultat până şi de păsări, peşti şi lupi, fă să coboare în inima noastră blândă bunătatea Domnului.

Fă să putem iubi şi sluji pe duşmanii noştri, aşa cum ai făcut-o tu.

Fă ca inima noastră să fie inocentă, aşa încât cântecele şi bucuria noastră să ajungă până la tine,

Şi aşa tu să poţi oferii inimile noastre lui Isus. Amin.

* * *

Rugăciunea temerarilor

Sfinte martir Gheorghe,

Protejează aceşti temerari ai tăi care te recunosc ca fiind patronul lor.

Ajută-ne să trăim aventura adolescenţei noastre, să fim fideli darului botezului, deschişi sfatului Duhului, tari în a înfrunta problemele acestor ani frumoşi şi dificili, generoşi în ajutorarea celor care au nevoie de noi.

Astfel, imitând exemplele tale ne vom regăsi într-o zi cu tine în casa Tatălui pentru a continua să trăim în bucurie şi pe veci în marea aventură a fiilor lui Dumnezeu. Amin.

* * *

Rugăciunea exploratorilor

Sfinte Paul, ne bucurăm să te avem ca patron al nostru căci tu ai fost printre primii mesageri ai lui Cristos în lumea păgână. Umblând pe toate drumurile lumii, l-ai iubit, l-ai vestit şi l-ai mărturisit pe Acela care a spus despre sine: Eu sunt calea.

Fă să crească în noi gustul aventurii şi întăreşte voinţa noastră în a-l urma cu elan şi cu iubire pe Cristos, unicul nostru maestru şi ghid spre casa Tatălui.

Ajută-ne să dobândim un caracter umil şi tare, răbdător şi constant în dificultăţi, atent şi generos de a face viaţa mea una cu a ta, ca o slujire lui Dumnezeu şi fraţilor. Amin.

* * *

Promisiunea Scout:

"Promit, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe cuvânt de onoare, sa fac tot ceea ce-mi sta in putinţă pentru:

- a-mi îndeplini datoria fata de Dumnezeu si de tara;

- a-i ajuta pe alţii in orice situaţie;

- a observa Legea Scout"

Legea Scout :

- Atenţi la cuvântul si la chemarea lui Dumnezeu, scoutistii (cercetaşii):

- Îşi fac o onoare din a merita încrederea celorlalţi;

- Sunt loiali;

- Căuta sa fie folositori si-i ajuta pe alţii;

- Sunt prietenii tuturor şi fraţi ai oricărui alt scoutist (cercetaş);

- Sunt politicoşi;

- Iubesc si respecta natura;

- Ştiu sa fie ascultători;

- Surâd şi cânta chiar si atunci când se afla în dificultate;

- Sunt harnici şi economi;

- Sunt curaţi în gânduri, cuvinte şi fapte.

Membrii Scout în anul 2010

Asistent spiritual: pr. Adrian Blăjuţă
Exploratori
Cadar Carmen (lider)
Timaru Nicoleta (lider)
Abătrânului Claudiu (lider)
Măriuţ Eduard
Pal Alina
Matieş Anca
Antoche Bianca
Benedic Cătălina
Fânaru Eduard
Coşa Ioana
Fodor Irina
Huşanu Medeea
Budău Laura
Măriuţ Marcelin
Dornea Mihai
Budău Simona
Diana Barbu
Hazi Iulian
Solomon Mădălina
Tulbure Alina
Cernic Laura
Toma Iustin
Hodoroabă Andreea
Ceobanu Victor

Temerari
Budău Nicoleta
Hodoroabă Diana
Benedic Mădălina
Hazi Paul
Gheţa Cristina
Munteanu Petruţ
Budău Diana
Toma Rafaela
Dancă Ana-Maria
Cadar Damian
Huşanu Evelina
Ceobanu Luiza
Prăjişteanu Dragos
Grădinaru Ionuţ
Mecheci Noemi
Măriuţ Matei
Măriuţ Iulian

Lupişori
Antoche Emanuel
Antoche Robert
Budău Rita
Baciu Antonia
Burcă Oana
Ceobanu Ilaria
Dancă Roxana
Dancă Cristian
Dămătărcă Francesca
Fânaru Dragoş
Fânaru Victor
Gherguţ Marco
Gherguţ Ştefania
Ghiunghiuş Rafael
Cadar Eduard
Prăjişteanu Tania
Proca Larisa
Schifarneţ Alexandra
Canache Liviu

Massive & Vertes - Face a la mer

2010-07-23T15:03:00.000+03:00

"Money" - Liza Minnelli, Joel Grey

2010-07-23T11:24:00.000+03:00

Bunesti. 30 /06/2010

2010-07-07T20:17:00.000+03:00

Bunesti. 30 /06/2010

2010-07-07T20:16:00.000+03:00

Ville Valo feat. Natalia Avalon - Summer Wine. Eternul Feminin!

2010-07-05T15:59:00.000+03:00

“Cuvintele pot fi dure, tari sau slabe.
Intelesurile… complicate.
Totusi, un lucru nu se schimba-n toate,
Ea si-a ei eternitate.

Geme, cinta sau respira,
Flori de mai isi prinde-n par,
Ginduri albe ma inspira,
Ea si-a ei eterna lira.

Galben, roz sau chiar trandafiriu,
Orice gind tainic ma determina sa fiu
Nervos, gelos, putin chefliu
Ea si-al ei sfios… “nu stiu”.

Ea, ea, ea si numai ea
Eterna ca si Dunarea.
De s-ar varsa odata-n mare
M-as face pod fara-ncetare
Eu, ea si-o simpla cugetare.”

Spice Girls - Viva Forever

2010-07-02T17:05:00.000+03:00

2010-07-01T19:38:00.001+03:00

2010-07-01T19:37:00.000+03:00

2010-07-01T19:36:00.000+03:00

2010-07-01T19:35:00.002+03:00

2010-07-01T19:35:00.001+03:00

2010-07-01T19:34:00.000+03:00

2010-07-01T19:33:00.000+03:00

2010-07-01T19:32:00.000+03:00

2010-07-01T19:31:00.000+03:00

Bunesti. 30 /06/2010

2010-07-01T19:30:00.000+03:00

Bunesti. 30 /06/2010

2010-07-01T19:29:00.000+03:00

Bunesti. 30 /06/2010

2010-07-01T19:25:00.001+03:00

TE CAUT IN FLORI DE SANZIENE

2010-06-24T09:37:00.000+03:00

Reamonn - Supergirl

2010-06-19T13:50:00.000+03:00

You can tell by the way, she walks that she's my girl,
You can tell by the way, she talks she rules the world.
You can see in her eyes that no one is her Chi,
She's my girl, my Supergirl.

And then she'd say: It's OK, I got lost on the way
But I'm a Supergirl and Supergirls don't cry.
And she'd say: It's all right, I got home late last night
But I'm a Supergirl and Supergirls just fly.

And then she'd say, that nothing can go wrong,
When you're in love, what can go wrong?
And then she'd laugh the night turns into the day,
Pushing her fears further along.

And then she'd say: It's OK, I got lost on the way
But I'm a Supergirl and Supergirls don't cry.
And she'd say: It's all right, I got home late last night
But I'm a Supergirl and Supergirls just fly.

Then she'd shout down the line, tell me she's got no more time
Cause she's a Supergirl and Supergirls don't cry.
And then she'd scream in my face, tell me to leave, leave this place
Cause she's a Supergirl and Supergirls just fly.

She's a Supergirl, a Supergirl,
She's sowing seeds, she's burning trees,
She's sowing seeds, she's burning trees,
Yes, she's a Supergirl, a Supergirl,
A Supergirl, my Supergirl.

Complotul şteviei.

2010-06-19T09:12:00.000+03:00

"Nu pot să cred că premierul adjunct Boc, constituţionalist de formaţie, umblă cu fofârlica. Chiar dacă a făcut Dreptul la seral - cât de întuneric să fi fost? Nu cred că le aplică pensionarilor şi bugetarilor art. 53, doar ca să tragă pe sfoară Curtea Europeană a Drepturilor Omului: dacă pensionarii şi bugetarii dau România îl dau în judecată, îi plăteşte statul cât nu fac. Şi-atunci e mai bine să explici organismelor internaţionale că te lupţi cu duşmanii poporului, care atentează la siguranţa naţională. La ordinea publică. Chiar şi la moralitate - de ce nu?
De azi-noapte citesc Constituţia. E un bestseller. N-o poţi lăsa din mână. Acum am înţeles că Boc gândeşte just.
Aţi privit vreodată cu atenţie un bandit de pensionar? I-aţi văzut lucirea aia din ochi? Nu vă lăsaţi păcăliţi, nu era o lacrimă. Era o sticlire parşivă: un Vasile ben Ladescu d-ăsta e în stare să se detoneze cu butelia. Ştiţi voi ce cloceşte el? Guvernanţii ştiu. Cu faţa aia scârbită, de zici că şi-a luat medicamentele pe stomacul gol, pensionarul e un pericol potenţial. Chiar faptul că se încăpăţânează să trăiască mi se pare suspect. Nu se lasă convins să iasă din plată -(ce metaforă shakespeariană pentru moarte a găsit ministrul Protecţiei Sociale!) - el vrea mai întâi să golească vistieria, să sece economia. Uite-l cum stă atârnat de buget, ca bunica lu' Bulă!
E clar că pensionarii, în cârdăşie cu bugetarii, în complicitate cu lehuzele, de conivenţă cu şomerii, ne-au adus la dezastru. Un bătrânel de-ăsta periculos înhaţă pensia şi-o ţine la saltea. Ce face un bugetar cu mentalitatea lui de îmbuibat? Investeşte în ştevie şi urzicuţă, consumă ca la balamuc mai mult decât produce. O lehuză, care are pretenţia să primească 85 la sută din salariu, alimentează economia gri (ca să nu zic mai mult): bagă banii în pamperşi. Mai e nevoie să explic cum înţelege să-şi folosească indemnizaţia de şomaj un disponibilizat? Azi o ia, mâine o toacă. Dacă însă un demnitar, un client politic se îndestulează ("fură" e un termen neştiinţific), el împarte cu alţii ("le dă dreptul" e o sintagmă care nu se poate traduce), economiseşte inteligent, iese iar la produs, face pibul să latre.
Pensionari, bugetari, lehuze, şomeri uneltesc de multă vreme împotriva statului. De-acum - când complotul lor a fost dat în fapt - nu mai e mult până patria scapă de ei. Nu, nu vă gândiţi prea departe: să-i extrădezi nu se poate, fiindcă-s aici pe inventar; să-i exporţi - nu-i ia nimeni. Dar, dacă Executivul îşi ascute bine coasa, problema e ca şi rezolvată: o să rămână guvernanţii singuri, ca să poată lucra în linişte pentru binele naţiei.

Vara la tara - PASAREA COLIBRI.wmv

2010-06-17T10:43:00.000+03:00

Locuinta mea de vara

E la tara ...
Acolo era sa mor (nu!)
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor! (asa, asa)

Acolo, cand n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal. (medic!)
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.

Nu exista berarie, (au!)
Nici regie ...
Doar un hot de carciumar (hot de carciumar! ha-ha!)
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar'.

| La, ra-ra-ru, la-p-ta,
| La, ri-ra-ra-ra,
| La, ri-li-lu-li-p-ti
2* | La-la-ri-lu-la-la,
| Lu, li-li-lu-li-p-ti,
| Lu-lu-lu-li-lu,
| Li-lu-lu, li-lu-lu, li-lu-lu !

Cand te duci pe drumul mare
La plimbare
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscand domol din coada,
Spre livada
Ale satului cirezi. (mmmmmmuu!)

Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tantari subtiri la glas, (sss! tz-tz-tz-tz!)
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula,
Cu pretentie de nas... (o-ho-hopa!)

| La, ra-ra-ru, la-p-ta,
| La, ri-ra-ra-ra,
| La, ri-li-lu-li-p-ti
2* | La-la-ri-lu-la-la,
| Lu, li-li-lu-li-p-ti,
| Lu-lu-lu-li-lu,
| Li-lu-lu, li-lu-lu, li-lu-lu !

Cand se ia cate-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
"CE-AI CU NOI, MA ?
PENTRU CE SA DAM CU VAR ?"

Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat... (aaah!)
(Am vazut aici-ntr-o noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)

(cucurigu!)
Dar in zori incep cocosii
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal, (cucurigu!)
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai,
Nu-mi mai trebuie alta cura (nu!)
In natura
Sa ma duceti cu alai !

| La, ra-ra-ru, la-p-ta,
| La, ri-ra-ra-ra,
| La, ri-li-lu-li-p-ti
2* | La-la-ri-lu-la-la,
| Lu, li-li-lu-li-p-ti,
| Lu-lu-lu-li-lu,
| Li-lu-lu, li-lu-lu, li-lu-lu !

Mearga pictorii la tara (da!)
Ca sa piara
De caldura si de praf ! (asa le trebuie!)
Mie dati-mi strazi pavate, (se-aude, primaria?)
Maturate, (da!)
Dati-mi cinematograf ! (SI BINGO!)

Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin,
Cu trasuri, femei cochete (ee!)
Si cu fete (EEE!)
Incaltate cel putin ! (hei!)

Mica tiganiada - PASAREA COLIBRI.wmv

2010-06-14T18:18:00.000+03:00

Dead Can Dance - Rakim

2010-06-08T09:25:00.000+03:00

metalica nothing else matters parcasinin tulumlu hali (selim tarim)

2010-05-26T15:13:00.000+03:00

Pink Floyd The Wall - Pink Floyd - Comfortably Numb

2010-05-26T15:08:00.000+03:00

Tara Beiusului

2010-05-18T13:19:00.001+03:00

La multi ani!

2009-12-31T13:59:00.001+02:00

SORCOVA

Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraniti,
Peste vara, primavara,
Ca un par, ca un mar,
Ca un fir de trandafir"
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul.
La anul si la multi ani!

Personalitate care a studiat in Campulung Moldovenesc

2009-12-19T14:54:00.000+02:00

ANTONIE IORGOVAN

Antonie Iorgovan s-a născut la data de 9 august 1948, în satul Gornea din comuna Sicheviţa (judeţul Caraş-Severin). După ce a absolvit studiile elementare în satul natal şi două clase la Liceul Mixt Reşiţa, s-a înscris în anul 1964 ca elev la Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, pe care l-a absolvit în anul 1966. Apoi, pentru încă un an a fost elev la Şcoala militară superioară de ofiţeri "Nicolae Bălcescu" din Sibiu. Începând din anul 1970 a fost membru al Partidului Comunist Român (PCR). Între anii 1968-1972 a studiat la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, ale cărei cursuri le-a absolvit cu media 9,87 cu diplomă de merit, ca şef de promoţie la specializarea Drept public. În anul 1979 a obţinut titlul de Doctor în Drept al Universităţii Bucureşti cu teza de doctorat Răspunderea contravenţională. În anul 1982, a absolvit Seminarul "American Law and Legal Institutions" din Salzburg (Austria). Din anul 1972, Antonie Iorgovan este încadrat drept cadru didactic la Catedra de Drept Public a Facultăţii de Drept de la Universitatea din Bucureşti. A urcat pe rând treptele ierarhiei didactice: asistent universitar stagiar (1972-1975); asistent universitar titular la disciplinele: Drept constituţional, Drept administrativ, Drept financiar, Dreptul muncii (1975-1980); lector universitar la disciplina Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei (1981-1990); conferenţiar universitar la disciplina Drept administrativ, numit prin Ordinul Ministrului Învăţământului nr. 6696/1993 (1990-1993). Din anul 1993, deţine funcţia de profesor universitar la aceeaşi universitate. Începând din anul 1995 este conducător la doctorat la disciplina Drept administrativ. Între anii 1995-1996 şi 2003-2004 a fost profesor invitat la Facultatea de Drept, Universitatea Paris 1 (Pantheon – Sorbonne). Din anul 1995 este preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Ştiinţe Administrative al României, cu sediul la Sibiu. În anul 1998 este ales ca rector al Universităţii Româno-Germane din Sibiu, din cadrul Fundaţiei Universitare pentru Integrare Europeană. A lucrat şi ca profesor titular al Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti. În paralel cu activitatea didactică, prof. Iorgovan a devenit din anul 1996 avocat pledant în Baroul Bucureşti, fiind coordonatorul Societăţii civile de avocaţi „Prof. Iorgovan şi Asociaţii”, cu sediul în Bucureşti. El a fost căsătorit cu Niculina Iorgovan, fost judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu care a avut un fiu, George Antonie Iorgovan. Antonie Iorgovan a încetat din viaţă la data de 4 octombrie 2007, într-o clinică din Viena, în urma unei îndelungi suferinţe, ca urmare a unui stop cardiorespirator pe fondul unui cancer de pancreas, operat recidivat, cu metastaze. A fost înmormântat în Cimitirul Belu cu onoruri militare (deoarece era cavaler al Ordinului Naţional "Serviciul Credincios"), slujba funerară fiind oficiată de către episcopul-vicar patriarhal Vincenţiu Ploieşteanul.

EVZ.ro -- Mica Bucovină dintre Hunedoara şi Deva

2009-12-12T14:37:00.001+02:00

EVZ.ro -- Mica Bucovină dintre Hunedoara şi Deva

Suceava Judet Turistic!

2009-12-02T10:44:00.002+02:00

Free

2008-11-08T18:43:00.000+02:00

2008-11-02T14:58:00.000+02:00

2008-11-02T14:55:00.000+02:00

Bukovina!

2008-11-02T13:05:00.000+02:00

Imagini din zona Campulung Moldovenesc!

2008-11-02T13:03:00.000+02:00

2008-11-02T13:02:00.000+02:00

2008-11-02T12:55:00.000+02:00